Născut în 1908, pe 23 octombrie, la Timișoara, Alexandru Schwartz a început fotbalul la CA Timișoara și Kadima. Fundaș stânga de meserie a ajuns în Franța la FC Hyeres, iar mai apoi în 1934 avea să semneze cu mai cunoscuta Cannes, bifând apoi și cea de-a treia echipă, Racing Strasbourg, unde a petrecut 4 ani.
1938 a fost anul când Schwartz a ajuns la echipa pariziană Red Star Olympique unde a mai evoluat un sezon. Astfel și-a încheiat o carieră de jucător mai puțin remarcabilă, în care care cea mai importantă performanță a fost atingerea finalei Cupei Franței cu Strasbourg.
Elek a început să antreneze în 1948, la Cannes, pe Coasta de Azur. A trecut apoi, cu excelente rezultate, pe la Monaco și Le Havre. A fost chemat în Germania Federală, la Rott-Weiss Essen, de unde a ajuns la naționala Olandei, pe care a pregătit-o timp de șapte ani, între 1957 și 1964. Cu siguranță a fost unul dintre cei mai mari antrenori din istoria Olandei, punând umărul la transformarea “batavilor” dintr-o echipă modestă într-unul dintre granzii Europei. Aceasta a fost perioada în care fotbalul olandez incepe să dea primele semne de afirmare. Au ratat la mustață calificarea la CM din 1958, după ce au pierdut cu 3-2 la Viena meciul cu Austria si nu au reușit decât un 1-1 pe teren propriu.
În această perioadă, olandezii înregistrează câteva succese remarcabile, cel mai mare fiind victoria cu 1-0 in fața campioanei mondiale Brazilia, pe 2 mai 1963. În 49 de partide pe banca naționalei Olandei, Schwartz aduna 19 succese, 12 remize si 18 infrangeri.
Schwartz a răspuns unei noi provocări: să o ajute pe Benfica lui Eusebio și Torres să recâștige Cupa Europei în 1965. Cariera lui a continuat în Portugalia, acceptând rapid oferta celor de la Benfica Lisabona, deținătoarea titlului, cu care a cucerit din nou campionatul în ediția 1964-65. Nu părea o misiune grea, avându-l în echipă pe marele Eusebio. Împreună cu lusitanii zdrobiseră Realul madrilen în sferturile de finală ale Cupei Campionilor cu un scor total de 6-3. Finala avea să-i aducă însă în față un tactician desăvârșit. Pe renumitul Helenio Herrera, inventatorul la Inter al celebrului stil „catenaccio”. A înregistrat însă un fiasco împotriva Inter-ului în finala de la Milano, scor 0-1.
Totuși fotbalul olandez nu l-a uitat, iar când a murit la vârsta de 91 de ani la Haguenau, presa olandeză i-a adus un ultim și recunoscător omagiu. “O legendă tocmai plecase în eternitate. Și fusese o parte integrantă a istoriei unei curse triumfale.”
