Primele partide din Grupa 2 a Ligii Națiunilor C, în care România a debutat furtunos, 3-0 în deplasare cu Kosovo și 3-1 acasă cu Lituania, pot sugera deja niște concluzii preliminare notabile. În general, acestea sunt favorabile, ceea ce înseamnă că putem spera, în următorii ani, la performanțe măcar la fel de bune precum cea de la Euro 2024.
Golazzo.club a selectat 5 dintre aceste concluzii preliminare, pe care vi le prezintă mai jos. În sânul naționalei par să fi avut loc evoluții importante, iar ceea ce urmează se anunță foarte interesant.
1. Edi Iordănescu pare să fi evaluat greșit situația
Deși conflictul cu dubioșii conducători ai FRF a jucat un rol important în decizia lui Edi Iordănescu de a renunța la naționala tricoloră după turneul final al Europenelor, în balanță a atârnat și o evaluare făcută de antrenor și care pare să fi fost greșită. Iordănescu era convins, spun surse apropiate de acesta, că actuala generație și-a atins vârful performanței în această vară, de acum încolo neputând să urmeze decât declinul. Felul în care se prezintă naționala în acest moment pare să-l contrazică.
Pentru Iordănescu junior, el însuși erodat emoțional după doi ani foarte intenși, calificarea în optimile de finală ale Campionatului European a reprezentat cea mai mare realizare din carieră. E posibil să fi calculat că o ieșire din scenă în plină glorie e de preferat uneia după un eșec. Urmau campanii care puteau ascunde capcane periculoase.
De la meciurile din Liga Națiunilor C, bineînțeles că toți microbiștii așteptau succese. După ce ai jucat la Euro cu Ucraina, Belgia și Olanda, n-ai fi dispus să accepți că te poți împiedica de echipe de mâna a treia. Așadar, în această campanie din Liga Națiunilor nu se va entuziasma nimeni dacă bați Kosovo, Cipru ori Lituania, dar te vor înjura toți dacă nu poți s-o faci.
La aceasta se adaugă preliminariile pentru Mondiale – unele care, cu puțin ghinion, se pot transforma repede într-un coșmar.
Fundamentală, însă, pare să fi fost convingerea fostului selecționer că echipa și-a trăit momentul de glorie și că vor urma dezamăgiri. N-a dorit să-și lege numele de acest declin.
Primele evoluții ale tricolorilor par să indice însă altceva. România defilează în Grupa 2 a Ligii Națiunilor C, iar jucătorii dau impresia că ne pot duce iar la Mondiale după 28 de ani. Într-o astfel de evoluție a evenimentelor, se va putea spune că Iordănescu junior s-a pripit, irosind o șansă foartă rară de a scrie istorie în fotbalul românesc.
2. Naționala a trecut la alt nivel
Sigur că adversarii întâlniți de tricolori în primele două partide ale Grupei 2 din Liga Națiunilor C nu sunt de primă mână și toată lumea se aștepta la victorii (care au și venit). Însă felul în care a jucat echipa României ar putea să trezească o paralelă interesantă în mintea suporterilor care au apucat zilele de glorie ale Generației de Aur.
E clar că actualii jucători nu se pot compara, ca valoare, cu Gică Hagi și coechipierii săi. Însă turneul final al Europeanului din 2024 reprezintă pentru actuala generație ce a fost Mondialul din 1990 pentru Generația de Aur: momentul maturizării.
Marea echipă care a făcut performanțe în deceniul 1990-2000 a avut câteva momente-cheie favorabile traversate cu succes. Unul a fost meciul cu Danemarca de la București, din toamna lui 1989, când oaspeții au deschis scorul încă din minutul 4, dar tricolorii au revenit și au câștigat cu 3-1. Un alt moment cheie a fost partida din toamna lui 1993 de la Cardiff, cu Țara Galilor, când la scorul de 1-1 gazdele au ratat un penalty, pentru ca apoi Răducioiu să înscrie pe contraatac. Împreună cu turneele finale ale Mondialelor din 1990 și 1994, aceste partide au făcut din jucătorii României de atunci un grup deosebit de experimentat și, mai ales, încrezător în forțele sale.
Pentru naționala de acum, turneul final al Europeanului din vara lui 2024 a fost, de asemenea, un moment al maturizării. Acum, după ce au jucat partide cu miză mare pe stadioane arhipline, sub o presiune imensă, fotbaliștii români au trecut la alt nivel. Acest lucru s-a simțit clar atât cu Kosovo, cât și cu Lituania – meciuri care au fost mai grele decât pot sugera scorurile finale.
În Kosovo, contra unui adversar foarte bătăios și destul de bun, tricolorii au știut să absoarbă presiunea din primele 30 de minute și, apoi, să-și impună stilul. Modul în care au gestionat asaltul gazdelor a fost unul calm, matur, fără panică, deși din nou defensiva a comis unele erori individuale impardonabile pentru jucători cu pretenții.
Situația s-a repetat în condiții chiar mai ostile câteva zile mai târziu, cu Lituania, pe stadionul Steaua. Balticii au egalat în prima repriză, iar terenul sub orice critică i-a favorizat și mai mult, românii fiind obstrucționați în încercarea de a construi. Lituania a avut posesia o bună parte a partidei, dar din nou România a reacționat cu calm și maturitate, în final reușind victoria grație unor goluri înscrise pe final, în minutele 87 și 90+2. Însuși felul în care s-au marcat aceste goluri arată că România a urcat o treaptă valorică față de anii precedenți.
3. Mircea Lucescu încă mai poate
Revenit pe banca tricolorilor după 38 de ani, Mircea Lucescu a fost întâmpinat cu entuziasm, respect, optimism, dar și o doză de prudență de către microbiști. Are 79 de ani, este cel mai vârstnic selecționer din lume și exista teama că nu mai are capacitatea de muncă și de analiză de altădată.
Primele jocuri au arătat contrariul. Lucescu este la fel de implicat și profesionist ca întotdeauna, la acestea adăugându-se experiența și înțelepciunea. Cu siguranță că telespectatorii au putut remarca liniștea cu care selecționerul a urmărit jocurile de pe margine și faptul că nu s-a bucurat la goluri. A văzut prea multe asemenea situații în viață ca să mai exulte la o greșeală a jucătorilor săi sau la un gol care-i aduce echipa în avantaj.
Lucescu a făcut bine selecția și echipa în ambele partide și a știut să folosească excelent schimbările. Cel puțin în meciul doi, cu Lituania, introducerea lui Iannis Hagi și Alex Mitriță în minutul 70 s-a dovedit decisivă. Primul a scos penalty-ul din care s-a făcut 2-1, cel de-al doilea a marcat golul de 3-1 în urma unei faze excelente, la care și-a demonstrat calitățile.
Mircea Lucescu pare omul perfect pentru a ști să scoată ce e mai bun din această echipă, iar echilibrul și sfaturile sale îi vor ajuta foarte mult pe fotbaliști să progreseze, așa cum s-a întâmplat cu toți jucătorii români care l-au avut antrenor.
4. Recuperarea lui Alex Mitriță
Cel mai important jucător al campionatului intern, Alex Mitriță, a fost readus la națională de Mircea Lucescu. Noul selecționer l-a introdus mai întâi în minutul 86 al jocului din Kosovo, apoi în minutul 70 al celui din Ghencea, cu Lituania. În cea de-a doua partidă, Mitriță a reușit să și înscrie în stilul său caracteristic, după o fază în care și-a demonstrat calitățile tehnice.
Lucescu pare a fi ultima ocazie a olteanului să-și atingă potențialul maxim. S-a văzut și în cele două jocuri că Mitriță rămâne încă prea egocentric, ceea ce de multe ori dăunează echipei. Fotbalistul a pierdut Euro 2024 după ce a fost exclus din lot de Edi Iordănescu. Lucescu a șters cu buretele totul și i-a oferit o o nouă șansă, poate ultima, ținând cont că Mitriță a ajuns pe nesimțite la 29 de ani.
Este șansa carierei pentru atacantul CSU Craiova, care intră astfel pe mâna celui mai bun antrenor pe care l-a avut în carieră. Dacă-i va asculta sfaturile lui Lucescu, va avea șansa să ajungă nu doar la Mondiale, dar și la un nivel de joc realmente de top.
Întoarcerea lui Mitriță la națională poate fi un câștig pentru toată lumea. Premisele au fost create și România are nevoie de o vedetă, dar în același timp împlinirea acestui potențial nu depinde decât de fotbalist.
5. Șansele de calificare
Realist vorbind, România are acum cele mai bune șanse după 2013 de a se califica la un turneu final al Mondialelor. Au trecut deja 26 de ani de la Coupe du Monde 1998, ultima prezență a tricolorilor pe acoperișul lumii fotbalului. În acest interval, am fost de câteva ori foarte aproape să ne calificăm, pierzând barajele cu Slovenia în 2001 și Grecia în 2013. În alte cazuri ne-am comportat lamentabil.
De data aceasta, însă, se conturează o conjunctură favorabilă. Din Europa va merge la Mondiale un număr record de naționale – 16 (cu 3 mai multe decât în 2022). Vor fi 12 grupe preliminare, ceea ce înseamnă o rarefiere a echipelor de top. Cu puțin noroc, putem prinde chiar o grupă în care să ne batem chiar pentru primul loc, calificant direct. Dacă nu reușim, există și varianta locul 2, care merge în barajul de calificare. Dacă nu prindem nici locul 2, mai există o a treia variantă de back-up, cu șanse mici – ce-i drept –, dar totuși existente, de a apuca unul din cele 4 locuri de baraj care vor proveni din Liga Națiunilor, unde până acum România are un parcurs impecabil.
Pe lângă această conjunctură externă mai există și argumente de ordin intern enumerate mai sus. România este o echipă bine pregătită pentru meciurile cu miză din preliminarii. Are o generație în creștere, cu experiență, călită în meciurile de la Euro 2024 și încrezătoare în forțele sale. Fără să strălucească, jucătorii sunt în general legitimați și chiar sunt folosiți la echipe din campionatele tari ale Europei. La toate acestea se adaugă un antrenor cu o experiență și o valoare uriașe, Mircea Lucescu.
Niciodată, în ultimul sfert de secol, nu s-au întrunit toate elementele de mai sus la startul unei singure campanii de calificare la Mondiale. Mai rămâne ca și norocul să picure un 1% în momentul tragerii la sorți, iar România poate reveni, în sfârșit, în elita fotbalului mondial.
