E pur și simplu de neînțeles ce se petrece cu mulți fotbaliști români care pleacă în Occident ca mari speranțe și sfârșesc, după o traiectorie descendentă presărată cu multe iluzii și încă mai multe deziluzii, prin a deziluziona inclusiv la revenirea în țară. La FC FCSB – FC Voluntari 0-0, disputat duminică seara, în etapa a 13-a din Liga 1, am avut în fața ochilor un astfel de exemplu: duelul Dorin Rotariu – Nicolae Carnat. Cândva, nu demult, despre cei doi se credea că vor „ține” naționala. Golazzo.club le-a urmărit prestația pentru a vedea ce a rămas din speranțele de odinioară.
Dorin Rotariu: un regres șocant față de momentul plecării spre Occident. Singura scuză a mijlocașului considerat odată speranța fotbalului românesc este lipsa de pregătire
Nepotul legendarului Iosif Rotariu a revenit duminică în Liga 1 după o pauză de aproape 8 ani. Aproape sigur, întoarcerea sa în campionatul intern ar mai fi trebuit amânată cel puțin o vreme, pentru că Dorin Rotariu s-a dovedit, în repriza pe care a jucat-o, incomplet pregătit. Decizia de a-l forța pare să-i fi revenit patronului de la FC FCSB, dornic să-și vadă mai degrabă la treabă noua vedetă.
Numai că, până la urmă, n-a fost decât o repunere în scenă a proverbului „graba strică treaba”. Pe teren, Dorin Rotariu – ediția 2023 a fost umbra lui Dorin Rotariu – ediția 2017. O involuție de-a dreptul șocantă.
Este foarte-foarte departe vremea când se băteau impresarii pe semnătura puștiului, galeria îl răsfăța și suporterii mai vechi mijeau ochii, încercând să distingă în jocul său stilul unchiului. Mijlocaș ofensiv cu o bună calitate tehnică și capabil să lovească mingea bine cu ambele picioare, Dorin era deja la 18 ani obiectul unei lupte crâncene între Dinamo și FC Vaslui (pe atunci patronată de Adrian Porumboiu). După 4 ani buni la „roș-albi”, era vândut în ianuarie 2017 de Negoiță la FC Bruges, în Belgia, pentru 2,2 milioane de euro. Toată lumea era mulțumită – Negoiță cu banii, Dorin Rotariu cu pasul spre fotbalul adevărat. Era rampa de lansare mult-așteptată spre marea performanță.
Numai că anii au trecut, puștiul s-a maturizat, iar iluziile s-au risipit. FC Bruges a scăpat cu greu de Dorin Rotariu în 2019, după ce l-a împrumutat la 3 echipe. Din fotbalul occidental, românul a ajuns în Kazahstan, apoi în Bulgaria, dar n-a făcut față nici acolo și Ludogoreț l-a împrumutat un an și jumătate la anonima Atromitos, din Grecia. În sfârșit, în această vară, după ce rămăsese fără contract, Dorin Rotariu – ajuns între timp la 28 de ani – a fost înrolat de FC FCSB. O a doua șansă.
Prea multe zerouri pentru un jucător de 28 de ani adus în urale, cu firma de mare vedetă
Meciul de duminică seara a arătat un altfel de jucător față de cel care pleca pe cai mari în Belgia, în ianuarie 2017. Dorin Rotariu a fost ținut în teren 45 de minute pe flancul drept ofensiv, timp în care aproape că nu a existat. Foarte puține atingeri de minge, și mai puține evenimente în care să fi fost implicat.
Sigur că este doar un început prematur, că va mai avea nevoie de timp să-și intre în ritm după atâta timp în afara circuitului. Dar, dacă nu existau așteptări să fie vedeta meciului, exista măcar speranța rezonabilă de a vedea în felul cum atinge mingea scânteia valorii de altădată – eventual, șlefuită de maturizarea în atâtea campionate străine. Nu s-a văzut nici asta. Să mai avem, totuși, răbdare.
Cifrele lui Dorin Rotariu nu arată însă, în acest restart al carierei, deloc bine.
În 45 de minute avem zero absolut la șuturi (fie ele pe poartă sau în afara cadrului porții), centrări, tacklinguri, intercepții, mingi blocate. Are un singur duel aerian, și acela pierdut. Acel zero de la rubrica faulturi făcute/încasate arată că, de fapt, n-a deranjat pe nimeni.
A atins, totuși, balonul de 22 de ori, i-a ieșit unul din cele două driblinguri încercate și a dat 15 pase care au ajuns la destinație. Faptul că a câștigat doar unul din cele 4 dueluri cu adversarii nu e, de asemenea, prea încurajator, dar s-ar putea explica printr-o anumită lipsă de pregătire fizică. Însă a pierdut posesia pentru formația sa de 5 ori, ceea ce într-o singură repriză înseamnă mult.
În ansamblu, statistica sugerează o foarte modestă contribuție la faza ofensivă și o problemă majoră în cea defensivă.
E greu de spus cum a putut Dorin Rotariu, în acești aproape 8 ani petrecuți în străinătate, să ajungă la acești parametri. Nu rămâne decât să așteptăm o creștere odată cu remedierea problemelor fizice și intrarea într-un ritm de joc.
Nicolae Carnat: un talent nativ care, la 25 de ani, încă mai are timp să-și atingă potențialul maxim
Odinioară și el considerat o speranță majoră a fotbalului românesc, Nicolae Carnat a jucat duminică seara aproape „în oglindă” cu Dorin Rotariu, adică pe postul de mijlocaș ofensiv stânga la FC Voluntari.
Sigur că situația sa nu e similară cu cea a jucătorului de la FC FCSB. Carnat a trecut demult peste șocul aventurii în străinătate. Plecat la 16 ani de la Academia Hagi în Anglia, la echipa de tineret a celor de la Wolverhampton, Carnat a avut 4 ani grei în occident. În cazul său, talentul era vizibil cu ochiul liber – lucru valabil și azi – chiar fără lobby de impresari și zarvă de suporteri. În 2016 a fost promovat la formația sub 23 de ani a celor de la Wolverhampton, unde a jucat chiar 11 meciuri oficiale, cea mai mare parte – ca titular sub comanda unui prieten al fotbalului românesc, Walter Zenga.
Dar apoi a fost împrumutat în Danemarca, să confirme la Esbjerg, unde n-a reușit acest lucru, iar întoarcerea în Anglia a fost un eșec. S-a repatriat liber de contract, așa cum plecase, pe 9 august 2018, când a semnat cu Dunărea Călărași. Apoi, acest jucător în care se simte talentul nativ a intrat într-o zonă de instabilitate evident nefastă pentru cariera oricărui sportiv. În ultimii 5 ani, Carnat a trecut în Liga 1 pe la Dunărea Călărași, Sepsi Sfântu Gheorghe, CFR Cluj, Rapid, CS Mioveni, FC Farul și, acum, FC Voluntari.
Cifrele nu relevă decât în parte calitatea jucătorului
Dincolo de asta, e clar că mijlocașul echipei ilfovene știe jocul – s-a văzut acest lucru la fiecare atingere de balon în meciul de duminică seara (și au fost destule). Impresia vizuală a unui jucător tehnic, cu un talent nativ, este confirmată de cifre.
În 86 de minute, Nicolae Carnat a avut un șut la poartă, a intrat în contact cu mingea de 51 de ori și a avut o acuratețe a paselor de 85% (29 din totalul de 34). A avut o centrare care i-a ieșit, iar 4 din cele pase lungi încercate au ajuns la destinatar. Și-a câștigat majoritatea duelurilor cu adversarii (3 din 5) și a avut de asemenea câștig de cauză singura dată când a ajuns să sară la cap pentru o minge. N-a faultat niciodată, dar a fost, în schimb, faultat o dată, a blocat un atac advers și a făcut două tacklinguri.
Sunt câteva zerouri și la Carnat – la șuturi pe spațiul porții, driblinguri reușite și intercepții. Dar acestea nu sunt chiar așa semnificative ținând cont că FC Voluntari a jucat mai mult în apărare pe terenul liderului din Liga 1, iar strategia oaspeților a fost, în mod evident, angajarea celor două vârfuri cu misiunea de a înscrie – Adam Nemec și Andrei Dumiter. Dacă vreunul dintre cei doi ar fi fost măcar un pic mai rapid sau mai inspirat, probabil că acum am fi vorbit de spectaculoasa victorie a Voluntariului pe Arena Națională.
Concluzionând, Nicolae Carnat ar avea calitățile fizice necesare ca să ajungă un jucător de top în Liga 1. Mai presus de toate, acesta (încă) mai are un lucru inestimabil: timp. La 25 de ani, are înainte destui ani de fotbal potențial la nivel înalt.
Problema pare să fie însă în altă parte. Dacă Nicolae Carnat reușește să se stabilizeze într-un loc și să-și urmeze cariera în mod profesionist, e posibil să-l vedem, la un moment dat, în națională. Unde, în mod cert, România duce lipsă de fotbaliști de calitate și care simt jocul.
