În mod cert ”La Dea” nu atrage precum marile echipe europene, însă ceea ce s-a întâmplat marți seara la Bergamo întrece orice imaginație. Atalanta – Club Brugge 1-3 (după 1-2 în tur, adică în total 2-5) e o surpriză veritabilă, mai mare decât eliminarea Milanului de către Feyenoord, pentru că olandezii sunt, totuși, echipa care l-a trimis pe Arne Slot la Liverpool. Să vedem însă cum a fost posibil acest veritabil paradox al fotbalului…
Personal, de peste patru decenii compătimesc pe plan internațional cu Real Madrid, dar de câțiva ani mă atrage și Atalanta. O toană, un moft, o dragoste de bătrânețe, vârsta la care inima o ia de multe ori înaintea minții. Atalanta m-a captivat prin curajul de a se bate cu cei mari din Italia, prin perfecțiunea aplicării sistemului cu trei fundași centrali, prin modul în care vede fotbalul Gasperini, aflat de un deceniu la echipă. Maxima bucurie am avut-o în vară, când Atalanta a cucerit Europa League, demolând-o în finala de la Dublin pe invincibila (pe plan intern) Leverkusen. 3-0, cu tripla lui Lookman, pe care atunci, în acel moment îl și vedeam ”Balon de Aur”.
Ori la bal, ori la spital
E limpede, ”La Dea” n-are bani să cumpere jucători de prim-plan. L-a luat pe Lookman, care a ucenicit la nivel mediu în Anglia (Charlton, Everton, Leicester) și apoi a luat ochii la Leipzig. L-a adus din Mexic pe Retegui, vârful inedit al Squadrei Azzurra, într-un moment în care Mancini mai avea un pic și-l convoca pe ”al nostru” Compagno. Cu astfel de jucători, trupa lui ”Gasp” fie câștigă la scor (are mai multe de 7-1, 6-1 sau 6-0 în palmaresul recent), fie pierde halucinant, așa cum s-a întâmplat acum, cu belgienii.
Prima sub linie
În ”megagrupa” de Champions League bergamaschii au mers excelent, la un moment dat erau pe locul 2, după Liverpool. Se credea că se vor califica direct în optimi. Au făcut 15 puncte, cu 4 victorii, 3 remize și o singură înfrângere. Golaveraj 20-6, adică în mare stil. Ultima rundă i-a dus la Barcelona, unde au remizat, 2-2, oarecum poetic. Rezultat care nu e la îndemâna oricui. Dar furați de frumusețea remizei de pe pământ catalan, n-au mai fost atenți la detalii. I-au depășit Lille și Aston Villa, iar nerr-azzurri s-au pomenit pe locul 9 al clasamentului general. Primii sub linie, adică. Și cu obligația de a disputa tur preliminar contra lui Club Brugge. Destul de accesibil. În tur, deși au dominat, au pierdut cu 2-1, belgienii înscriind golul victoriei dintr-un penalty care n-a prea fost, în minutul 90+4.
Statistică zdrobitoare
Așadar, la Bergamo se înfruntau italienii, cotă Transfermark de 475 de milioane de euro, locul 3 în Serie A, la 5 puncte de liderul Napoli, cu belgienii, cotă doar o treime dintr-a Atalantei, 150 de milioane. În plus, Brugges a cam pierdut trenul în campionatul intern, fiind la 8 puncte de liderul Genk.
Iată ce spune statistica partidei retur, de marți seara:
Șuturi 30-7
Pe poartă 11-4
Cornere 14-0
Posesie 65-35
Pase 628-335
Dacă după o astfel de statistică meciul se termină cu 3-1 pentru echipa care a dominat la toate capitolele, tot e puțin, pentru că superioritatea e prea evidentă. Dar când e 3-1 pentru ”ceilalți”, totul pare inexplicabil.
Nebunia din nordul Italiei
Belgienii au avut noroc, au dat gol în minutul 3. În acel moment, dacă se decupau primele 3 minute ale returului și ultima clipă a turului, acel penalty incorect, scorul general era 1-1, nu 1-3, ca în realitate. În dezavantaj de două goluri ”aggregate” Atalanta s-a suit pur și simplu pe adversar. Singurul om de notorietate internațională din lotul belgienilor, portarul Simon Mignolet (36 de ani) fost la Liverpool, și-a arătat clasa și a scos mingi imposibile. Pe contraatac Brugge a mai marcat o dată, ducând ”generalul” la 1-4. Bergamascii totuși încercau. Au asediat poarta lui Mignolet, în minutele de prelungire ale primei reprize au fost patru șuturi în aceeași fază, dar în loc să se marcheze în poarta belgienilor, s-a dat gol în cealaltă. Tot pe contraatac.
Lookman și revolta lui Gasp
Atalanta a început fără Lookman, care a fost sâcâit de o accidentare. Nigerianul a intrat la pauză și a dat gol imediat, la prima atingere. Clasa se vedea de la distanță. Apoi, peste nu mult timp, italienii au avut penalty. A tras Lookman, bine, tare, lângă bară, dar Mignolet a apărat miraculos. Dacă marca, mai era o jumătate de oră, se putea întoarce rezultatul. După meci, Gasperini a spus că nu Lookman trebuia să bată, ci Retegui sau De Ketelaere. Dar a fost absolut firesc ce s-a întâmplat, primii doi executanți i-au cedat prerogativele vedetei venite de pe bancă. Gândindu-se că a intrat cu gol, că are moral bun. Și că nu demult a marcat tripla aceea la Dublin, care a adus cea mai mare performanță din istoria clubului. Să fi uitat Gasperini de acele trei goluri atunci când nu l-a pus pe Lookman pe lista executanților de penalty?!
Totuși, echipă mică
În ciuda nădufului de suporter dezamăgit, trebuie remarcat că Atalanta e încă o echipă mică. Bună, dar mică, fără anvergură de fazele superioare ale Champions League. Că știe să domine, dar nu întotdeauna știe să dea gol. Sau că dă toate golurile într-un meci, nemaiavând și pentru celelalte. Dar când tragi 30 de șuturi și pierzi meciul cu 3-1, celelalte explicații sunt doar așa, ca să fie…
