După două participări consecutive la Cupa Mondială, 1990 (Italia) și 1994 (Statele Unite), dar mai ales după ultima dintre ele, România era privită ca una dintre cele mai bune reprezentative din Europa, iar ierarhiile cifrice confirmau acest lucru, clasările fiind, în acea perioadă, cam între locurile 5 și 10 în topul mondial. De aceea așteptările pentru turneul final al CE din Anglia, 1996, erau destul de mari, câțiva dintre jucătorii noștri de bază vorbind chiar despre psibilitatea cuceririi trofeului. N-a fost deloc așa, Euro 1996 însemnând în fapt o mare dezamăgire
După World Cup 1994, Gică Popescu a ajuns de la Eindhoven la Tottenham, apoi la Barcelona după doar o jumătate de an. Hagi a trecut de la Brescia la Barcelona, Ilie Dumitrescu s-a transferat de la Steaua la Tottenham. Erau jucători mari atrași la cluburi mari, ceea ce însemna că România avea un nivel fotbalistic ridicat, calificarea la marile competiții fiind ceva în firea lucrurilor.
Rezultatele „cântau cu noi”
Noua campanie, cea pentru Euro 1996, ne plasa drept favoriți ai unei grupe de calificare cu Franța (care ratase accederea la CM din SUA, eliminată de Bulgaria), Polonia, Slovacia, Israel și Azerbaidjan. Chiar dacă francezii erau puternici, din această serie preliminară doar noi participaserăm la World Cup, ceea ce ne definea drept favoriți.
Am început cu un 3-0 clar acasă cu azerii, am învins cu destule emoții Slovacia la București, 3-2, am izbutit un prețios 0-0 la francezi acasă, am bătut Polonia în Ghencea, apoi Israelul, conduceam autoritar grupa și, cum spunea Gică Hagi, „rezultatele cântau cu noi”. A venit pasul greșit cu Franța la București (1-3 la 11 octombrie 1995), după un joc slab al nostru, astfel că în ultimul meci al grupei, la Kosice, cu Slovacia (15 noiembrie) eram obligați la victorie. Am obținut-o, 2-0, și am mers la Euro 96 alături de francezi, pe care urma să-i întâlnim și la Turneul Final.
Ierarhia grupei de calificare
- 1. România 21p
- 2. Franța 20 p
- 3. Slovacia 14 p
- 4. Polonia 13 p
- 5. Israel 12 p
- 6. Azerbaidjan 1p
Nea Puiu vs. Cooperativa
Se trăsese grupa de la Euro, deloc ușoară, cu Franța, Spania și Bulgaria. Adică două mari puteri ale fotbalului, plus vecinii noștri de la sud de Dunăre, care în 1994, în America, făcuseră mai mult decât noi (locul 4), fără să se autointituleze Generație de Aur.
Pe cai mari, Anghel Iordănescu și-a impus punctul de vedere, i-a cerut președintelui FRF să ia măsuri împotriva Cooperativei, adică a cluburilor care trucau meciuri în competiția internă. Demonstrativ, nea Puiu a refuzat să participe la amicalul cu Serbia de la Belgrad, pierdut de România cu 1-0. Naționala a fost condusă atunci de secunzii Costică Ștefănescu și Gabi Balint.
Pentru Turneul Final, lotul selectat de Anghel Iordănescu a fost:
- 1. Bogdan Stelea, 28 de ani, Steaua
- 2. Dan Petrescu, 28, Chelsea
- 3. Daniel Prodan, 24, Steaua
- 4. Miodrag Belodedici, 32, Villareal
- 5. Ionuț Lupescu, 27, Leverkusen
- 6. Gică Popescu, 28, Barcelona
- 7. Marius Lăcătuș, 32, Steaua
- 8. Ioan Ovidiu Sabău, 28, Brescia
- 9. Florin Răducioiu, 26, Espanyol
- 10. Gheorghe Hagi, 31, Barcelona
- 11. Dorinel Munteanu, 28, FC Koln
- 12. Florin Prunea, 27, Dinamo
- 13. Tibor Selymes, 26, Cercle Bruges
- 14. Costel Gâlcă, 24, Steaua
- 15. Anton Doboș, 30, Steaua
- 16. Gheorghe Mihali, 30, Guingamp
- 17. Iulian Filipescu, 22, Steaua
- 18. Ovidiu Stângă, 23, Salamanca
- 19. Adrian Ilie, 22, Steaua
- 20. Viorel Moldovan, 24, Neuchatel Xamax
- 21. Ion Vlădoiu, 27, Steaua
- 22. Florin Tene, 27, Rapid
După cum se poate observa, 13 fotbaliști de peste hotare, plus 9 „interni”, dintre care 7 de la Steaua, care domina clar întrecerea internă, dar se și califica (de trei ori consecutiv) în grupele Ligii Campionilor.
„Capul” lui Dugarry
Însoțiți de numeroși compatrioți, „tricolorii” ne lăsau să visăm că vor înfăptui ceva măreț la această competiție. Dar am început ezitant, primind gol în prima repriză a partidei de debut cu Franța, de la Newcastle. Dugarry a înscris cu capul în minutul 22, profitând de o nesincronizare a lui Stelea cu fundașii noștri. Jocul a fost apoi echilibrat, cu ceva ocazii de ambele părți, însă nu s-a mai marcat, francezii impunându-se în cele din urmă cu 1-0. Așadar, un nedorit debut cu stângul.
Formația noastră a fost: Stelea – D. Petrescu (78 Filipescu), Mihali, Belodedici, Selymes – Hagi, Lupescu, Gică Popescu, Dorinel Munteanu – Lăcătuș (56 Ad. Ilie), Răducioiu (46 V. Moldovan).
Mikkelsen și Dorinel
După cum se poate observa, „Generalul” rămăsese fidel modulului tactic din America, cu Belodedici libero și cu doi închizători, Gică Popescu și Lupescu. Se spera că în al doilea nostru meci (13 iunie 1996, cu Bulgaria, tot la Newcastle), vom vedea o partitură ceva mai ofensivă. Nicidecum însă.
FormuIa a fost aceeași din primul meci, doar cu Didi Prdan stoper, în locul lui Gică Mihali. Am luat gol în minutul 3, de la Stoicikov, care a pătruns frontal prin apărarea noastră și l-a învins pe Stelea. Am dominat apoi, dar fără ocazii foarte mari. Am marcat și un gol valabil, mingea șutată de Dorinel intrând aproape o jumătate de metru în poarta bulgară, dar arbitrul danez Mikkelsen n-a văzut, iar pe vremea aceea nu era nici VAR, să-l ajute. În cele din urmă am părăsit terenul învinși, iar după două runde eram eliminați matematic: zero puncte, zero goluri marcate.
Înfrângere și în ultimul meci, cu Spania
Pentru ultima partidă, cea cu Spania, de la Leeds, pe 18 iunie, ne rămăsese șansa unei ”figuri frumoase”, pentru că era de neconceput ca Generația de Aur (deja termenul începuse să fie folosit la scară largă) s-ar putea întoarce fără nimic de la o mare competiție.
Iordănescu a operat câteva modificări în formație, dând șanse celor care au evoluat mai puțin. Ibericii au deschis scorul prin Manjarin (min. 11), Răducioiu a egalat în minutul 29, dar când mai erau trei minute de joc, Amor, colegul lui Hagi (aflat la selecția cu numărul 100 ) și Gică Popescu la Barcelona, a pecetluit succesul ibericilor cu 2-1.
În acest ultim meci, formula noastră a fost:
Prunea – D. Petrescu, Prodan (86 Lupescu), Doboș, Selymes – Hagi, Gh. Popescu, Gâlcă, Ov. Stângă – Răducioiu (77 Vlădoiu), Ad. Ilie (66 D. Munteanu).
Iată și clasamentul final al grupei B:
1. Franța 7p
2. Spania 5p
3. Bulgaria 4p
4. România 0p
Controverse și acuze
Firește, parcursul fără punct din Anglia nu a fost pe placul suporterilor, acesta fiind momentul în care „stranierii”, acuzați că-și cruță forțele pentru cluburile care-i plătesc, au început să se izoleze mediatc. Dar nu aceasta a fost marea problemă, ci aceea că la un an și ceva de la Turneul Final, selecționerul bulgar Dimităr Penev a lansat acuzații grave, că românii nu și-ar fi apărat corect șansele în ultima partidă, cu ibericii, facilitându-le acestora calificarea în detrimentul Bulgariei, clasată a treia. Firește că acuzațiile lui Penev n-au fost niciodată dovedite, dar anatema rămâne.
