Dorinel Munteanu ne amenința cu play-off-ul la începutul acestei ediții de Liga 1. Cu o echipă adunată peste noapte, migălită din Liga a treia, Munti voia să se ia harță cu granzii. Nu tu hai să scăpăm de retrogradare, nu tu hai să evităm barajul. Nu! Direct la play-off îi stătea gândul. Nu știu dacă era euforia revenirii în elită. Revenirea lui, bineînțeles. Căci povestea antrenorului Dorinel Munteanu ar putea fi oricând un scenariu de film. D-ăla lacrimogen, american, numai bun de văzut într-o dumincă seara!
La primul lui mandat, e drept de jucător-antrenor la CFR Cluj, în 2005, ajungea până în finala Cupei UEFA Intertoto, după ce elimina echipa ca Athletic Bilbao sau Saint-Etienne. Oamenii lui Munteanu pierdeau dubla manșă cu Lens, dar rămânea o performanță uluitoare pentru acea echipă a CFR-ului. Doar 48 de meciuri a rezistat Munti la Cluj.
A încercat apoi marea cu sarea la FCSB, sau Steaua, cum se numea pe atunci. Fix de opt ori a stat pe bancă și dus a fost. Cu ăștia de au coloană vertebrală nu te pui! Și așa cum se întâmplă cam de fiecare dată, vezi și cazul Edi Iordănescu, dat afară de Becali și care acum face performanță cu echipa națională, „Neamțul” rescria istoria Ligii întâi și lua titlul cu Oțelul Galați, probabil singurul care va ajunge vreodată la Dunăre. Iar de aici înainte, ceva se rupe în cariera lui Dorinel Munteanu.
Unii dau vina pe spriț, alții zic ceva de fosta soție, cert e că fotbalistului cu 134 de prezențe la națională i se cam cânta prohodul în meseria de antrenor. Și pe bună dreptate. A dat eroare după eroare. Fie că vorbim de Dinamo, de Astra sau de Kuban Krasnodar. La un moment dat. ajunsese pe la Reșița, într-o încercare disperată de a-și salva cariera, când nimeni nu-l mai căuta. Asta până-n iulie 2021, atunci când fanii Oțelului și-au adus aminte că, după Grigoraș, Munteanu e cel mai tare din oraș. De 61 de meciuri a avut nevoie să ducă Oțelul din nou în prima ligă.
Punct și… de la capăt. Filmul lui Munti
Culmea e că data de 15 mai pare bornă fixă în cariera lui Dorinel Munteanu. În 2011, câștiga titlul cu Oțelul, în 2024 a fost la un pas de a aduce și Cupa României la Galați. După 15 mai 2011, a început picajul. La trei ani distanță, era la pământ. A vorbit cu greu despre prima cumpănă din viața lui. Dorinel Munteanu a povestit pentru Gazeta Sporturilor cum a căzut în patima băuturii.
Totul a început prin 2014, când au apărut primele semne că eu și Simona vom divorța după 27 de ani de căsnicie. Am început să uit de mine, am intrat în niște anturaje, mergeam des la vânătoare, acolo unde «repriza a treia» e cea mai importantă și cea mai lungă. Era repriza în care începea petrecerea de după vânătoare. Iar eu am început să beau tot mai mult… Așa am ajuns să cad în patima băuturii. Toți îmi spuneau că trebuie să mă opresc, chiar și fiica mea, dar parcă nu auzeam pe nimeni. Problema era la mine, eu trebuia să înțeleg că eram la marginea prăpastiei şi doar singur puteam să mă opresc
Dorinel Munteanu, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor
Mai mult, fosta soție i-a dat „fatala”, părăsindu-l pentru unul dintre cei mai buni prieteni. Simona trăiește acum cu un medic sportiv, care era bun prieten cu Munteanu pe vremea în care actualul antrenor al celor de la Oțelul evolua ca jucător la Wolfsburg. Ea este implicată într-o relație cu medicul care lucra la echipa de hochei a clubului din Wolsfburg. Divorțul l-a lăsat aproape de faliment pe Munti: a pierdut o casă în valoare de 600.000 de euro, o mașină de aproape 200.000 de euro, trei ceasuri Rolex, de circa 70.000 de euro, și mobilier de 150.000 de euro. Cel puțin așa apare pe site-ul instanței de judecată!
Mai mult, omul care a dus-o pe Oțelul din „C” până-n finala Cupei României a fost condamnat pentru conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului.
Și-a încercat șansa și în politică, iar la alegerile locale din septemebrie 2020, s-a aflat pe prima poziție în lista PMP Galați pentru Consiliul Local Galați. Însă partidul condus de Cătălin Cristache nu a reușit să adune voturile necesare pentru a obține măcar un post de consilier local la Galați. Iar în 2020 a încercat să ajungă senator al României, tot fără succes. V-am spus, poveste de film.
Șansa lui Munteanu s-a numit Paulina Mihailopol. Actuala soție, cea alături de care lucrează la Galați, l-a repus în funcțiune. L-a ajutat să renunțe la alcool, să se apuce din nou de treabă, să-și vadă din nou de carieră. Din Liga a treia, pentru că nimeni nu mai voia să audă de antrenorul Dorinel Munteanu. Deși subiect tabu, în toată lumea fotbalului se vorbea despre situația în care ajunsese acesta. Iar foștii lui colegi de la națională au fost primii care au încercat să-l ajute. Dependența era însă groaznică.
Nu a fost deloc ușor, dar am avut voință, ambiție, am avut-o și pe soția mea alături, la fel şi pe duhovnicul meu, părintele Crișan. Cu ajutorul lor, am reuşit. Nu a fost nevoie să fac vreo cură de dezalcoolizare. Cum am făcut? Într-o zi, am decis că nu mai vreau să duc acel gen de viaţă. Şi am luat-o pas cu pas, zi de zi. O perioadă mi-am propus să nu mai beau nimic până la prânz. Apoi să nu mai beau până la ora 15.00. Și tot așa, am tot împins autointerdicția până când, după câteva luni, am ajuns să nu mai beau deloc
Dorinel Munteanu, îmtr-un interviu pentru Gazeta Sporturilor
N-a fost să fie play-off
Și a luat-o de jos, din nou. Acum, fără nicio intenție de a-i ridica vreo statuie, dar să revii în top după o asemenea viață, nu ține doar de noroc. Și îmi aduc aminte câtă caterincă se făcea pe la colțuri după ce Munti a semnat cu Oțelul. Nu i-a ieșit cu play-off-ul din prima, dar a dus Oțelul până-n finala Cupei. Sigur, le știu p-alea cu ăia mari nu și-au dat interesul, cupa nu contează, formatul e tâmpit (chiar e, dar dacă ne uităm cine l-a gândit nu ne mai miră). Asta deși Cupa te trimite în preliminariile Europa League. În fine, nu e treaba mea cum își fac alții strategia.
Oțelul lui Dorinel a terminat pe 11 sezonul regulat. E campioana egalurilor din România, 16 la număr. E drept că are mai multe înfrângeri decât victorii, 8 vs 6, dar hai să ne uităm și ce lot a avut pe mână. Păi să-mi fie cu iertare, când tu reușești să scapi de retrogradare cu băieții ăia obișnuiți doar cu liga secundă, atunci chiar ești barosan.
Și mai e ceva. Neamțul e neamț și când se mută la Galați. Nici trei zile nu mai erau până la meciul de la Sibiu, iar Munteanu juca acasă cu Botoșani. Și a făcut ceea ce alți strâmbi de prin Liga 1 uită: a trimis ce a crezut el că era mai bun într-un meci fără miză pentru echipa lui. Și a câștigat 2-0 cu Botoșani. Era singurul care chiar avea de ce să își odihnească titularii. N-a făcut-o! Mă rog, n-a făcut-o în totalitate. Dar a știutt să-i învețe pe cei în care a avut încredere că fotbalul trebuie făcut cu pasiune și nu păcălit pentru câțiva lei în plus. MI-ar plăcea să înțeleagă și „marele” Rednic ceva din asta. Dar când ești strâmb de mic, greu să o mai dregi la bătrânețe.
15 mai e și anul viitor
Mă întorc la finala Cupei. Vulcan a fost Munteanu miercuri seară. Nici nu i-a lăsat p-ai lui să se bucure după ce au deschis scorul. La final, ne-a mai dat o lecție.
Consider că au câștigat meritat, chiar dacă au făcut-o la loviturile de departajare. Nu am știut să gestionăm cele două momente în care am condus, am făcut greșeli individuale. Este o seară tristă pentru mine, pentru echipă, pentru Galați, dar această înfrângere trebuie să ne întărească, să vedem cât mai repede ce vom face în viitorul apropiat.
Ne așteaptă meciul de baraj, meciuri grele. Îmi pare rău pentru toți suporterii care au venit la această partidă. Sunt responsabil, am ales cei 5 jucători care să execute, am avut mare încredere și îmi asum această înfrângere, pierderea finalei.
Dorinel Munteanu după Oțelul – Corvinul
E lecția omului trecut prin viață, omului căruia viața i-a dat din plin și care s-a pierdut în detalii. Lecția omului care a învățat că a fi umil face parte din existența noastră și că asta e o virtute, nu o slăbiciune. Omul care a lăsat capul jos și a luat-o de la zero, știind că are valoare. A omului care chiar merită o statuie la Galați, când s-o construi noul stadion. Nu știu dacă Munteanu va mai fi la Galați atunci, sper doar ca oamenii care conduc cluburile mari din țara asta să își îndrepte ochii și către el. Sunt aproape sigur că Dorinel Munteanu e ceva mai „piesă” decât Neil Lennon. Ne auzim pe 15 mai 2025, Dorinele!
