România cea mică n-a fost prietenă cu norocul de la bun început. Adică de la tragerea la sorți. Cât bulan să nu ai să dai peste două dintre cele puternice echipe de pe continent, plus țara gazdă. Cât de fericit să mai fii când joci împotriva unei echipe, Italia, ce valorează peste 191 de milioane de euro. Și mai apoi să dai peste unii care costă 262 de milioane. Asta în timp ce tu te duci acolo cu fotbaliști de prin play-off-ul ligii întâi. Acum, pe bune. Câtă speranță să ai? Și totuși să nu te faci de râs. Ba chiar să te oftici de mama focului că Munteanu și-a bătut joc de un penalty, că Stoica a stat câțiva centimetri în offside sau că Mitrov nu găsește de două ori într-un minut o poartă mare.
Tribune goale, români gălăgioși. Dar de ce bate Munteanu penalty-ul???
România sub 21 de ani e pentru a patra oară consecutiv la un turneu final. Pare că ne-am cam obișnuit, chiar dacă actuala generație e departe de cea a lui Ianis Hagi și Dennis Man. Spun că e departe pentru că nu văd eu acum un jucător care să facă pasul la echipa mare pentru meciul cu Cipru din toamnă. Bănuiesc că d-aia s-a dus și Mircea Lucescu până la Trnava. Să vadă dacă are cu cine să întinerească naționala mare. Că așa ne-a promis. Pe teren, ai noștri au dat de fotbaliști veniție de pe la Roma, Fiorentina, Atalanta sau Olympiacos. Ai noștri de pe la Sibiu, Constanța, plus stranierii de la Apoel, Udinese sau Ajaccio. Diferența ar fi trebuit să fie colosală. Doar că n-a prea fost tocmai așa.
Și tare mi-ar fi plăcut să-i altoiască ai lui Pancu și Rotaru pe aroganții ăștia. Mai mult pentru gestul penibil al antrenorului Italiei care s-a făcut că nu știe cine-i Pancu. Drept urmare, evit și eu să-i dau numele, că nu merită. Oricum e nimeni în drum. În fine. Ideea e că ne-am bucurat din răsputeri când am aflat că Louis Munteanu chiar va juca din primul minut. În fond era cam singurul produs gata pregătit pentru echipa mare. Restul trebuie să mai stea nițel la dospit. Ca să fie totul limpede de la început: naționala asta „under 21” nu e altceva decât o simplă creatoare de speranțe, dar care trebuie să alimenteze în mod real echipa mare. Și până acum, mare parte dintre „underi” s-au cam pierdut pe drum. Așa, revenind. Munteanu-titular. În mintea mea era cam așa: să vezi ce ti-i rupe pe genunchi acum, să le arate ălora de la Fiorentina cât de mult au greșit. Doar că, din nou, ăia au avut dreptate.
Start! Și fără panică
Pancu probabil a văzut că e o pâine de mâncat la europeanul ăsta, după ce Slovacia era gata-gata să încurce Spania în debutul competiției și a încercat din răsputeri să le bage asta-n cap. Să le dea din agresivitatea aia pe care a avut-o ca fotbalist. Și ceva curaj. Parțial a reușit. În tribune ai noștri cântau de mama focului, jos, pe gazon, ceilalți ai noștri nu s-au așezat ca pe vremea lui Cîrțu în fața porții lui Sava. Louis Munteanu a fost free-lancer miercuri seara. S-a plimbat prin toate părțile terenului, i-a alergat pe italieni de i-a zăpăcit. Ăștia își făcuseră și ei lecțiile. De fiecare dată, în jurul atacantului de la CFR Cluj apăreau din senin, minim trei adversari. Doar că degeaba făcea Munteanu loc pentru alții, când Ianis Stoica ajunsese fundaș dreapta pe la mijlocul reprizei.
„Clar se putea mai mult. Am simțit că se putea mai mult și cred că am și demonstrat asta. Nu meritam să pierdem. O echipă a Italiei, cu jucători din Serie A, să înceapă cu trageri de timp din minutul 50, iar la final să se acorde doar 3 minute de prelungire…Am pierdut din cauza noastră. Mai avem două meciuri și trebuie să le câștigăm ca să ieșim din grupă. Am avut încredere totală din primul minut, am arătat cât de buni suntem. Am intrat cu încredere și astăzi, i-am pus în dificultate, am avut o ocazie mare pe final, am ratat un penalty… Din păcate, n-am luat niciun punct.
La pauză i-am spus cu toții că nu e nicio problemă, că tot el o să ne scoată. Putea fi oricare dintre noi în locul lui. Era un moment foarte important din punct de vedere psihologic, dar își va reveni. Eu cred că în meciul următor va marca și ne va ajuta să câștigăm.”, Constantin Grameni-România U21
Primul șut pe poartă a fost al lor, dar Sava n-a avut emoții la execuția lui Koleosho. Replica a fost aproape instant, o ghiulea trimisă de Grameni s-a oprit într-un fundaș italian. La o fază la care Desplanches cred că era bătut. Munteanu i-a așezat impecabil o minge pe cap lui Ianis Stoica, dar reluarea acestuia a fost anapoda. Nu știu dacă s-au speriat că poate fi rău, dar italienii au iuțit imediat treaba. Sava a mai prins un șut al lui Koleosho dar era, cumva, prefața la ceea ce urma să se întâmple. Dacă a greșit sau nu Pancu sistemul, e treaba specialiștilor, dar când l-am văzut pe Ianis Stoica fundaș dreapta în loc să le scoată ficatul italienilor prin bandă, m-am prins că e ceva necurat. Și fix de acolo a venit și golul. Ruggeri a prins o diagonală de mare fotbalist, defensiva noastră a rămas în admirație iar Baldanzi nu i-a așteptat să-și revină din reverie. A dat tare, cu stângul, fără nicio șansă pentru Sava. Pe bancă, principal de conjunctură, Răzvan Rotaru se ia cu mâinile de cap. În tribună, Pancu mai avea puțin și mușca din Marius Niculae.
Akdag își încearcă și el norocul cu un șut care l-a pus la treabă pe Desplanches, dar cam atât. Pare că nu găsim deloc variante să desfacem defensiva italienilor. Sau poate că era nevoie de Octavian Popescu din primul minut. Ajutor pentru Munteanu. Am scăpat cu noroc la bara lui Koleosho și pe final de repriză părea că s-a întors complet norocul. Ignat este faultat evident în careu, grecul de la centru pare că nu vede, dar noroc că i-au vorbit în cască cei din camera VAR. S-a dus, a verificat, n-a avut e să facă și uite cum din victime sigure, puteam intra cu avantaj moral la pauză. Doar că, cineva, nu știu cine, are proasta inspirație să-l lase pe Louis Munteanu să bată. Adică omul a ratat jumătate din loviturile de la 11 metri pe care le-a bătut în Liga 1 și tu-l pui să bată în cel mai important moment al celui mai important meci pentru această generație. Când pe teren erau și Grameni și Akdag. Evident că omul nostru ratează cu o lejeritate dezarmantă pentru ai lui, iar România intră la cabine cu capul plecat. Cât de bine ar fi picat golul ăsta…
„Puteam să facem mai mult în seara asta. Am început puțin timizi, dar după, pe finalul primei reprize, am început să jucăm și noi fotbal. Păcat de acel penalty. Dacă marcam, cu siguranță era altul scorul și zic eu că puteam să și câștigăm. Am simțit că puteam mai mult, se putea mai mult. În multe momente am arătat bine. Toată lumea m-a încurajat, se mai întâmplă și la case mai mari să ratezi. Chiar îmi pare rău pentru băieți, dar nu avem ce să facem. Trebuie să luăm următorul meci și sper să câștigăm.
E greu când nu ai antrenorul lângă tine, dar dacă astea sunt condițiile… a luat acel roșu. Păcat, îl așteptăm la ultimul meci. În prima repriză m-am simțit bine, s-a văzut că am stat aproape 6 zile fără antrenamente, dar încerc să joc mai bine data viitoare. Cu Spania să fim mai curajoși! Am arătat că avem valoare, nu avem nimic de pierdut. Am arătat chiar bine în multe momente”, Louis Munteanu-România U21
Pancu mută ofensiv. Mută, dar nu joacă el
Suspendatul Pancu, face ceea ce, cred eu, trebuia să facă de la început. Popescu îl scoate din echipă pe Corbu(n-am nimic cu băiatul, dar n-a fost pe teren timp de 45 de minute), Perianu intră în locul lui Ignat iar Akdag revine în centru apărării, lângă Matei Ilie. Acum, naționala pare mai aproape de realitate. Doar că nici așa nu ne iese. Bântuiți de șansa ratată de Munteanu pe final de repriză, ai noștri sunt într-o letargie cumplită, parcă în așteptarea izbăvitorului fluier final. Din partea unui grec ce atras cât a putut cu Italia. Și că veni vorba. Doar eu am avut impresia că meciul va fi arbitrat de Haralambie de la FCSB? Atât de izbitoare mi s-a părut asemănarea fizică dintre cei doi. Trecem peste ratarea uluitoare a italienilor din minutul 54 și pare că ne trezim. Unii sar pe gard, comentatorii urlă gol, eu sar de pe scaun, că se trezește asistentul să-i anuleze golul lui Ianis Stoica. Pe bună dreptate, ce-i drept. Imediat, în locul jucătorului de la Hermannstadt intră italianul Burnete, teoretic pentru ceva mai multă forță ofensivă. Practic, nu prea. În loc să forțeze, ai noștri s-au pus iar pe visare, iar Baldanzi a fost la un pas de dublă. Pe Sava l-a scos a doua oară bara. În ciuda urletelor venite de pe bancă, sau din tribună, pe tricolori nu-i deranja nimic. O apatie cum rar mi-a fost dat să văd. Și italienii s-au prins și au început să ne ia la mișto, cu pase din prima, devieri de fotbaliști de clasă, un fel de antrenament oficial, pe puncte.
„Nu mă iau eu de un penalty ratat. Au ratat și cei mai mari jucători ai lumii. Poți rata și de pe linia porții. E ca și o ratare normală, nici măcar nu a fost un moment psihologic. Era clar că avem nevoie de mai mulți oameni în atac. Poate și la faze fixe aveam speranțe legat de aspectul ăsta. Să-ți dau un exemplu de maturitate fotbalistică și de experiență. Cu toate că am transmis de sus, nu știu cum au ajuns semnalele mele pe bancă, pentru că astăzi au fost foarte lente. Lente. Iese Ignat, intră Matei Ilie. E la mintea cocoșului că nu mai poți construi prin Ilie, pentru că e un jucător de picior stâng. Mingea lungă! Voi nu aveți statistică. Echipa asta a Italiei am văzut-o jucând lung în 6 meciuri. Am fost agresivi în pressing și au realizat imediat, și au jucat minge lungă. E foarte simplu!
Alor mei, nu știu de câte ori le-am spus, le e rușine să dea mingile în out! Le resping pe presiunea adversarilor. E cea mai mare dovadă de lipsă de experiență. În minutul 90+1 avem lovitură liberă de la jumătatea terenului. În loc să-l chemi pe Sava, ne fură mingea și… asta a fost. Aici s-a făcut diferența în seara asta. A fost cel mai bun prim 11, fără discuție. Jucătorii s-au prezentat cel mai bine la antrenament. Cred că putem să batem Spania, doar să credem. E important cum ne refacem. Noi n-am mai jucat din 3 în 3 zile, probabil vor fi schimbări. Vom vedea câte vor fi”, Daniel Pancu-selecționer România U21
Chiar și așa, puteam pleca cu un punct, dacă Zoran Mitrov nu-și bătea joc de două ocazii imense, într-un singur minut. Prima dată a dat mult peste poartă, ce-i drept din unghi, pentru ca mai apoi să încerce un lob de efect, care se duce la rândul lui pe lângă. Se termină chinul cu victoria la limită a Italiei și dacă nu găsește Pancu vreo soluție miraculoasă, ne așteptăm la ce-i mai rău, sâmbătă, contra principalei favorite la câștigarea trofeului, Spania. Dincolo de asta, rămâne însă diferența uriașă dintre ei și noi, dintre mentalitatea lor și a noastră, chiar dacă mare parte dintre oamenii aduși de Pancu în Slovacia sunt școliți în vestul Europei. Dar chiar și așa, e greu să scoți superficialitatea din om.
Matematica spune că n-au fost mult mai buni
Cel puțin dacă e să luăm după cifre și scoatem din calcul posesia. Nu de alta, dar, se pare, că nu mai e chiar atât de semnificativă în fotbalul ăsta modern. Asta mi se pare chiar o culme a nesimțirii. În fine, Italia a avut 60 la sută posesie, noi doar 40 de procente. Sec. Cum le place statisticienilor. Dincolo de asta, ne-am cam ținut scai de naționala ce costă de vreo șapte ori mai mult decât a noastră. Ei a avut două șanse mari de a marca, noi doar una singură, am tras la poartă la fel de mult precum au făcut-o ei, de 12 ori. Suntem acolo și când vine vorba de șuturi pe poartă, 4-3, unul în plus pentru echipa antrenată de băiatul ăla de s-a făcut că nu știe cine-i Pancu. Ba mai mult, atât Sava cât și al lor au avut același număr de intervenții decisive: trei. Păi și atunci să nu-i înțelegi și frustrarea lui Pancu de la final? Să nu te oftici că puteai face mult mai mult în fața unei forțe uriașe a Europei?
„Sunt nemulțumit de multe lucruri, dar aici diferența a făcut-o experiența lor. Pentru că știți foarte bine: italienii, pragmatism pe lângă valoare, vorbim de jucători de Serie A, Premier League. Individual nu se punea niciodată problema asta. Sunt niște calcule ale hârtiei, dar… sunt câteva greșeli. Golul e de cascadorii râsului. Trebuia doar să ocupăm niște spații pe care le ocupăm tot timpul la antrenamente. Vorbim de două săptămâni. Au mai avut o bară. Dăm o pasă lipsită de intensitate, din frică, recuperare, bară. A doua repriză, încă o bară cam în aceeași manieră. Iar noi, așa timizi în multe momente… Avem totuși un penalty ratat, o ocazie imensă… în prelungiri.
Una peste alta, e o victorie a valorii lor și a experienței lor. Dacă eram pe bancă astăzi, nu pierdeam niciodată jocul ăsta! L-am fi câștigat, chiar! E greu să stai în tribună, foarte greu, mai ales că ți se atrage atenția tot timpul să nu vorbești, să nu ridici tonul. Dar mai am un meci, expiră și suspendarea asta. Îmi pare rău că n-am putut să fiu alături de băieți. Sunt aproape convins că n-am fi pierdut astăzi.”, Daniel Pancu-selecționer România U21
Ce mă bucură foarte tare este că ai lui Pancu au tras de mai multe ori din interiorul careului, mai exact de șapte ori decât italienii, care s-au oprit la cinci tentative. Sunt cel mai mare fan al încercărilor din interiorul suprafeței de pedeapsă, recunosc. Dincolo de asta, rămâne eșecul complet când vine vorba de acuratețea paselor. Dacă italienii au reușit 481 de execuții corecte, ai noștri n-au trecut de 272, din 362 de încercări. Ar mai fi de specificat și că suntem egalii lor la duelurile la sol, ai noștri reușind să se impună în 41 din cele 82 de situații, în timp ce duelurile aeriene au devenit, bine cred că au fost mereu, specialitatea casei pentru ei. Italia s-a impus în 14 din cele 24 de bătălii, un procent de 58%, în timp ce ai noștri, relativ mai firavi abia au reușit să câștige 10 din cele 24.
„A fost un meci extrem de greu. Și din punct de vedere fizic, tactic, tehnic. Din păcate, n-am putut face mai mult. Penalty-ul ratat… ce putem zice? Toată lumea putea greși, nu e vina cuiva sau a altcuiva. Nu putem să ne bazăm pe el de fiecare dată când trebuie să dăm gol. Cu puțină șansă puteam egala, dar mai avem două meciuri și asta ne motivează, și suntem liniștiți că putem face puncte. Spania a avut un meci greu cu Slovacia, deci nu văd de ce n-ar avea și cu noi. Încă nu am vorbit cu selecționerul, e totul la cald. O să vorbim probabil mâine, vom face o analiză și vom vedea.
Ne trezește puțin la realitate acest eșec. Poate trebuie să dăm mai mult, să fim mai curajoși. În ultimele 20–30 de minute am pus probleme. Dacă aveam mai mult curaj, puteam face mai multe. Vom avea meciuri la fel de grele. Simt că putem trece de grupe, sunt încrezător și voi fi mereu încrezător”, Matei Ilie-România U21
Am scăpat de dracu’ și dăm de tacsu’
Asta-i vorbă, d-aia bătrânească. Dar care, din păcate, se adeverește de cele mai multe ori. România dă testul decisiv cu Spania, sâmbătă seara, la Bratislava. Dă peste cea mai valoroasă echipă din competiție, dar care a dat semne de rătăcire în debutul turneului, contra Slovaciei, țara gazdă revenind de la 0-2, dar încasând decisiva în prelungiri. Și i-am văzut p-ai noștri tare războinici la declarațiile de după înfrângerea cu Italia. Adevărul e că putem fi războinici dacă ne trezim din plictiseală, dacă înțelegem că asta e momentul tău decisiv ca fotbalist și dacă reușim să mutăm și noi agresivitatea cât mai aproape de poarta adversarului. Altfel nu suntem decât niște mâțe miorlăite, pline de tatuaje și de figuri. Mă rog, ei, nu noi. Căci la fel de bine cum le-am aplaudat victoriile, le criticăm și prestațiile jenant de plictisite. Și cred că mai e ceva. Lipsa principalului de pe bancă, n-ar trebui să-i demotiveze deloc, ba zic eu, din contră. Doar că e tot din mentalitatea noastră. Dacă nu-i șefu’ la muncă, o ardem pe tânjeală. Și că veni vorba, poate găsesc corporatiștii de la FRF, că-i știu fascinați de tehnica modernă ,o metodă ca sfaturile lui Pancu să ajungă mai repede la Rotaru. Și îîncă o dată: Slovacia a dat-o parte-n parte cu Spania, noi de ce n-am face-o?
