România chiar trebuia să mai și bată pe cineva în Grupa H în afară de eterna victimă, San Marino. Și recunosc faptul că am avut puțin inima strânsă înaintea jocului cu Cipru. Ai noștri veneau după o altă înfrângere frustrantă, eram în fața celui de-al patrulea meci și ne împotmolisem la cele trei puncte luate cu amatorii, ba mai mult au revenit și criticii de serviciu. Noi parcă abia așteptăm să ne bucurăm că ni se întâmplă ceva rău și să ne apucăm să ne sfâșiem unii pe alții. Noroc că sunt măcar 40 000 de oameni care vin la stadion să cânte pentru echipa lor. Iar de data asta România n-a mai dezamăgit. Am bătut Cipru cu 2-0 și stăm acolo, în cărți măcar pentru locul secund în grupă.
Rațiu, căpitan! Moldovan și-a câștigat definitiv postul de titular
Și ce gest de mare antrenor face Mircea Lucescu. În lipsa tradiționalului Nicolae Stanciu, îl unge căpitan pe Rațiu, unul dintre tricolorii demolați de clasicii critici de serviciu. Ba că e prea ofensiv, ba că nu-și face bine treaba în apărare, ba că doarme pe partea greșită noaptea, orice numai să dăm cu bolovanii într-unul dintre stâlpii generației inventate de Iordănescu. Doar că Mircea Lucescu știe cum să răspundă. Bine, răspunde bine pe teren, că la conferința de presă ne cam băgase frica-n oase după ce, pe modelul Dan Petrescu, găsea pericole la aproape orice jucător din naționala Ciprului. Aproape că îl și crezusem. Mai ales după cum începuse meciul, iar în primele 4 minute ai noștri nu prea văzuseră mingea. Au fost însă, doar patru minute. După care s-a întors și naționala pe care o știam de la Euro sau din meciurile din Liga Națiunilor.
„Căpitan în premieră. Cum te-ai simțit? Mă bucur că Mister a luat această decizie, sunt foarte fericit. Este o mândrie enormă. M-a surprins, mi-a spus după antrenamentul de azi dimineață, nu am știut cum să reacționez. Am vorbit după cu căpitanii, mi-au spus că pentru ei e ok.
Trebuie să luptăm și să facem rezultate, pentru a fi la Campionatul Mondial. Mi-aș fi dorit să am un nivel fizic superior la meciul cu Austria, anul trecut nu jucam, anul acesta am jucat la un nivel înalt, am încercat să dau totul. Noi trebuie să câștigăm totul, până când matematica va spune că nu este posibil. Avem și un baraj, trebuie să ne pregătim și pentru baraj, în caz că nu se poate din grupă”.– Andrei Rațiu, Romania
Lucescu a băgat patru nume noi, din primul minut, față de meciul de la Viena. Sorescu, Șut, Mihăilă și Tănase au fost titulari în fața unui adversar pe care, probabil îl bătea și FCSB. Departe de sperietoarea pe care ne-o prezentase Lucescu în urmă cu două zile. Dincolo de asta, am văzut o altă implicare față de ceea ce s-a întâmplat sâmbătă seara, în Austria. Am văzut un Denis Man care n-a mai abandonat după ce și-a bătut joc de o minge la marginea careului ciprioților și a alergat până aproape de mijlocul terenului pentru a o recupera, am văzut un Rațiu care parcă a vrut să le răspundă specialiștilor de la televizorul în culori și un Chiricheș absolut genial, aproape perfect la fiecare intervenție. Păcat de faptul că are 36 de ani. E drept, repet, în fața unui adversar de duzină. Nimic mai mult. Cel mai tare însă mă sperie greșelile teribile de arbitraj în defavoarea noastră. Aici, chiar are dreptate Mircea Lucescu: penalty cu Bosnia, două eliminări evidente cu Cipru. Toate gândite în devafoarea noastră. Nu știu dacă le pot lega de relația „impecabilă” dintre corporatistul Burleanu și șeful UEFA, Ceferin. Dar ceva e evident că se întâmplă. Mai întâi căpitanul Kastanos se duce direct cu talpa pe tibia lui Șut, se dă doar galben. Aia e, nu vrea letonul să strice echilibrul așa repede. Ai noștri parcă au călcat și mai tare accelerația după asta.
Man trage pe jos, de la marginea careului. Portarul Mall e pe fază și reține, cu ceva emoții. Imediat, șutul lui Mihăilă e respins greu în corner de devensiva cipriotă. Pentru ca mai apoi să vină și a doua decizie controversată, zic unii, greșită complet zic eu. După un contraatac rapid, Tănase a primit o pasă fabuloasă de la Chiricheș, la întâlnire, dar portarul Mall a ieșit la 30 de metri și l-a blocat. Centralul Donatas Rumsas a lăsat jocul să continue, deși atacantul se resimte și are nevoie de intervenția medicilor. La cum îl știu pe Tănase, prima reacție a fost că simulează. După ce am văzut reluarea am zis că e roșu, fără emoții. Așa au zis și cei din camera VAR, l-au chemat pe central să se uite și el. Doar că letonul n-a fost de acord. După vreo trei minute de analiză a rămas tot ca el. În fine, hai că-i batem și așa.
Doar că în secunda următoare, ne-am trezit cu trei ciprioți rămași singuri cu Moldovan. Cum au ajuns ei în poziția aia nu s-a prins nimeni, cert e că 40 de mii de oameni au înghețat instantaneu, la aproape 26 de grade câte erau în București la ora aia. Norocul nostru s-a numit Correia, cel care a ales singura continuare din cele 100 pe care le avea la dispoziție, din care să nu iasă gol. Moldovan are reflex de portar uriaș și ne ține-n joc. Și totul se schimbă într-o fracțiune de secundă. Pe contraatac, Denis Man se descotorosește de doi adversari, îi așază perfect mingea lui Tănase, iar fotbalistul campioanei e la al doilea gol în trei zile pentru națională. Și călare pe ei! Mihăilă își bate joc de o minge de 2-0, dar îl scoate același Man. Omul meciului, încheie socotelile cu un șut din interiorul careului.
„Este foarte important, aveam foarte mare nevoie de victorie. Ne dă moral. Voiam să scoatem mai mult din primul meci, dar ăsta este fotbalul. Continuăm, privim spre viitor. Am primit o lovitură, nimic grav. Am scăpat singur spre poartă, ghinionul lor, astea sunt calitățile mele. Când am spațiu, reușesc să pun probleme. Din fericire, l-am văzut pe Tase și i-am pasat să marcheze. Și la antrenament încercăm astfel de faze, ne-a ieșit și suntem fericiți.
În primul rând, personal înseamnă foarte mult, aveam nevoie de un astfel de meci, cu reușite, să prind încredere. Din păcate, sezonul s-a terminat, dar sper să-l încep bine pe următorul. Se putea mai bine, suntem conștienți. Meciuri mai sunt, suntem încrezători. Dacă nu vor mai fi șanse, vom vedea la baraj. Nu știu unde am greșit, eu regret că am pierdut acasă împotriva Bosniei, nu trebuia să pierdem. Iar Austria este o echipă valoroasă. Voiam să scoatem ceva. Mai sunt meciuri și, atât timp cât sunt șanse, vom fi încrezători”.-Dennis Man, România
După pauză, au așteptat vacanța
Pe modelul brevetat de Gigi Becali la FCSB, Mantzios bagă trei jucători noi la pauză. Degeaba. Cipru n-are forță deloc să ducă mingea spre poarta noastră. Ai noștri, liniștiți la adăpostul celor două goluri din prima parte au plimbat mingea pe unde au apucat, au pasat între ei, ceva floricele atunci când ciprioții își mai trăgeau sufletul de la atâta alergat și pressing agresiv. Și cam atât. Nicio secundă parcă nu le-a trecut prin cap să ducă mingea spre poartă, sau că orice gol al oaspeților ar fi dus la un final teribil de complicat. Lucescu simte și el momentul de delăsare și încearcă să dea ceva elan cu Mitriță, Alibec și Miculescu. Degeaba.
Sau aproape degeaba pentru că, încă mijlocașul a încercat să care o minge după el până-n poartă, doar că s-a trezit pus la pământ de Satsias. Ba i-a mai stricat și o minge lui Alibec, stârnind revolta noului atacant al campioanei. Rațiu a mai încercat și el ceva biciclete pe la 16 metri de poarta lui Joel Mall, doar că s-a cam împiedicat în lanț și ca peisajul să fie complet, Mitriță a vrut să dribleze și portarul pe final de joc și a ratat cea mai mare șansă a României de 3-0. Și cât de mult ar putea conta golul ăsta în bătălia pentru locul secund în grupă.
De ce ne-ai speriat, nea Mircea?
Dacă-l ascultai pe Mircea Lucescu înainte de meci, aveai impresia că ne pregătim de cel puțin un meci cu Argentina sau Brazilia. Și că Grigoris Kastanos de la Verona îl cam are pe Cristiano Ronaldo la degetul mic. Nu știu dacă a fost doar o strategie să-i trezească din somn pe ai lui, dar cert e că mie cel puțin mi-a dat ceva tremurici înainte de startul meciului. Și dacă pe teren i-am văzut complet impotenți pe jucătorii lui Mantzios, în datele băieților preocupați de cifrele din fotbal sunt aproape inexistenți. Posesia este evident de partea noastră: 61% vs 39%, asta chiar dacă în ziua de azi nu mai reprezintă o statistică demn de luat în seamă. Șanse mari, după cum vă povesteam mai sus, doar două în dreptul nostru, ambele finalizate cu gol, una la ei, cea de la care s-a rupt filmul meciului. La poartă am tras cam din toate pozițiile: 19 la 5. La un moment dat era chiar 9-0 pentru noi. Din cele 19, șase au fost pe poartă, iar 11 din interiorul careului. Sugestiv și pentru posesia meciului și cu precădere în partea secundă oamenii lui Mircea Lucescu au pasat de 547 de ori, în timp ce oaspeții de doar 358 de ori. Îmbucurător pentru noi este că din cele 547 de încercări 473 au fost corecte.
„Victorie normală. Ținând cont de modul în care am abordat și în care am jucat. Am alergat foarte mult împotriva unei echipe considerate puternică, cu angajament, pressing, o echipă agresivă, cu multe faulturi. Am dominat cu inteligență. Ne-am creat situații, am avut posesie, șuturi. Mi-am asumat greșeala, trebuia să-i avem mai devreme pe băieți, trebuia să-i chem mai devreme. Așa trebuia să arătăm la Viena. Începe o nouă viață, o nouă campanie. Mă gândesc tot mai mult la jucătorii din campionatul nostru. Tot ce a fost extraordinar, aplauze, dar contează ce e acum și ce urmează.
Am avut o discuție serioasă privind programul lor. Să se gândească la națională, nu doar la cluburi. Să-și completeze programul încât să se gândească și la națională. Au fost și alte faze unde interpretarea a fost exagerat în defavoarea noastră. Dar rămânem în cursă. Austria poate pierde, dar mai ales Bosnia. Ar trebui să câștigăm în Bosnia. E concurență. Cei care au obținut calificarea trebuie să știe că nimeni nu e pus acolo deja și nu se poate mișca. Concurența e parte din viața noastră. Toată lumea să intre în concurență”,– Mircea Lucescu, selecționer România
La o căutătură mai atentă și strict ofensiv vorbind, România are un procentaj teribil de bun când vine vorba despre pase reușite în ultima treime, 77%( 126 din 133), în timp ce oamenii lui Mantzios de doar 74%(71 din 96) și la capitolul driblinguri, acolo unde avem un procent de reușită de 63%(12 din 19). Ciprioții au fost mai buni când a venit vorba despre duelurile aeriene câștigate: 59%(10 din 17), în timp ce ai noștri, cu o medie de înălțime semnificativ mai mare au reuși să se impună în 41% din încercări(7 din 17). Ba mai mult, tot oaspeții de marți seară au câștigat și majoritatea bătăliilor la nivelul gazonului: 54% vs 46%. Dar aici dau vina pe agresivitatea de care au dat dovadă din primul minut. Practic singura armă pe care o aveau la dispoziție.
„Să ținem cont și de adversar. Cu ăștia mici suntem zmei. Să demonstrăm că suntem echipă, că suntem inspirați când timpul nu ne permite să facem ce vrem. Acolo e greu. Când adversarii îți permit, îți poți face jocul.”- Ciprian Marica, fost internațional
Să nu ne vedem acum pe cai mari
Că nu suntem. Am bătut o echipă slabă, poate nițel mai închegată decât San Marino, dar nu cu foarte mult. O echipă care nu va încurca, probabil, nici Bosnia și nici Austria. Semn că suntem exclusiv pe cont propriu în bătălia asta pentru locul secund. Iar până-n septembrie poate se întoarce și norocul la noi. Nu de alta, dar chiar putem bate pentru a patra oară Cipru într-un singur an de zile. Și ăsta chiar ar fi un record demn de luat în seamă. Doar FCSB ce s-a mai distrat așa cu PAOK-ul lui Răzvan Lucescu. Nu știu dacă până la duelurile adevărate cu Austria și Bosnia o să-i treacă damblaua lui Il Luce cu posesia și cu dominarea adversarului, dar cumva, marți seară, am avut impresia că e mai important să ținem de minge decât să marcăm. Și că reușitele noastre au venit artificial, pe erorile lor. Sau pe bulanul nostru. Ne-am mai vindecat puțin rănile după înfrângerea de la Viena, ne-am mai ridicat nițel moralul pentru ceea ce urmează în toamna acestui an. Pentru meciurile decisive cu balaurii din grupă, pentru emoțiile din fața televizorului la dubal dintre Austria și Bosnia. Că nici nu știi cum ar fi mai bine pentru noi. Cine pe cine să bată, sau să se termine egal. Și totuși, dacă Dzeko n-ar fi disponibil fix la meciul cu noi…
