Suntem la Euro, dar povestea abia acum începe. Cum ne-am calificat

Opt ani! De atât a avut nevoie România să ajungă din nou la un turneu final. De opt ani și de Iordănescu. Și de Hagi! Da’ ce calificare… Cum am trecut de la ură la admirație, de la agonie la extaz, de la sunteți cei mai proști, la uite cum se naște o nouă generație de aur! Că așa suntem noi, românii, trecem de la una la alta, ca acceleratul prin Văscăuți. Și e de ajuns un singur pas greșit ca să uităm și să o luăm de la capăt cu înjuratul. Că și la asta ne pricepem ca nimeni alții. 

Vreau să stabilim de la început: România nu e Danemarca din 1992, România nu vine de pe plajă. România nu e nici Grecia din 2004. România lui 2024 este o echipă simplă, fără vedete, fără un lider adevărat. Dar România asta a noastră de va merge în Germania pare că e o familie. Și am mai avut o familie în 1994. Și până la urmă, de ce să nu visăm frumos?

Cum am ajuns în Germania

Drumul spre Euro a început în Andorra. Ne-au chinuit bucătarii și taximetriștii de nu mai știam cum și pe unde să scoatem cămașa. Man și Alibec au fost „eroii”, dar impresia lăsată de echipa lui Edi a fost groaznică.

Trei zile mai târziu, câștigam cu Belarus. 2-1. Iar n-am jucat cine știe ce, dar aveam șase puncte după două meciuri. Stanciu și Burcă au marcat atunci, iar prietenii lui Putin erau să ne egaleze la ultima fază a meciului. Aveam șase puncte după două meciuri și deja specialiștii îi cereau lui Iordănescu să plece.

Și a venit momentul 0. Nu ca ăla al cooperativei lui nea Jean și Sechelariu. Momentul zero de la Kosovo. Că am fost zero, pe un teren înfiorător, urcat pe garduri de Rahmani și ai lui. Spun că a fost momentul zero pentru că Burleanu a luat a doua decizie bună de când e la federație. Nu a încheiat contractul cu Edi, deși cam toată lumea îi spunea să facă asta. Prima decizie bună a fost când l-a numit pe Iordănescu.

Ce s-a întâmplat pe 19 iunie, în Elveția, e de povestit nepoților. Ne-au măcelărit 90 de minute, ne-au dat cu terenul în cap, au ratat din toate pozițiile și totuși am plecat cu un punct. Când vă spun că Țopescu avea o vorbă, cred în ea din toate pozițiile. Pe cuvânt că Dumnezeu a fost român în seara aia la Lucerna. Hai să ne uităm pe statistică. N-am existat.

După golurile lui Mihăilă, elvețienii se uitau unii la alții de erau cât pe ce să piardă și meciul. Cred eu, iar aici cred că sunt nițel subiectiv, că acolo s-a născut familia asta de tricolori. Că meciul ăla din Elveția a dat startul.

A urmat un 1-1, acasă, cu Israel, iar s-a lăsat cu „huo” și cu „pleacă bă”. Norocul tradițional al clanului Iordănescu nu l-a lăsat însă baltă pe selecționer. Elveția a făcut un 2-2 în Kosovo și hop, tot eram în cărți. Dar parcă nu prea ne venea să credem că ne iese. A urmat apoi un sec 2-0 cu Kosovo, urmat de acel circ ieftin al jucătorilor din țara cu care UEFA ne obligă să jucăm, că altfel nu văd de ce am face-o. S-au retras ăia de pe teren, au făcut-o pe vulturii, s-au lamentat, au făcut plângeri pe la UEFA. Ne-am ales cu niscaiva suspendări și ceva de plată, dar punctele au rămas la noi.

A urmat un 0-0 cu Belarus, rezultat care evident că ne-a revoltat pe toți. Recunosc că ăla a fost momentul în care nu am mai crezut că-mi iese pariul cu selecționerul. Dar mi-a ieșit. Pentru că au urmat trei victorii consecutive. Și în ce manieră: 4-0 cu Andorra, 2-1 cu Israel și cel mai frumos 1-0 din istoria de până acum a acestei naționale. Cu Elveția, pe Arena Națională.

Și când mă gândesc că am pornit de la 0-1 cu Israel, cum ne îngropase toate speranțele Zahavi în minutul 2. Dar nu te lasă niciodată Hagi la greu. E clar că „Prințul” nu e „Regele”. Dar cred că numele ăla de pe tricou schimbă ceva în timpul meciurilor naționalei. Așa cum a schimbat și soarta calificării în Ungaria, unde s-a jucat partida cu israelienii. Mihăilă a dat decisiva și eram oficial la Euro. Elveția s-a încurcat de Kosovo pe teren propriu. Acolo, ăia n-au mai făcut scandal.

Cu Elveția, teoretic, era doar un amical de sărbătoare. I-a bătut Alibec, cu un gol în minutul 50, într-un meci în care nu se supăra nimeni dacă pierdeam. Dar încă o dată: avem antrenor! Și mai vreau să înțelegem ceva. România a dominat Grupa I. România a terminat prima, fără înfrângere! Oamenii lui Iordănescu au fost primii și-n meciurile disputate acasă, dar și în cele din deplasare. Practic, ne-am asigurat biletele pentru Germania cu cele 13 puncte câștigate acasă. Elveția a făcut doar 9!

32 pentru un European de vis

De-a lungul acestei campanii de calificare, Edi Iordănescu a folosit 32 de jucători, doar 3 dintre ei intrând în toate cele 10 partide. Este vorba despre Andrei Burcă, Radu Drăgușin și Nicolae Stanciu, care se află și în topul „tricolorilor” cu cele mai multe minute adunate în preliminarii. Burcă a strâns 873, el fiind schimbat doar în meciul de acasă cu Kosovo, după 63 de minute, Drăgușin are 855, fiind înlocuit doar în meciul de acasă cu Andorra, în care a jucat 45 de minute, iar Stanciu a evoluat 830 de minute, fiind integralist doar în partidele cu Elveția din deplasare și Kosovo acasă.

32 de jucători! O fi mult, o fi puțin, doar „specialiștii” își pot da cu părerea. Interesant este că punctele fixe din logica lui Iordănescu sunt cei doi fundași centrali și căpitanul naționalei. Se repetă cumva teoria lui Iordănescu senior din campania pentru Cupa Mondială din 1994!

Fotbaliștii convocați de Edward Iordănescu în campania de calificare la Euro 2024

Portari: Horațiu Moldovan 8 meciuri; Ionuț Radu 2, Marian Aionaei 0, Ștefan Târnovanu 0

Fundași:Andrei Rațiu 5, Raul Opruț 1, Radu Drăgușin 10, Cristian Manea 4, Adrian Rus 2, Ionuț Nedelcearu 1, Nicușor Bancu 6, Andrei Burcă 10, Camora 1

Mijlocași: Vladimir Screciu 4, Tudor Băluță 3, Marius Marin 7, Alexandru Cicâldău 7, Nicolae Stanciu 10, Ianis Hagi 7, Răzvan Marin 8, Darius Olaru 6, Olimpiu Moruțan 9, Octavian Popescu 2, Deian Sorescu 5.

Atacanți: Denis Alibec 9, George Pușcaș 6, Valentin Mihăilă 7, Florinel Coman 7, Daniel Bîrligea 1, Denis Drăguș 3, Dennis Man 4, Louis Munteanu 1, Florin Tănase 2, Alex Dobre 2.

Edi Iordănescu a debutat de-a lungul acestor preliminarii 4 fotbaliști, Vladimir Screciu jucând cele mai multe minute. Numărul acestora putea crește serios dacă Marian Aioani, Andrei Artean sau Bogdan Racovițan prindeau la rândul lor meciuri în preliminarii.

Să vină banii la băieți!

Calificarea la Euro 2024 resuscitează serios și bugetul federației. 9,25 de milioane de euro intră în conturile de la Casa Fotbalului. 200 000 de euro merg direct în buzunarul selecționerului, iar 4 milioane de euro vor fi împărțite către jucători.

Fotbaliștii au luat pentru calificarea la Campionatul European din 2016 câte 140.000 sau 160.000 de euro. Pentru toată campania, şi asta a fost suma pe care au luat-o cei care au jucat toate minutele. Acum este acelaşi algoritm. La precedenta calificare, toate cheltuielile, primele jucătorilor, primele antrenorilor şi deplasările, au însumat 5.500.000 de euro, din care jucătorii au luat 3.300.000. Din suma totală, jucătorii iau peste 30%. Probabil acum va fi 3.500.000 de euro, chiar 4.000.000

Andrei Vochin, consilierul președintelui FRF

O victorie în grupe la EURO 2024 este răsplătită cu 1,5 milioane de euro, în timp ce un egal aduce 750.000 de euro. UEFA plătește pentru calificarea în „optimi” 2.000.000 de euro, 3,25 milioane pentru atingerea fazei sferturilor de finală, 5.000.000 pentru accederea în penultimul act și 7.000.000  de euro pentru finalistă. Câștigătoarea Campionatului European va încasa 10.000.000 de euro.

Hai să ne bucurăm. Indiferent ce-o ieși!

Pe 17 iunie, de la 4 după-amiază, vom vibra din nou. Norocoșii la Munchen, noi, ceilalți, cu ochii lipiți de televizoare. De data asta, fără uriașul Cristian Țopescu. Pe 17 iunie, începem să visăm din nou și poate începem să învățăm din nou să ne bucurăm. E cam ca mersul pe bicicletă, nu-l uiți niciodată! Poate că ăsta e momentul când scoatem bicicleta dintre vechiturile uitate într-un colț și ne punem iarăși pe pedalat. Eu am învățat să merg pe bicicletă cu Iordănescu și Hagi.

Generația asta nouă de puști, care doar au auzit din poveștile părinților despre magia nopților mondialului american sau al celui italian, are șansa imensă de a vedea cât de frumos e să te bucuri de fotbal, tot cu Iordănescu și Hagi. Și noi, restul boșorogilor, să ne bucurăm de bucuria lor.

Și nu uita, Edi, că am câștigat primul pariu (locul 1 în grupa preliminară). Să nu te superi dacă-l câștig și p-al doilea (sferturi de finală la Euro)!

Lasă un comentariu