Mărturisesc faptul că am amânat cât am putut de mult să scriu despre Răzvan Lucescu. Și aseară, după ce s-a terminat războiul cu Aris, am ezitat să o fac la cald. Pentru că n-aș fi vrut și nici acum nu vreau (dar nu o să îmi iasă) să folosesc cuvinte mai mari decât atunci când am scris despre Mircea Lucescu.
Dacă până azi antrenorul lui PAOK era Lucescu jr, fiul lui nea Mircea sau, mai simplu, Răzvan, de aici, pentru mine cel puțin, el devine LUCESCU. Și cred, pe undeva, că și tatăl său ar vrea asta.
Avea Țopescu o vorbă…
Ce a reușit Lucescu în acest an în Grecia frizează fără niciun fel de emoție imposibilul. PAOK avea, cu optimism vorbind, șansa a patra la titlu. Granzii din capitală erau favoriții: Olympiacos joacă finală de Conference League cu Fiorentina, Panathinaikos a devenit din nou echipa aia mare, iar AEK părea de neînvins, e o forță – eventul în 2023! Cu ei s-a luptat Generalul. Nici cei mai optimiști prieteni nu-i dădeau lui Lucescu vreo șansă.
Îmi place cuvântul apoteotic, îl folosesc rar, tocmai pentru că nu vreau să-l uzez și să-l transform într-unul banal, așa cum ni se întâmplă din ce în ce mai des când apare câte un fotbalist român care dă două pase bune și un gol la vinclu. Dar sezonul ăsta chiar a fost apoteotic pentru român.
Victoria finală e incomparabil mai importantă decât cea din urmă cu cinci ani. Tocmai pentru că a avut în fața lui patru echipe mult mai grele, același arbitraj ostil și favorabil capitalei, iar ultimul meci a fost contra lui Aris, rivalii din oraș, care ar prefera să retrogradeze decât să o vadă pe PAOK campioană.
Și ce final a avut! Aproape 20 de minute cu un om în minus, atunci când PAOK conducae cu 2-1, Aris a ratat din toate pozițiile, iar fanilor ce sărbătoreau pe legendarul „Toumba” le-a înghețat inima la ultima fază.
Dacă ne uităm la cifre, toate sunt împotriva oamenilor lui Lucescu, dar avea Cristian Țopescu o vorbă mare: „În seara asta, Dumnezeu a fost român!” Pentru că e victoria unui român „nebun” care a crezut de unul singur că se poate lua la trântă cu toată crema Greciei. Și i-a dovedit pe toți. Al patrulea titlu din istoria lui PAOK, al doilea adus de Răzvan Lucescu!
Maestrul Cartianu a simțit victoria finală a lui Răzvan Lucescu încă de la finalul anului. Scria atunci pe golazzo.club despre modul în care PAOK a subordonat competiția internă, mai ales marile meciuri cu rivalii din Atena: victoria 4-2 cu Olympiacos, evident în deplasare, fiind cireașa de pe tort. Neînvins în grupele Conference League, pe primul loc la finalul anului în Supeliga Greciei, Lucescu era pe cai mari.
Parcursul lui PAOK Salonic în Conference League, 2023-2024
- 2-1 (a) și 2-1 (d) cu Eintracht Frankfurt (Germania) / Grupa G
- 2-2 (a) și 3-2 (d) cu Aberdeen (Scoția) / Grupa G
- 4-2 (a) și 3-2 (d) cu HJK Helsinki (Finlanda) / Grupa G
- 4-0 (a) și 2-1 (d) cu Hearts (Scoția) / play-off
- 3-0 (a) și 0-0 (d) cu Hajduk Split (Croația) / turul 3 preliminar
- 0-0 (a) și 4-1 (d) cu Beitar Ierusalim (Israel) / turul 2 preliminar
BILANȚUL: 12 meciuri / 9 – 3 – 0, golaveraj 28-12
PAOK a adus mai mult de jumătate din punctele Greciei în faza grupelor europene: 16 din 31. Altfel spus, echipa lui Răzvan Lucescu a obținut mai multe puncte decât marile sale rivale la primul loc: Olympiakos (7), Panathinaikos (4) și AEK Atena (4)! Fără cele 16 puncte ale lui PAOK, Grecia ar fi fost pe locul 17 în Europa. Echipa lui Lucescu-junior a dus-o pe 9.
Aproape singur împotriva tuturor
A urmat însă căderea. Totul în doar 11 zile: pe 11 februarie scotea în ultimul minut un punct, pe teren propriu, cu AEK (1-1). Trei zile mai târziu, pierdea la limită cu Panathinaikos (0-1), iar apoi șocul cu Olympiakos, 1-4, tot la Salonic. Coșmarul s-a terminat cu eliminarea în semifinalele Cupei Greciei, acolo unde tot Panathinaikos îi semna sentința.
Și aici intervine șmecheria Savvidis. Dacă orice alt patron, român să zicem, l-ar fi dat afară în secunda doi, grecul nici n-a vrut să audă. Critica de toți ziariștii din Grecia, înjurat de fanii și de oficialii rivalelor, dat exemplu de așa nu, Lucescu a rezistat. Patronul, căruia i-a dedicat și titlul de duminică seară, a fost marele înțelept al Greciei în această primăvară.
„Trebuie să menționez un aspect foarte important. Suntem aici și am adus titlul șefului, Ivan Savvidis. El, finanțatorul, a creat echipa această unită, el a adus toți jucătorii. Boss, îți mulțumesc din toată inima. E pentru tine ce am reușit azi! Trebuie să acceptăm că am devenit, măcar pentru un anumit nivel, o echipă europeană. Vreau să le mulțumesc tuturor fanilor noștri. Sprijinul lor imens ne-a ajutat pe durata întregului sezon. E un titlu diferit față de precedentul. Am jucat multe meciuri, munca depusă a fost fantastică, am avut o mentalitate de luptători. Cred că este cel mai dificil trofeu din cariera mea”
Răzvan Lucescu, după victoria cu Aris.
Și ca să înțelegem mai exact cum se câștigă un titlu în Grecia și cât de greu e să te lupți cu forțele capitalei, Lucescu și ai lui sunt campioni în deplasare. 36 de puncte au fost aduse din meciurile jucate departe de Toumba. AEK e lider în meciurile de acasă.
În play-off, PAOK părea condamnată. Primul meci, egalul cu Lamia, 1-1. Și punctul ăla, scos abia în al zecelea minut de prelungiri. Dar cât de important a fost. Ce a urmat, a fost o demență totală: 3-2 cu AEK, trei puncte arestate la ultima fază, 2-0 cu Olympiacos și apoteoticul 4-1 cu Panathinaikos, meciul care l-a demis pe marele rival al lui Mircea Lucescu în Turcia, Împăratul Fatih Terim. Jocul dominat crunt de PAO, cu o posesie de 73 la sută, dar câștigat imperial de General.
Cum poate ajunge PAOK Salonic în grupele Ligii Campionilor
Noua campioană a Greciei va participa în turul doi preliminar din Champions League. Va fi cap de serie pe ruta campioanelor, cu al 4-lea cel mai bun coeficient, și are nevoie să treacă de un singur tur preliminar în Champions League pentru a fi sigură de calificarea în grupele Conference League. Dacă se va califica în turul 3 preliminar din UCL, indiferent de ce rezultat va înregistra ulterior, echipa lui Răzvan Lucescu va avea garantat locul în play-off-ul Europa League și automat pe cel din grupele Conference League. Pentru a ajunge în grupele Champions League, PAOK are nevoie să treacă de trei tururi preliminare.
Culmea e că în primul meci din preliminarii ar putea da peste FCSB, dacă noua campioană a României nu ratează, așa cum s-a tot întâmplat în anii anteriori, din prima încercare. Aflată pe ruta campioanelor, PAOK Salonic are șanse destul de mari să se califice în grupele Champions League, deoarece echipa lui Răzvan Lucescu este cap de serie în toate tururile preliminare la care participă, inclusiv în play-off.
Lista posibililor adversari pentru PAOK Salonic în turul 2 preliminar din UCL
Helsinki – campioana Finlandei
Flora Tallinn – campioana Estoniei
FCSB – campioana României
Klaksvik – campioana din Insulele Feroe
Shamrock Rovers – campiona Irlandei
Lincoln Red Ibbs – campiona Gibraltarului
The New Saints – campiona Țării Galilor
Riga – campioana Letoniei
Petrocub – campioana Moldovei
Balkani – campiona din Kosovo
Boracay Banja Luka – prima clasată din Bosnia
Jagiellonia – liderul din Polonia, țară a cărei campioană evoluează direct în turul doi preliminar din UCL
„I-am trimis un mesaj lui Răzvan , e cel mai bun antrenor român. A demonstrat asta într-un campionat foarte greu, luptele în culise sunt foarte tari acolo”
Ionuț Lupescu, omul care l-a numit selecționer la naționala României pe Răzvan Lucescu
Moștenirea
Comparația este inevitabilă. Oricât ai încerca să te abții, nu poți. Rivali de-o viață, Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu lasă în urma lor doi antrenori de excepție. Lasă în urma lor speranța că fotbalul românesc e pe mâni bune și că mai avem o șansă. Marele regret e că nu au în familiile lor și un bun administrator. Cu o hegemonie Iordănescu-Lucescu la șefia FRF, poate am fi fost în altă parte. Dar ne-a trebuit Iliescu în 1990…
Răzvan este singurul căruia îi mulțumesc. Un mare și părintesc «Mulțumesc». M-a făcut să retrăiesc momentele mari din timpul jocurilor pe care le-am disputat eu. Este prima dată când m-am simțit ca suporter, participant total, la un astfel de eveniment. A făcut o treabă extraordinară, greu de explicat în cuvinte. Doar cei ce au fost vreodată pe gazon știu să aprecieze câtă muncă, inteligență adună un astfel de moment. Și este al lui, al lui Răzvan.
Toate cuvintele frumoase ce se pot spune despre ceea ce înseamnă succesul sunt pentru el. Toată tinerețea, toată copilăria lui, a fost lângă mine, acum lucrurile s-au schimbat. Vezi cum e roata vieții?! Atunci, el le-a trăit lângă mine, acum, eu le trăiesc lângă el. Vorbesc în nume personal, nu ca antrenor. Tatăl și fiul, o poveste excepțională. Mulțumesc, Răzvan!
Mircea Lucescu, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
Reverența tatălui în fața fiului e similară celebrului sărut pe creștet, la finalul unui meci Rapid – Șahtior, câștigat de junior. Omul care l-a transformat pe Răzvan dintr-un portar de mâna a doua în probabil cel mai bun antrenor român al momentului e gata pentru schimbul de generații. E gata să-i predea ștafeta „puștiului”, care între noi fie vorba nu prea mai e puști. Și ce viitor poate avea Răzvan.
Și ce bucurie mai mare pentru străbunicul Mircea Lucescu decât să vină la stadion să-i salute cariera fiului. Și ce satisfacție mai mare pentru tatăl Mircea Lucescu să vadă cum fiul său îi poate întrece performanțele. Pentru că, abia acum antistelistul Răzvan Lucescu își începe cu adevărat urcușul. Până duminică, doar s-a odihnit și a căpătat puțină experiență.
