E cumva trist când știi ca scrii ultimul text european al unei echipe românești din acest sezon. Pe de altă parte nu cred ca am avut ocazia să scriu sau să vorbesc vreodată după 20 de meciuri europene ale unui club din România. Toate, în același sezon! Ce a reușit campioana României, calificarea în optimile Europa League, după atâția ani de secetă, va fi teribil de greu de egalat. Dintr-un campionat atât de sărac, o minune nu se poate repeta de prea multe ori. Și, totuși, vă reamintesc că la București, în minutul 85 scorul dintre FCSB și Lyon era 1-1…
Noi cu Toma, ei cu Cherki și Nuamah
FCSB n-a venit nicio secundă montată să încerce măcar să întoarcă rezultatul din tur. Probabil că și oamenilor lui Haralambie și Pintilii li se rostogoleau declarațiile complet lipsite de coerență ale patronului-antrenor. Ale omului care distruge uneori tot ce reușete să facă bun echipa asta. Da, FCSB a început sus pe „Stade des Lumières”, pressing de echipă mare, dar fără luciditate și soluții ofensive. Sterilă precum vorbele lui „nea Gigi”. Ce să joci când știi că „șeful” nu e interesat de câte încasezi. Poate că altfel ar fi stat lucrurile dacă la București juca și norocul la noi.
Am mai văzut episodul ăsta. Cu meci sacrificat în Europa pentru că urma un duel cu Rapid în Liga 1. Tot patru am luat și atunci. Tot pe inteligența tactică a patronului. Care, ulterior, nici pe rapid n-a fost în stare să o bată. Drept urmare, fanii campioanei s-au trezit cu Zima în poartă, Toma la primul meci ca titular în Europa, cu Ștefănescu titular în bandă și cu Băluță vârf împins între niște uriași ai francezilor. Dă-i Doamne minte, măcar de aici înainte. Dincolo, Fonseca știe cu ce se mănâncă fotbalul. N-a schimbat multe față de echipa de la București: Maitland-Niles și Tolisso până la Cherki, Mikautadze și Nuamah, pentru că oamenii ăia respectă fotbalul și pun în teren cam ce au mai bun, că așa se fac echipele mari. E drept, poate altfel ar fi fost situația cu Olaru și Bîrligea. Zima se întinde bine la reluarea lui Nuamah și ne gândeam că, paote, s-au inversat rolurile din tur, când Perri ne-a scos peri albi. Dar, nu, doar un efect de moment.
Oamenii din fața lui nu veniseră încă la stadion. Niciunul! Fotbalul cu care ne-a obișnuit FCSB în acest sezon european, lipsea cu desăvârșire. AI lui Haralambie greșeau mingi simple, pase de doi metri, parcă îi trezise cineva din somn, îi îmbrăcase în echipament și-i băgase la joc. Deh, efectul Becali se resimte din plin. Drept urmare, respectuoșii, să le zicem francezi, de la București n-au stat prea mult pe gânduri. Prima lovitură vine-n minutul 14. Chiricheș greșește o minge la mijlocul terenului, Cherki îl găsește pe Mikautadze între linii, iar georgianul face 1-0 după ce râde de Dawa și Ngezana pe care-i pierde pe drum cu o lejeritate incredibilă. Și ăsta a fost momentul în care mi-am dorit ca meciul să se termine cât mai repede, convins că va fi un coșmar teribil de urât pentru FCSB. Bine m-am mai gândit și de ce trebuie să-l întrebăm ceva pe Becali după fiecare meci, dar aici răspunsul e posibil să vă dezamăgească. Nu de alta, dar și eu am făcut asta de sute ori. Vă cer iertare!
Edjouma ține morțiș să dea și el gol unei echipe din Franța, dar nu-i iese nici la Lyon. E drept că reluarea lui e infinit mai slabă decât cea de la București, drept urmare, Perri prinde fără probleme. A fost singurul moment în care FCSB a contat în Franța, dar scuza e serioasă. Nu ai cum să emiți pretenții în fața unei echipe care dădea senzația că poate marca oricând și oricum ar fi vrut. După Mikautadze, fotbalist făcut mare de Boloni, se bagă în seamă și Nuamah, altul care le-a făcut nopți de coșmar celor de la FCSB pe vremea când juca pentru Nordsjælland. Întâi a ratat uluitor bară și șut pe lângă cu poarta goală la aceeași fază, pentru ca în minutul 38 să scape ușor de Radunovic și să liniștească definitiv amorțeala campioanei României. La 2-0 pentru ei, ai noștri au tras frâna definitiv. Ba era să fie 3-0, dacă, zic eu, cel mai bun fotbalist francez al momentului nu se încurca în driblinguri fără sfârșit. În fine, se termină chinul primelor 45 de minute. Ce-o urma, Dumnezeu cu mila!
Schimbări ca la Botoșani: ies patru, intră patru.
De pe canapeaua din Pipera se schimbă la foc automat: Mihai Popescu, Cisotti, Miculescu și Musi își fac și ei încălzirea pentru primul meci din play-off. Cumva, intră armamentul greu, vlaga rămâne aceeași, adică nu e. Două minute mai târziu, la prima acțiune serioasă din partea secundă, Mikautadze e găsit perfect de pasa lui Cherki și-l execută fără milă pe Zima. Nea’ Loți, ce ne-ai făcut tu…E un contrast cumplit față de meciul de la București. Românii nu trec aproape deloc mijlocul terenului, Perri face poze cu oamenii din peluză în timp ce terenul de pe „Stade des Lumières”, rebotezat „Groupama Stadium” se înclină serios spre poarta lui Zima. Semn că n-am învățat nimic din ce s-a întâmplat la București, FCSB și-a trimis toată echipa pentru o lovitură de colț, iar Fofana era să ne execute fix ca pe Arena Națională. Acum n-a mai nimerit plasa. Din păcate, o făcuse la București. Lovitura de grație vine tot de la Noumah, cel care și-a revenit din pasa proastă fix contra campioanei României. Golul din minutul 88 ne mai arată încă o dată cât de mare e diferența vintre Vest și Răsărit! Strict fotbalistic vorbind, de data asta.
„A fost greu, mai ales după meciul tur. Am întâlnit o echipă foarte bună, care s-a calificat pe merit. Am venit aici să luptăm, dar adversarul a fost clar mai bun decât noi. Îi felicităm. Am fost în vestiar și i-am văzut pe jucătorii mei dezamăgiți. Le-am spus că trebuie să fie mândri de ceea ce au realizat în acest sezon.
Au ajuns până aici și asta este o performanță importantă. I-au făcut fericiți pe fani anul acesta, nu doar pe suporteri, ci pe toți românii. Acum, călătoria noastră europeană s-a încheiat și trebuie să ne concentrăm pe campionat.” Elias Charalambous, antrenor FCSB
Se termină 4-0, 7-1 la general, și cum mai vor haterii să zică. Îi știți, ăia de stau cu telefonul lipit de nas și își găsesc desăvârșirea în rețelele de socializare.
Cifrele unui dezastru anunțat
Statistica nu e chiar atât de umilitoare pe cât a fost diferența fin teren. Posesia francezilor a fost de doar 65 de procente, restul de 35%, nu știu cum, au fost ale noastre. Patru șanse mari de gol în favoarea oamenilor lui Fonseca, niciuna în dreptul nostru. Cumva diametral opus față de ceea ce s-a întâmplat la București. Măcar la capitolul intervenții de portar suntem la egalitate 2-2. Ah, da! Și la cornere! Tot cifrele seci spun că Lyon a pasat de 755 de ori, în timp ce campioana României doar de 394. Dincolo de numere rămâne însă calitatea paselor oferită de fotbaliștii lui Fonseca, de plăcerea de a-i vedea cum plimbă mingea cu o lejeritate încântătoare. Și nu întâmplător din 75, 708 au fost precise. Adică aproape toate. Nu-s nici ai noștri de lepădat cu 343 de execuții corecte.
”Am simțit că am făcut tot ce am putut. Am încercat, am făcut ce am putut, dar sunt o echipă mare, cu jucători de valoare în față. Atât am putut în seara asta. Ei pasează foarte bine, se mișcă destul de mult, au calitate mare. Noi am venit încrezători, să ne jucăm șansa până la capăt.
Suntem mândri de parcursul pe care l-am avut și acum ne gândim la campionat. Suntem mândri și optimiști că sezonul viitor putem face o figură frumoasă. Ne bucurăm pentru tot parcursul și abia așteptăm să câștigăm campionatul și să jucăm din nou în Europa. Sunt dezamăgit puțin de scor, dar Lyon e o echipă foarte mare. Am încercat să-i blocăm cât am putut, dar… Scorul, puțin, dar sunt mândru de ce am făcut”, Vali Crețu, FCSB
Un singur lucru aș vrea să mai scot în evidență. Echipa care a dat lecții de contra-atac în acest sezon european, a fost ca și inexistentă fix la acest capitol. 18 șuturi ale francezilor, din care 9 au fost pe poartă, doar 9, respectiv două pe poartă ale românilor iar la execuții din interiorul careului ne sunt net superiori: 10-4. De altfel, toate cele patru goluri au fost marcate din interiorul surpafeței de pedeapsă.
„Îmi plac mulți jucători de la FCSB, îmi place căpitanul, Adrian Șut. E foarte bun. Dar mai au și alți jucători foarte buni. Vreau să le doresc tot binele din lume celor de la FCSB!”. Paulo Fonseca, antrenor Lyon
Cu ce rămânem?
Rămânem cu cel mai frumos sezon european de la acel sfert de finală românesc. Știu că au mai fost performanțe notabile pentru fotbalul românesc de atunci, dar după atâția ani crunți, să te bați de la egal la egal cu milionarii juniori ai Europei, pare de neegalat. Să o bați pe PAOK de trei ori, să joci de la egal la egal cu Olympiacos, să fii egala lui Lyon timp de 85 de minute și tot ce au mai făcut băieții ăștia în acest sezon părea de neimaginat în vara anului trecut când FCSB a început această campanie. Nu te-a scos nimeni în drum, te-a elimat o echipă evident de pe o altă planetă. Mă rog, de pe planeta aia civilizată. Nu au fost niște anonimi din Cipru, nici vreo echipă dintr-un colț uitat de lume al Albaniei. A fost ditamai Lyon! Și poate că în seara asta am fi avut un alt ton, dacă patronul-antrenor de la FCSB nu-și bătea joc de meciul de la Glasgow. Meciul în care FCSB a prins-o pe Rangers mai slabă decât a fost vreodată. Rangers, care tocmai a eliminat Fenerbahce. Cu o victorie în Scoția, campioana României era în primele opt, iar adversarul era cu totul altul. Și poate că și finalul drumului european era altul. Dar cine suntem noi, să gândim pe banii lui. Nu știu dacă România se va mai întâlni cu un astfel de parcurs prea curând. Nu cred ca o altă echipă din România poate avea acum anvergura europeană pe care o are FCSB. O echipă atât de sigură că se poate bate de la egal la egal cu oricine din lumea asta, o echipă care le-a râs în nas tuturor celor care-i cântau prohodul în septembrie. Și-i includ aici pe analistul Șumudică, pe finul cunoscător al fenomenului, Mircea Rednic sau pe organizatorul e autobază Sorin Cîrțu. Hai că aveți acum cu se să scoateți pieptul în față. Au luat ăia șapte de la Lyon!
„Am întâlnit un adversar dificil, cu calitate și dacă faci greșeli… s-a văzut diferența de maturitate, de calitate și a fost o partidă dificilă. Rămânem cu parcursul pe care l-am avut până acum. Ăsta a fost gândul nostru, să marcăm cât mai repede ca să intrăm repede în joc. Am neglijat puțin defensiva, ne-au prins pe contre și atunci ne pedepsesc. Au fost multe meciuri. Rămânem cu meciul din retur cu PAOK. Și la PAOK acasă când am rămas în 10 am dat dovadă că suntem o echipă puternică. Cred că de acolo a început pentru noi. Și meciul cu Lyon de acasă în care ne-am luptat de la egal la egal cu ei. Din păcate nu am putut face mai bun, dar sunt multe meciuri și sunt mândru de colegii mei.
Am învățat să fim uniți. Personal, sunt meciuri care te ajută să acumulezi experiență, cu adversari foarte buni. Începi să te ridici la nivelul lor și atunci cred că poți să progresezi. Cu siguranță se simte oboseala, mai ales după meciul acesta. Eu cred că avem energie și ne-am dovedit nouă asta. Suntem foarte bine fizic, dominăm orice adversar și o să dăm tot ce avem mai bun să începem play-off-ul în același mod”, Adrian Șut, FCSB
