Ca să fiu sincer, mi-a fost teamă de meciul ăsta. Nu că Lituania ar fi cine știe ce echipă. Exclus. Mi-a fost teamă de românismul nostru. Mi-a fost teamă că la adăpostul celor nouă puncte o să o dăm în bară cum am făcut-o de cele mai multe ori. Tot sincer să fiu mi-am pus absolut toată speranța în mulții ani de antrenat în fotbalul mare ai lui Mircea Lucescu. Și în capacitatea lui de bunic inteligent de a-i transforma pe jucătorii săi din alintați în bărbați adevărați. În bărbați care să nu se mai plângă de gazonul înfiorător și care să se bată pentru fiecare centimetru pătrat. Și a făcut-o. Și am bătut și la „goliații” ăștia. Și poate că ăsta e motivul pentru care milioane de români s-au întors lângă echipa lor: au descoperit că de data asta merg la luptă niște bărbați
Grade puține, o ceapă degerată cu fluierul în mână
Rar mi-a fost dat să văd un astfel de început de meci, la acest nivel. Practic, scoțianul de la centru a fluierat într-un singur minut startul meciului și un penalty pe care doar el l-a văzut. L-au chemat și ăia din camera VAR să-i spună că e idiot, dar nici atunci n-a înțeles. Probabil singurul arbitru din lume care ar fi dat penalty în minutul 1 la o fază la care rațiu își lipise mâna de corp tocmai pentru a se feri de o posibilă sancțiune împotriva sa. „Niciodată” e verdictul lui Adrian Porumboiu, pe care-l bănuiesc că la cei 74 de ani vede jocul mai bine decât Nick Walsh. Cinci minute au încercat cei din camera VAR să-i explice dichisitului de la centru că nu se dă unșpe metri acolo, dar cu cine să te înțelegi. Drept urmare, în minutul 7 era 1-0 pentru Lituania, deși fotbal se jucase practic vreo 30 de secunde. Nătărăul de la centru a dat penalty pentru ai noștri 11 minute mai târziu, la un henț mult mai clar și Răzvan Marin a dat tare și a egalat cu toată opoziția lui Gertmonas. De data asta nici nu l-au mai chemat să revadă faza că cine știe ce-i mai trecea prin cap.
Ai lor n-au mai contat vreo 20 de minute după egalare. Orice tentativă de atac era oprită la cel puțin 40 de metri de poarta noastră. E drept că am jucat împotriva unei echipe teribil de limitate. O echipă ce a bubuit toate mingile o repriză întreagă. A urmat o ratare spectaculoasă marca Drăguș și ne-am potolit și noi. Ba mai mult, pe final de repriză era să o încasăm de două ori.
Nu s-a schimbat mare lucru nici după pauză. Tot cu titularii și am intrat parcă mai bine-n joc. În tribune se dă cu torțe, ceva mai jos, pe gazon, vine bomba lui Mihăilă, dar iese doar de-un corner. Minutul izbăvirii e 65. Culmea, după o greșeală a lui Sorescu. Lituanienii bat în zid, iar Drăgușin ne arată că nu stă chiar degeaba prin Anglia. Cară mingea cu el vreo 30 de metri, i-o lasă lui Man, pasă impecabilă pentru Drăguș iar omul de la Trabzon nu mai ratează. Al doilea lui gol în sezonul de toamnă-iarnă. Primul îl reușea chiar la debutul lui Lucescu, spectaculosul 3-0 de la Priștina.
”Cel mai important e că am luat cele trei puncte. Am început un pic mai greu în primele minute. Ne-am revenit, am jucat cu mai multă inteligență, cred că am făcut asta 70-75 de minute. Era nomal ca în ultimele 10-15 minute să vină peste noi. A fost frig. Eu m-am simțit bine pentru că în meciul trecut am ieșit mai repede. Am simțit portarul că vrea să meargă în colțul acela. Eram sigur că dacă dau tare și sus nu poate să apare. Sunt destul de sigur pe mine că dacă dau sus și tare nu poate apăra. Îmi doresc să marchez și din acțiune. Sunt fericit că ajut echipa să câștigăm. Obiectivul nostru este să câștigăm meciurile de acasă. Să obținem cele șase puncte. Nu e cea mai dificilă grupă. Trebuie să progresăm din punct de vedere al posesiei. Mie nu mi s-a apărut că a atins mingea cu mâna.”, Răzvan Marin, după Lituania-România 1-2
Trei puncte, patru victorii, lideri în grupă
Singurul lucru pe care-l regret după jociul de la Kaunas e că Lucescu și-a stricat media de trei goluri pe meci. În rest, cred ca au contat doar punctele. Nu de alta, dar nu cred că puteam cere mai mult pe un gazon groaznic, împotriva unei echipe arțăgoase și foarte puternice fizic. Ai noștri cu „floricelele” lor, n-au avut nicio șansă. Și dacă în prima parte am ținut mai mult de minge, la final ne-am trezit că suntem egali la posesie. Cumva de înțeles, am cedat deliberat inițiativa după golul lui Drăguș. Chiar și așa, cifrele sunt sensibil de partea noastră: două șanse mari de gol, doar una de partea lor, 13-7 raportul șuturilor în favoarea noastră,(4-3 pe poartă) și revin la obsesia mea, șuturile din interiorul careului. De șapte ori au tras ai noștri din suprafața de pedeapsă, doar trei astfel de acțiuni în dreptul gazdelor. Și raportul cornerelor arată, cumva, că am fost echipa care a tot atacat.
„Fiecare dintre jucători poate fi un element important pentru a duce acțiunea la finalizare, el a făcut-o. Înainte nu-mi plăcea faptul că nu ieșea pe spații libere, iar acum a înțeles ce trebuie să facă. Evoluția lui Drăgușin a fost foarte bună, sunt mulțumit de el și Drăguș. El a făcut un meci extraordinar, contează foarte mult sfaturile pe care le primește, n-a mai pierdut mingea aiurea, n-a fost deloc egoist. A atacat spațiile libere, s-a bătut și a fost foarte curajos. A făcut o partidă excelentă”, Mircea Lucescu după Lituania-România 1-2
Ce urmează pentru România
La jumătatea lui noiembrie, la București vine echipa așa-zisului stat Kosovo. A doua în grupa noastră, cu trei puncte mai puțin. Drept urmare ne permitem și un egal împotriva băieților adunați de prin toate zările lumii și cu o victorie logică în meciul cu Cipru terminăm pe primul loc. Frumos, dar nu neapărat folositor. Ca să avem o a doua șansă pentru Cupa Mondială, asta dacă ratăm preliminariile clasice unde vom fi, cel mai probabil, în grupa a doua valorică, oamenii lui Lucescu sunt obligați să scoată cât mai multe puncte din Nations League. De ce? Pai calculul e simplu și pornește de la preliminariile clasice, evident: câștigătoarele celor 12 grupe merg direct la turneul final iar echipele de pe locul doi merg la baraj, acolo unde ajung și cel mai bine clasate 4 câștigătoare de grupă din Liga Națiunilor.
Și în mod normal, naționalele din primul nivel valoric nu vor ajunge să depindă de Nations League. Astfel, în Liga B găsim formații precum Anglia, Austria, Turcia sau Cehia. În aceste condiții, sunt șanse mari să fie deblocat și cel puțin un loc și din Liga C. Eh, fix ăsta e motivul pentru care trebuie să terminăm cu punctaj maxim și golaveraj bun. În acest moment suntem primii în Divizia C a Ligii Națiunilor, cu două meciuri înainte de final.
- România – 12 puncte (11-2 golaveraj)
- Suedia – 10 puncte (11-3)
- Macedonia de Nord – 10 puncte (8-1)
- Irlanda de Nord – 7 puncte (7-1)
Mai calculăm o dată și după ce-i batem pe băieții ăia pe 15 noiembrie.
Tineret, mândria țării. Aproximativ
Nu mă lasă sufletul să nu amintesc și de calificarea ălor mici. Dubla lui Ianis Stoica și reușita lui Akdag duc din nou România U21 la un turneu final. AL patrulea la rând. Știu, doar noi dăm importanță unor astfel de calificări, dar meritul copiilor ăstora este uriaș. Și poate că o nouă generație se naște acum. N-aș vrea să trec prea ușor peste gestul de golan al lui Pancu. De fapt nu e nici de golan, ci un gest grobian care lasă România fără antrenor în faza grupelor de la Euro. Pancu stă măcar 3 etape, dacă nu tot turneul. Și asta pentru că așa a văzut el că se face: când nu-ți convine ceva, te duci să bați arbitrul. Sunt tare curios cum vor ascunde sub preș acest gunoi corporatiștii de la FRF. Și când îl vezi pe antrenorul tău că vrea să bată arbitrul, de ce nu te-ai duce și tu, studentul eminent, îmbrăcat în tricoul naționalei, să înjuri o rivală, la finalul meciului naționalei. Hai că-i priește Giuleștiul și lui R. Ilie.
Aș mai remarca doar un singur lucru: niciunul, da’ niciunul bai nene, dintre barosanii de la FRF n-a fost în Giulești. Adică la meciul de calificare al unei naționale. Toți atârnătorii din FRF s-au îngrămădit în avionul de Lituania, să dea bine în poze pe lângă Mircea Lucescu. Toți. S-au îngrămădit ei înainte de startul meciului într-o lojă și ține-te bucurie la final. Lituania e o țară frumoasă, așa-i. Când toată viața ta ai atârnat la deplasări pe banii altora, parcă nu-ți dă mâna să plătești câteva sute de euro să te duci turist în țara care nici măcar nu dă doi bani pe fotbal. În schimb o să te bați cu pumnii-n piept când te dai jos din avion cu performanțele copiilor ălora. Că în Lituania tot turiști ați fost. Doar că turiști oficiali! Bun șprițu’ de Lituania băieți?
