Sunt atât de sigur că România lui Iordănescu va merge la Euro, încât nu dau nici doi bani pe ce se va întâmpla duminică seară în Kosovo. Nu neapărat că nu dau doi bani, dar nici nu-mi fac prea mari iluzii că naționala așa zisului stat Kosovo se va omorî cu firea. Și lipsa celor mai importanți jucători ai lor spune totul. Că e sau nu dată în calendarul FIFA, Rrahmani și Zhegrova puteau fără emoții să joace cu Israelul. E și recomandarea forului internațional: cluburile să manifeste înțelegere. Dar am eu un feeling că nu Napoli sau Lille au fost lipsite de înțelegere. Ci tocmai „prieteniii” noștri, ăia de voiau să câștige la masa verde meciul de la București. Că sunt mai sensibili și au suferit în adâncul sufletelor lor după scandările din peluză. Uitaseră că la Priștina ne-au huiduit imnul și din țigani nu ne-au scos. Asta nu înseamnă că a fi țigan e un lucru rău. În concluzie, n-are niciun fel de importanță cât se termină „amicalul” dintre Kosovo și Israel. Suntem doar la mâna noastră.
Fiți convinși că vom da totul în fiecare clipă, ca până acum! Și că inimile românilor de pretutindeni ne vor întări și mai mult!– Edward Iordănescu, selecționer România
Așa-i că vă sună a citat din „poetul” Răzvan Burleanu? Eu nu cred nici în ruptul capului că Iordănescu putea scoate din pix o asemenea exprimare. E motivaționalul corporatist, limbajul pe care-l practică băieții de la FRF de când au descălecat acolo. V-am mai spus că sunt fan Edi Iordănescu, da? Că am o încredere uriașă în antrenorul Iordănescu? Că știe fotbal mai mult decât toți angajații Federației luați împreună? Sigur v-am mai zis! Dar din selecția asta, pentru cele mai importante meciuri din cariera lui de antrenor, n-a înțeles nimic. Cârcotașul de Cișmigiu din mine s-a uitat de cinci ori peste lotul lui Edi. În primele patru dăți am crezut că nu văd bine . Înțeleg că n-are de unde alege, că n-avem fotbaliști d-ăia buni, sau că sunt puțini. Dar, chiar și în atare condiții, să-i iei p-ăi mai slabi dintre ăia slabi, e o performanță. De ce Mogoș și nu Pantea? De ce un fotbalist mai mult mediocru, aflat aproape de finalul carierei și nu unul de viitor? Să-l obișnuiești cu ce înseamnă naționala României. Oricum n-ar fi jucat, e imposibil să-l scoți pe Rațiu dintre titulari, mai ales că e pe val și tocmai a făcut mișto de Vinicius în Spania. Pe cine pui lângă Drăgușin? Pe Rus, rezervă eternă în Cipru sau pe Racovițan care nu a mai văzut până acum cantonamentul de la Mogoșoaia? Iacob de la Rapid face un sezon monumental, dar stă acasă. La Andres Dumitrescu mă abțin. Când juca în Liga 1, nu-l vedea nimeni. Era mai bun Camora. Însă, marea dilemă pentru mine, rămâne absența lui Nistor. Cel mai în formă din toată prima ligă. Fix acum când ai nevoie de jucători cu experiență, cu personalitate, cu lidership (ca să mă înțeleagă și Răzvan Burleanu), îl lași acasă fix pe Nistor. Care, mai nou, se lipește și de gol. Adică fix de ceea ce se ferește din toate pozițiile George Pușcaș. Și dacă tot spui că-i iei pe cei mai în formă, Chițu nu se încadrează? Sunt sigur că nimerește poarta de mai multe ori decât Pușcaș. Dacă pricepe cineva logica, să mă lumineze și pe mine. În rest, tradiționalul: Doamne-ajută!
Hai să ne uităm împreună la primul „unșpe”! Într-o proporție foarte mare, cam ăsta va fi. Moldovan- Rațiu, Drăgușin, Burcă, Racovițan, Bancu-Moruțan, Răzvan Marin, Stanciu, Hagi- Drăguș. Cu ei trebuie să batem Israelul și Elveția. Nu contează ce va urma, ce vom face la Euro, contează că vom fi acolo. Și mai contează ceva: norocul tradițional al „clanului” Iordănescu să nu ne părăsească fix acum.
PS: În toată această ecuație, mai am o nedumerire. Că sunt român și-mi plac conspirațiile. Doar mie mi se pare ciudat că observatorul de arbitri e din Elveția? Îl cheamă Andreas Schluchter.
