Mereu există oameni care rămân în afara listei selecționerului și pe buzele multor iubitori ai fotbalului.
Trebuie spus de la bun început că mai jos nu va curge un text de contestare a alegerilor lui Edy Iordănescu. Sigur că despre opțiunile sale pentru ”dubla” cu Israel și Elveția se pot spune multe. Că are niște ciudățenii, de exemplu. Dar cine n-are? Tatăl său, Nea Puiu, avea un fix cu Șoavă. Pițurcă îi dădea înainte cu Răzvan Cociș. Răzvan Lucescu îi dăduse tricoul cu numărul 10 lui George Florescu. Hagi, în scurtul său mandat, apela mai mereu la Florin Pârvu (actualul antrenor al Petrolului) și la Lăcustă, jucători obișnuiți din campionatul intern. Așa că poate și Edy să aibă fixuri. Și chiar să ne spună că merge pe continuitate, pentru ca apoi să ne citească imediat numele debutanților absoluți, Racovițan, Artean și Andres Dumitrescu.
Mereu sunt mai buni cei care nu joacă
Niciodată o selecție la echipa națională (de seniori, dar și la vârste mai mici) nu poate fi ideală. Mereu există contestări, fie că e vorba de reprezentativa României, de a Braziliei sau de a unor atoluri de corali din imensitatea Pacificului. De ce unul și nu celălalt? Vine apoi o ploaie de argumente în favoarea neselecționaților și un val de reproșuri la adresa selecționerului și a favoriților acestuia.
Balonul de Aur Keegan nu juca pentru Anglia
Au fost mari jucători aflați în conflict cu selecționerii sau cu oameni decisivi ai echiplelor naționale. De exemplu, la nemți, Gunter Netzer s-a certat cu Beckenbauer, iar Helmut Schon nu l-a mai chemat cam un deceniu, până când Kaiser Franz a agățat ghetele în cui. Apoi Kevin Keegan, deși dublu Balon de Aur (1978, 1979) nu mergea la naționala Angliei fiindcă relația sa cu selecționerul Ron Greenwood nu era cea mai bună. Și exemple mai sunt.
Milioane de selecționeri
Dacă lipsea Keegan din naționala Angliei, poate să lipsească și Chițu dintr-a României? Firește că poate! În viziunea selecționerului, Bîrligea e mai util. E una dintre cele aproximativ 20 de milioane de viziuni, pentru că atâția selecționeri suntem. Ce ne-am face dacă am fi chinezi sau indieni, adică peste un miliard?! Arta chibițatului e nemărginită, ca și opțiunile fiecăruia dintre cei care-și ”dau cu părerea”.
23 de goluri nu ajung?
Așadar, am rostit un nume, Aurelian Chițu. Golgeterul la zi al campionatului (9 reușite), chiar dacă vine de la antepenultima clasată, FCU 1948 Craiova. Și 23 de goluri marcate în anul calendaristic 2023, care încă nu s-a încheiat. Toate golurile din acțiune, la echipa lui Mititelu penaltyurile le bate altcineva.
”Dinozaurii”
Următorul nume invocat e al lui Dan Nistor. Care nu prea e un obișnuit al loturilor naționale, dar face un sezon foarte bun la U Cluj și e, din postura de mijlocaș, secondantul lui Chițu în clasamentul golgeterilor, cu 8 reușite. Dacă spunem Nistor, atunci trebuie să rostim și numele lui Chipciu. Bun pe patru posturi (fundaș dreapta, fundaș stânga, mijlocaș-aripă dreapta, mijlocaș-aripă stânga), dar rămas în afara atenției lui Edy, deși Sorescu și Camora au probleme. Dar probabil că atât la Nistor, cât și la Chipciu, cea care a precumpănit în neselecționarea lor a fost vârsta înaintată, 35 de ani, Dan, 34 de ani, Alex. Dinozauri, cum s-au autointitulat.
Tătărușanu, ”retrasul”
Mergem mai departe, de la numele pe care le rostește cam toată lumea, până la altele, care ar putea intra și ele în discuție. Dacă de pe listă a căzut în ultimul moment Târnovanu ca să intre Ionuț Radu (probabil pentru că a luat acea jumătate de duzină de goluri, 1-6 cu Man. City!), de ce să nu intre în discuție și Tătărușanu? Care apără în Arabia Saudită, într-un campionat unde îi trag la poartă nume grele de tot. Și care în primăvară a stat (cu destule momente bune) în poarta lui ditamai AC Milan. A zis el că s-a retras, dar numele său nu poate fi ignorat. Probabil că dacă ar fi simțit că i se acordă în continuare atenție, și-ar fi amânat retragerea.
O fantezie cu Budi
Închidem repede povestea cu oltenii Mitriță și Ivan, care nu sunt în formă (dar nici printre opțiunile lui Edy, cu greu i-ar chema dacă ar fi favoriți la Balonul de Aur) și mergem către Budescu. Nu râdeți, nu veniți cu sloganul că n-au ce să caute grașii la echipa națională! Dacă e 0-0 cu Elveția în minutul 75 și intră Budi și ne scoate?! Că se știe cu Alibec, că e printre puținii care pot să bată ca lumea o lovitură liberă…
Fusul orar și tratamentul incorect
Ar mai fi o discuție referitioare la Mățan, cu prestații bune în MSL. Dar probabil se va spune că pe postul lui sunt alții mai buni, și că dacă ar fi adus, ar fi probleme cu fusul orar, de parcă atunci când se duc în țările lor, sud-americanii din Europa nu se confruntă cu acest neajuns. Plus problema expediată mult prea rapid, cu Daniel Boloca. Un titular de Serie A, care nu mai vrea să vină pentru că atunci când a venit, a simțit că n-a fost tratat cum trebuie.
Echipa
Să creionăm un unsprezece, cu critica asumată de a fi pus în centrul apărării niște oameni obișnuiți mai degrabă cu linia de mijloc. Așadar:
TĂTĂRUȘANU (TÂRNOVANU)
SORESCU, T. BĂLUȚĂ, BOLOCA, CHIPCIU
NISTOR, ȘUT
MĂȚAN, BUDESCU, MITRIȚĂ
CHIȚU.
Oare cât ar fi scorul dacă această echipă încropită din contestări și din frustrări ar fi pusă să joace împotriva aleșilor selecționerilor? Probabil că ar învinge selecționații, măcar prin prisma mult-invocatei omogenități. Dar numele de pe această listă (în fond doar o joacă) pot fi oricând aproape de nivelul celor chemați.
Echipa presei vs. Echipa lui Lucescu
Un episod elocvent (dar și nostalgic) s-a petrecut acum mai bine de patru decenii, în 1982. Abia instalat la națională, aflat înaintea acelei grupe care ne-a dus la Euro 84, Mircea Lucescu era contestat de marii ziariști ai vremii, care-l acuzau că mizează prea mult pe ”copiii” săi de la Hunedoara. S-a organizat atunci un meci pe stadionul 23 August (arhiplin, în nocturnă!) între selecționata lui Lucescu și o echipă alcătuită de jurnașiști din jucători care nu făceau în acel moment obiectul atenției selecționerului. Giuchici, de la Timișoara, Gângu de la Vâlcea, chiar Radu II de la FC Argeș. Și alții. A fost un meci frumos, Lucescu a învins greu, parcă 3-2, neselecționații au pus probleme echipei naționale, au avut chiar momente de sclipire, dar atât. Nu s-au regăsit apoi printre convocații lui Nea Mircea.
