Am ezitat să scriu la cald despre grupa României la Euro. Am ezitat pentru că am avut o senzație de deja-vu, am avut fix același sentiment ca după tragerea la sorți a grupei de calificare. Mai exact, am fost sigur atunci că ne calificăm, sunt și mai sigur acum, la ore bune după ce ne-am aflat adversarii, că vom merge cel puțin în optimile turneului din Germania.
Clasicul noroc al „clanului Iordănescu” nu ne-a părăsit! Și indiferent care va fi soarta selecționerului după acest Euro, măcar unul dintre bărbații Iordănescu ar trebui să fie în sală când se vor trage grupele pentru Mondialul de peste doi ani!
Sigur, Belgia, Slovacia sau, cel mai probabil, Ucraina par că ne sunt superioare din toate punctele de vedere. Vedetele lor joacă în cele mai puternice ligi din Europa și costă mult mai mult decât oamenii lui Iordănescu.
Ai noștri au o cotă de piață de puțin peste 72 de milioane de euro, în timp ce echipa cu care, cel puțin teoretic, ne batem pentru poziția secundă, sare de 167 de milioane de euro. Doar trei jucători ai slovacilor, Skriniar (PSG), Lobotka (Napoli), Hancko (Feyenoord) valorează cât toți ai noștri luați împreună.
Nu mai vorbesc de Belgia, cu o cotă de piață de 439 de milioane sau de Ucraina, 292 de milioane. Așa-i că lucrurile nu mai arată atât de bine? Dar la fel de rău stăteam și înainte de startul preliminariilor. Cam toți se bucurau că joacă împotriva noastră. Chiar și așa zisul stat Kosovo. Și uite că am terminat primii în grupă.
România nu are jucători de top, dar în lotul ei se regăsesc vechi cunoștințe: Răzvan Marin și Denis Drăguș, foști jucători la Standard Liege, Ianis Hagi, ex-Genk, și Nicolae Stanciu, fost mijlocaș la Anderlecht, care nu s-a descurcat în fotbalul belgian, dar a avut succes în Cehia, la Sparta Praga și Slavia Praga, iar în prezent este căpitanul naționalei României. Acum, starul naționalei României joacă în… Arabia Saudită”
Mișto-ul ăsta l-am citit și prin presa elvețiană și au încheiat apoteotic cu „Mulțumim România că ne-ai calificat la Euro!”. Naționala lui Domenico Tedesco nu mai e de multă vreme sperietoarea granzilor.
Belgia a fost mereu o adunătură de fotbaliști talentați, dar extrem de alintați, departe de a fi o echipă, departe de a fi doar un grup. Belgienii au plecat acasă de la ultimul Mondial încă din faza grupelor, au schimbat selecționerul, iar Tedesco nu știe dacă se va putea baza pe vedetele Thibaut Courtois și Kevin De Bruyne, ambii cu accidentări extrem de grave.
Echipa-tip, cu toți jucătorii valizi, pare înfricoșătoare: Courtois – Castagne, Faes, Vertonghen, Theate – De Bruyne, Onana, Openda – Lukebakio, R. Lukaku, Doku. Dar la fel de speriați eram și de elvețieni. Și n-a ieșit rău!
Programul României la Euro 2024:
17 iunie: România vs Câștigătoare play-off B (la München)
22 iunie: Belgia vs România (Köln)
26 iunie: Slovacia vs România (Frankfurt)
Pentru mine, marea problemă va fi Slovacia. Pentru că în imaginația noastră, pare aceeași echipă pe care o băteam constant. I-am bătut de 5 ori și am pierdut o singură dată în cele 11 meciuri directe. Doar că lucrurile s-ar putea să nu stea tocmai așa.
Slovacii sunt la a treia prezență consecutivă la Euro, în preliminarii au pierdut doar cu Portugalia și au fotbaliști care joacă de ani buni în Serie A sau Ligue 1. Nici ei nu au un selecționer cu „nume”. Francesco Calzona este un italian obișnuit mai mult cu poziția de secund și este pentru prima data principal în carieră. Va fi, probabil, meciul de totul sau nimic pentru Iordănescu și ai lui, împotriva unor alți fotbaliști uriași.
Echipa tip a lor arată cam așa: Dubravka – Pekarik, Vavro, Skriniar, Hancko – Kucka, Lobotka, Duda – Schranz, Bozenik, Haraslin.
„Știu că aveți o echipă dificil de înfruntat, încă nu am studiat-o bine, pentru că era în altă grupă de calificare, dar am văzut unele meciuri. Sunt individualități de calitate, jucători valoroși. De aceea, va fi o partidă grea. Am o relație excelentă cu Vlad Chiricheș, cu care am lucrat la Napoli. Îl cunosc foarte bine!”
Francesco Calzona, pentru gsp.ro.
Ultimul adversar o să-l aflăm în martie, de pe ruta B a barajului. Marile favorite sunt Ucraina și Israel, însă nu aș scoate definitiv din ecuația Bosnia sau Islanda. E clar că trupa lui Rebrov e marea favorită. Pe hârtie stă la fel de bine ca și Israel. Două țări măcinate de războaiele unor nebuni, două țări care visează să-și bucure oamenii prin fotbal. Fotbalul exilat de arme, pe teren neutru.
Nu pot să nu remarc însă, noua comunicare corporatistă a șefului fotbalului. Burleanu vorbește din nou de viziunea FRF cu aceleași vorbe de lemn, cu aceeași incapacitate de a înțelege exact fenomenul. „Dacă e să ne uităm pe valorile loturilor, o să descoperim faptul că România are cele mai mici șanse la acest Euro, fără să știm și ce echipă va veni din play-off. Dar sunt foarte încrezător că naționala noastră are un potențial uriaș de creștere în lunile următoare și cred că putem înregistra o creștere exponențială.” Asta a grăit președintele nostru imediat după ce a aflat pe la ce meciuri își va petrece vacanța de vară.
V-am spus la început că sunt optimist, da? Și că pariul meu pentru acest turneu final sunt sferturile de finală ale competiției. Și există două scenarii pentru asta.
Dacă vom câștiga grupa, vom înfrunta, pe 2 iunie, la Munchen, locul 3 al uneia dintre grupele A, cel mai probabil Elveția, B, cel mai probabil Italia, C, de acolo de unde am putea da peste Danemarca sau D, probabil Austria. Iar dacă încheiem grupa pe locul secund, vom înfrunta locul 2 din Grupa D pe 1 iulie, la Dusseldorf. Locul 3 din grupa noastră ar putea duce și el în fazele eliminatorii. Am putea înfrunta locul 1 din Grupa B sau Grupa C, la Koln sau Gelsenkirchen.
