E doliu din nou în fotbalul german, dar tristețea e planetară: a murit Andreas Brehme – unul dintre cei mai buni fundași stânga din istoria sportului-rege. S-a stins la 44 de zile după Franz Beckenbauer, selecționerul cu care a câștigat titlul mondial în 1990. Brehme a făcut un infarct fulgerător, la 63 de ani.
Duminică, 8 iulie 1990: pe „Stadio Olimpico” din Roma se joacă finala cu numărul 14 în istoria Campionatului Mondial (se pune și Brazilia – Uruguay 1-2 din 1990, chiar dacă atunci n-a fost o finală propriu-zisă, ci meciul decisiv al unei grupe de patru echipe). Se înfruntă Germania-în-curs-de-reunificare (tocmai căzuse Zidul Berlinului) și Argentina lui Maradona – reeditarea finalei anterioare, Mexico 1986, câștigată de sud-americani cu 3-2, într-o superbă încoronare a lui “El Pibe d’Oro”. Ambele echipe au câte două titluri mondiale, cine-l va câștiga pe cel de-al treilea și va egala Brazilia și Italia?
E minutul 85, tabela arată 0-0, ne îndreptăm spre cea de-a treia finală cu prelungiri (după Anglia 1966 și Argentina 1978), dar… penalty! O decizie îndelung contestată de sud-americani, la duelul dintre Sensini și Völler. Arbitrul mexican rămâne ferm pe poziție, într-o vreme în care nu exista videoarbitraj, a-i vorbi cuiva de VAR era echivalent cu a-i povesti despre submarinele din imaginația lui Jules Verne…
E momentul decisiv al unei finale urâte, în care cele două echipe s-au anihilat reciproc. Dacă marchează, Germania devine campioană mondială, a treia oară după 1954 (3-2 cu Ungaria) și 1974 (2-1 cu Olanda)… Dar cine va execute? Pe teren sunt Völler, Klinsmann – atacanți de superclasă; sunt și Hässler, Littbarski – creatori cu multă fantezie; dar, mai ales, este Matthäus – creierul și plămânii Mannschaftului.
Mingea este, însă, la Brehme! Andreas Brehme, fundașul stânga, blondul cu plete de actor de Oscar… Nimeni, din acea echipă clădită cu cărămizile doborâte din Zidul Berlinului, nu i-a inspirat mai multă siguranță lui „Kaiser Franz” – Franz Beckenbauer, selecționerul-statuie al Germaniei – decât fundașul sânga cu profil de actor de Oscar…
De Oscar a fost și execuția – minge plasată impecabil la rădăcina barei din dreapta lui Goycochea. Pe marginea terenului, în picioare, în costumul său impecabil, „Kaiser Franz” îl aplauda pe Andreas Brehme, având confirmarea unei decizii înțelepte…
Brehme marcase unicul gol al Germaniei și în semifinala cu Anglia – șut din acțiune, deviere, 1-0 în minutul 60 (Garry Lineker a egalat în min. 81). A fost 1-1 după 120 de minute, nemții au câștigat cu 4-3 la penalty-uri. Printre cei patru germani care au transfomat s-a numărat, evident, și Brehme.
Istoria va reține că ambele goluri ale Germaniei în meciurile decisive de la Coppa del Mondo 1990 – în semifinală și finală – au fost marcate de un fundaș: Andreas Brehme.
20 februarie 2024: o știre fulgeră redacțiile din lumea largă, de la Hamburg la Buenos Aires, de la Saarbrücken la Los Angeles, de la Kaiserslautern la Tokyo, de la München la Abidjan, de la Milano la Madrid, de la Zaragoza la Văscăuții din Deal – a murit Andreas Brehme! Nu întreabă nimeni care Brehme?, toată lumea știe că e vorba de acel Brehme.
S-a întâmplat atât de repede după „Kaiser Franz”… parcă n-a fost mai mult decât intervalul între acceptul dat de Beckenbauer printr-o mișcare scurtă a capului – da, tu execuți! – și disperarea lui Maradona că mingea șutată de Brehme e în plasă, lângă bară…
Beckenbauer era chinuit de Parkinson asociat cu demență, avea probleme cu inima și suferise un infarct ocular.
Franz Beckenbauer s-a stins pe 7 ianuarie, iar Andreas Brehme pe 20 februarie, la distanță de 44 de zile – o lună și jumătate. Primul avea 78 de ani, celălalt – doar 63. În zorii acestui an au murit antrenorul și marcatorul singurului gol din finala aceea urâtă, dar glorioasă din 1990.
Fotbaliști legendari morți în ultimii 8 ani
- 24 mar. 2016: Johan Cruyff (olandez / 68 de ani)
- 21 oct. 2018: Ilie Balaci (român, 62)
- 12 feb. 2019: Gordon Banks (englez / 81)
- 25 nov. 2020: Diego Armando Maradona (argentinian / 60)
- 9 dec. 2020: Paolo Rossi (italian / 64)
- 16 dec. 2020: Sinișa Mihajlovici (sârb / 53)
- 15 aug. 2021: Gerd Müller (german / 75)
- 29 dec. 2022: Pelé (brazilian / 82)
- 6 ian. 2023: Gianluca Vialli (italian / 58)
- 1 mar. 2023: Just Fontaine (francez / 89)
- 21 oct. 2023: Bobby Charlton (englez / 86)
- 5 ian. 2024: Mario Zagallo (brazilian / 92)
- 7 ian. 2024: Franz Beckenbauer (german / 78)
- 20 feb. 2024: Andreas Brehme (german / 63)
Două finale mondiale, una europeană…
Andreas Brehme s-a născut în nordul Germaniei, la Hamburg (pe 9 noiembrie 1960), și a murit în sud, la München (pe 20 februarie 2024). A văzut lumina zilei, prima dată, pe țărmul Mării Nordului, iar ultima oară – în metropola bavareză care domină fotbalul german și de unde se văd Munții Alpi. Și Hamburg, și München știu ce înseamnă să câștigi Cupa/Liga Campionillor…
Brehme a jucat două finale mondiale, ambele contra Argentinei: una pierdută (2-3 în 1986, în Mexic), alta câștigată (1-0 în 1990, în Italia).
A mai jucat o finală europeană (0-2 cu Danemarca, în 1992, în Suedia), precedată de o semifinală (1-2 cu Olanda, în 1988, chiar în orașul său natal, Hamburg).
Brehme a fost titular și la meciurile din grupă de la World Cup 1994 (două meciuri și un egal), la 33 de ani, dar primul său turneu final a fost Euro 1984, la 23 de ani, când de asemenea a fost titular, inclusiv în meciul cu România (2-1).
Așadar, Andreas Brehme a participat cu Germania la 6 turnee finale (3 europene și 3 mondiale):
- Euro 1984 (Franța): eliminare în faza grupelor (locurile 5-6) – la turneul final participau 8 echipe
- Copa del Mundo 1986 (Mexic): finalistă
- Euro 1988 (Germania): semifinalistă
- Coppa del Mondo 1990 (Italia): campioană
- Euro 1992 (Suedia): finalistă
- World Cup 1994 (SUA): eliminată în „sferturi”
În toate aceste 6 turnee finale, jucate de Germania pe parcursul unui deceniu, Brehme a fost titular, indiferent că țara sa s-a numit RFG sau Germania reunificată.
Cariera lui Andreas Brehme
Marți, 20 februarie 2024, Andreas Brehme a făcut infarct și n-a putut fi salvat. El locuia la München, acolo unde a jucat pentru Bayern timp de doi ani (1986-1988).
După retragere, Brehme a lucrat o vreme ca antrenor, dar nu i-a prea plăcut. Și nici n-a avut mare succes.
Campioanele mondiale (1930-2022) – 22 de ediții
- 5 TITLURI: Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002)
- 4 TITLURI: Italia (1934, 1938, 1982, 2006), Germania (1954, 1974, 1990, 2014)
- 3 TITLURI: Argentina (1978, 1986, 2022)
- 2 TITLURI: Uruguay (1930, 1950), Franța (1998, 2018)
- 1 TITLU: Anglia (1966), Spania (2010)
Vă salut! Eu sunt Grigore Cartianu, un „tânăr jurnalist” trecut de 55 de ani. Activez în presă din 1991, când eram student. Am debutat la revista nr. 1 a vremii, Expres Magazin. Am lucrat apoi la Evenimentul zilei, Sportul românesc, Prosport, Jurnalul Național, din nou Evenimentul zilei, apoi Adevărul și România liberă.
Am trecut prin toate etapele devenirii unui gazetar: reporter (Expres Magazin), reporter special (Sportul românesc), șef departament (Evenimentul zilei, Prosport), redactor-șef adjunct (Jurnalul Național), prim redactor-șef adjunct (Evenimentul zilei), redactor-șef (Jurnalul Național, Adevărul), publicist comentator (România liberă).
Am participat la lansarea a două cotidiane de top: Evenimentul zilei (1992) și Prosport (1997).
În 2018 am lansat propria publicație: Ziaristii.com, la care sunt redactor, editor, redactor-șef, director, manager și femeie de serviciu.
Am făcut 10 ani presă sportivă (1992-2002), iar această pasiune am cultivat-o și la ziarele generaliste.
Am o pagină de Facebook foarte activă, cu 145.000 de followers.
Am publicat 10 cărți, într-un tiraj total de peste 400.000 de exemplare. Două dintre ele au tematică sportivă: „Hora de la miezul nopții” – odiseea World Cup 1994 (lansată în 1995) și „Hagi” (2000) – ajunsă deja la ediția a 5-a. Câteva cărți mi-au fost traduse și publicate și în alte țări, de la Italia la Brazilia.
Am fost acreditat la Campionate Mondiale (1998, 2006) și Europene (1996, 2000) de fotbal.
Am realizat mii de emisiuni TV, am participat ca invitat la alte mii.
Am scris scenariul unui film care a câștigat concursul CNC la secțiunea documentar: „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”.
Sporturile favorite: fotbal, tenis, înot.
Scriitorii favoriți: Gabriel Garcia Marquez, George Orwell, Umberto Eco, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ioan Luca Caragiale. Plus Ioan Chirilă!