Zilele astea s-a întâmplat ceva puțin anapoda pentru fotbalul nostru. În orice alt loc al lumii civilizate e o normalitate, dar în jungla noastră parcă e anapoda. Dragoș Iancu are doar 21 de ani iar viața lui e fotbalul. Valentin Țicu tocmai ce a făcut 23 și împarte aceeași pasiune ca fotbalistul lui Hermannstadt. Iar de aproape o lună de zile ambii trăiesc un coșmar. Unul e pe mâna doctorilor, celălalt, desființat de comisii: va sta 16 etape. Dar modul în care cei doi se încurajează reciproc este unul complet atipic pentru mocirla din fotbalul nostru. „ Vorbim de trei ori pe săptămână” spune Iancu despre puștiul de la Petrolul. În mod surprinzător, în loc să-i transforme în dușmani pe viață, accidentarea teribilă i-a transformat pe cei doi în buni prieteni. Așa-i că fotbalul poate face bine, chiar și în momente cumplite? Așa-i că putem fi oameni chiar și după momente de cumpănă. Țicu a plâns după ce i-a rupt piciorul lui iancu. Abia ce împlinise 23 de ani și era la prima eliminare din carieră. Până atunci își îndeplinise visul de o viață: era căpitanul echipei pe care o iubea de mic.
„Mi se pare puțin cam dură suspendarea lui Vali. Mi-e greu să comentez prea mult, dar poate că a fost așa și pentru a se da un exemplu. Mă gândesc, nu știu! Sper să fie și el OK, să treacă peste asta”- Dragoș Iancu, după ce a aflat că noul său prieten va sta 16 etape
În urmă cu fix șase luni, Onea de la Rapid a fost la un pas de a-i încheia cariera lui Coman de la FCSB. În Giulești, tot prin startul meciului. Îl luase valul și pe el, împins de „nebunia” din tribune. Diferența dintre ce s-a întâmplat mai sus și ce a făcut Onea?
captură digisport
Am pus piciorul tare în dueluri. Știam că trebuie să-i luăm tare ca să-i incomodăm. Mă bucur că ne-a reușit!!!–Răzvan Onea după ce era să-l scoată pe Coman din uz
Hai să îi rupem picioarele e similar pentru Onea cu hai să-i incomodăm. Acum înțelegeți de ce mi se pare anapoda ce s-a întâmplat între Iancu și Țicu?
Ba chiar și comisiile fac diferența: Onea a jucat bine-mersi, fără să dea doi bani pe prostia pe care era pe cale să o facă, iar Țicu stă și se uită, din tribune, la alții, cum joacă. Păi cum să-l suspenzi pe Onea când însuși șeful arbitrilor spune că a fost o intrare prin imprudență? Și că rapidistul nu merita să fie suspendat, deși intrarea este groaznică și deloc întâmplătoare din orice poziție te uiți. Sau din orice poziție citești declarația lui Onea. Iar acum îi dai 16 etape de suspendare unui puști ca să dai un exemplu. Deși e cât se poate de evident că lui Țicu nici nu i-a trecut prin cap să-și distrugă adversarul. Acum, vin și eu, și mă întreb? Dacă ai fi avut curajul să recunoști că Feșnic a greșit în Giulești, iar Onea stătea câteva etape bune pe bară, oare n-ar fi fost o variantă mai bună să previi? Să nu dai exemplu după ce s-a întâmplat grozăvia?
Că Vassaras e doar prietenul arbitrilor, nu și șeful lor e altă discuție. Că nu poți să-l suspenzi pe vreunul doar pentru galben face parte din regulile jocului. Dar la umanitate nu ne gândim deloc? Onea, nu, Mutu, iarăși nu. Au făcut-o Țicu și Iancu, Mihai Stoica și Ovidiu Kurti. Ne-au dat speranța că mai există umanitate, dincolo de rivalitate și greșeli.
