Ce nu a pierdut România!

Nu-mi aduc aminte ca România să fi plâns vreodată atât de mult după un fotbalist, așa cum o facem zilele astea când vorbim de Boloca. Suntem la un pas de Euro și ne uităm, totuși, ca vulpea la strugurii ăia acri. Daniel Boloca e fotbalist, joacă la cel mai înalt nivel și se consideră italian, nu român. Părinții lui au fugit de sărăcia de aici și au vorbit cu Daniel doar în Italiană. Acum, mijlocașul în vârstă de 24 de ani spune că e, vorba cântecului „italiano vero”. Așa o fi. Cine sunt eu să-i stric socotelile omului.

Dacă ne uităm la cifrele mijlocașului de la Sassuolo, pare, cumva, că noi suntem ăia care pierdem. Are o cotă de piață de 8 milioane de euro, joacă meci de meci pentru locul 15 din Serie A și a marcat o singură dată în acest sezon. Adică, în penuria de fotbaliști de la noi, ar fi fost om de bază. Iordănescu nu l-a convins să joace pentru România. L-a avut de trei ori la lot: în campania din Liga Națiunilor, în victoria cu Bosnia 4-1 și două luni mai târziu, în noiembrie, pentru amicalele cu Slovenia și cu Moldova. În primul meci, a bifat 6 minute, iar în al doilea, din nou, a rămas pe bancă. Atunci nu mai era italian și venea să joace pentru România de dragul părinților. Supărat că n-a apucat să joace cât trebuie, Boloca a redevenit italian iar România a început să-i „pută” din ce în ce mai mult. Nu știu de ce, dar în toată povestea asta eu aș cam merge pe mâna lui Iordănescu.

Hai să ne uităm puțin și ce are Iordănescu la dispoziție pentru meciul carierei, cel cu Israel, de sâmbătă. Adică, mai exact, pe cine ar fi vrut să scoată din echipă italianul Boloca: Răzvan Marin a jucat cu două meciuri mai puțin decât Boloca în Serie A, iar echipele lor sunt despărțite de doar două poziții. E drept n-a dat gol și are o cotă de piață mai mică. De altfel, în afară de Dragușin, toți ceilalți români chemați pentru decisivul cu Israel, costă mai puțin decât Boloca. Căpitanul Stanciu e de neclintit din națională: trage echipa după el la fiecare meci, pare a fi liderul care să ne ducă la euro. Are 4 goluri în acest sezon în Arabia Saudită și 14 la națională. Voi dacă ați fi Iordănescu, l-ați scoate pe Stanciu ca să joace Boloca? Sigur, mijlocașul lui Sassuolo poate ar da un randament mai bun decât Screciu, Marius Marin sau Artean, concurenții lui pe post, dar, în momentul ăsta, n-ar putea juca niciodată titular pentru România, atât timp cât la lot sunt Stanciu și Răzvan Marin. Așa că nu e o rușine să spui că ești italian și nu român, când, de data asta, tu nu ajungi la struguri.

M-a impresionat un lucru în această perioadă: modul în care oamenii de fotbal de la noi s-au strâns în jurul naționalei. Și cum niciunul nu a plâns după retragerea în glorie a lui Boloca de la națională. De la Dorin Goian citire: „Cine e Daniel Boloca? Vorbesc foarte serios! Îi urăm baftă multă. Să joace, atunci, în naționala Italiei! Dacă e decizia lui și îi pare rău că a jucat pentru naționala noastră, asta e! Să joace pentru Italia” până la declarația lui Dorinel Munteanu: „Am fost surprins, dar e alegerea lui. Nu ar mai trebui discutat în România. A refuzat naţionala României, la revedere, gata!”, lumea e de partea lui Iordănescu. Și asta ar cam fi o premieră.

Acum hai să ne uităm puțin și prin grupele de la Euro: ai noștri sunt primii și depindem doar de noi să terminăm pe primul loc și să mergem la un turneu final, după opt ani. Nu mai facem calcule că le știm pe de rost. Naționala pentru care visează să joace Boloca are o problemă: e pe locul trei și mai are două meciuri de jucat: cu Macedonia de Nord și cu Ucraina. Trebuie să le câștige pe amândouă pentru a spera la Euro. Și tot nu e sigură. Bine, nu l-au chemat pe Boloca până acum. Nu știi cum italianul provenit din doi părinți români ar fi devenit erou național. Și și-ar fi îndeplinit visul: îl recunoșteau și italienii ca fiind unul de-al lor. Așa, dacă nu ajunge acolo, o să ne aducem din nou aminte de celebra expresie: Dacă ar fi fost Dan Barna președinte…