Am scris și apoi am șters începutul acestui text de vreo 30 de ori. Doar pentru că îmi e imposibil să pun cuvintele unul lângă celălalt după ce am trăit marți seară. Îm i este imposibil să pricep cum naționala lui Iordănescu s-a transformat în calamitatea lui Lucescu. Nu pricep cum România nu poate bate pe nimeni în cea mai ușoară grupă de calificare la Cupa Mondială. Nu că om fi noi la nivelul Argentinei sau Spaniei, dar parcă în urmă cu un an, puteam juca lejer la același nivel cu Austria. Acum, nici măcar nu ne putem compara cu Cipru. Pentru că Cipru ne-a dominat, a fost echipa mai bună, a pasat mai mult și ne-a arătat cum se joacă fotbalul în zilele astea. A! Și ne-a mai arătat ceva: de acum e limpede că nu avem ce să căutăm la un turneu final mondial.
Și totul părea că e în grafic
La Nicosia, nu-s mai mult de cinci mii de oameni în tribune. O peluză întreagă e a alor noștri, restul se așează pe unde apucă. Mai toți îmbrăcați în alb, deloc gălăgioși, convinși parcă de faptul că au venit să-i vadă din nou p-ai lor cum pierd. Trufașii lui nea Mircea sunt tot ăia care s-au făcut de râs contra Canadei. Ce șanse ar fi fost să se repete isprava? Mă mir că banderola de căpitan nu a ajuns pe brațul lui Moldovan, păstrat în continuare de selcționer în „primul unșpe”. Ca să-i dea încredere.
Doar că surpriză, startul meciului e al nostru. Bănuiesc eu că ciprioții și-au luat prea mare avânt după meciul bun reușit contra Austriei și au jucat cu o apărare extrem de avansată. Sau și-au dat seama că noi suntem prea proști. A se citi slabi. Și ne frecăm bine la ochi, pentru că după 20 de minute ai noștri aveau deja două goluri avantaj. Ba mai mult. Drăguș reușea prima dublă din carieră pentru echipa națională a României. La prima reușită a profitat de o bâlbâială de amatori în defensiva gazdelor. A doua reușită e de mare fotbalist. Pasă perfectă, din prima venită de la Marius Marin și o scăriță elegantă peste Fabiano. Pe bancă, Lucescu a pus din nou zâmbetul ăla de bunic șugubăț, în timp ce se chinuie să scape de îmbrățișarea lui Drăguș. Hai că vinerea trecută, contra Canadei a fost doar dușul ăla rece care ne-a trezit din amorțeală. Dincolo era 0-0 în Bosnia-Austria iar România începea din nou să spere.
„Este normal să ai un gust amar când ești întors de la 0-2. Am fost surprinși de golul lor, ei au prins încredere și au reușit să revină. Noi am început bine, dar nu am continuat la fel în a doua repriză. Cred că golul de 1-2 a fost un moment psihologic pentru ei, apoi au reușit să fie mult mai montați. E dezamăgitor, nu ne așteptam ca jocul să ia o astfel de întorsătură. Au avut un plus de moral după golul lor, au intrat mult mai montați, iar noi nu am reușit să facem același lucru. Mai avem 3 meciuri de jucat. Mi-aduc aminte că și după un 0-0 în Belarus eram cu toții dezamăgiți că nu mai avem nicio șansă, dar am reușit să ne calificăm de pe primul loc.
Atât timp cât mai avem meciuri, trebuie să mergem să le jucăm, să încercăm să dăm tot, să scoatem maximum, și să vedem unde suntem la final. Dacă nu, avem un baraj. Nu putem renunța așa ușor. Cât mai avem șanse, trebuie să le jucăm până la final”, Denis Drăguș-România
Doar că eu am uitat că ai noștri sunt și ei români, indiferent prin ce țări joacă sau au jucat. Mintea lor e tot de fabricație românească. Și se pune repede pe pauză. Ai lui nea Mircea s-au văzut cu treaba rezolvată și au tras frâna de mână. Un fel de Dorel, multiplicat de vreo 11 ori. Și ăia s-au prins repede. N-au cedat presiunii celor două goluri primite, nici nu i-a impresionat prea tare gălăgia pe care o făceau românii din peluză. Și ușor-ușor au pornit asaltul către poarta lui Moldovan. Cel care are și o primă intervenție bună după trei reprize la națională, în fața lui Pileas. La câteva minute distanță, Tzionis de la UTA îl întinde și el serios pe Moldovan de la Oviedo. În mintea mea, deși am martori cărora le-am zis că pierdem cu 3-2, s-a făcut brusc liniște. Avem două goluri în față, Moldovan e sigur pe el, hai că poate oi pierde pariul. Și ce m-aș fi bucurat să fie așa. Doar că nu prea a fost. Cele două ocazii mari n-au fost altceva decât un preambul la ceea ce urma. Veteranul Kastanos, omul care-i dădea fiori în trecut lui Lucescu a ridiculizat întreaga apărare a României iar finalizarea lui Louizou a fost ca-n curtea școlii. Mă rog, acolo unde e gazon în loc de ciment.
Ai noștri, relativ impasibili după gol. Nu tu nervi, nu tu reacție. Chiar și așa, era să le mai dăm unul. Era! Man s-a trezit cu mingea la picior și dincolo de fundașii gazdelor, dar șutul lui, previzibil, la colțul lung nu l-a emoționat prea tare pe Fabiano. Și așa se termină și prima parte, dar motive prea mari de teamă nu prea aveam. Și rezervele noastre sunt mai bune decât titularii lor. Asta dacă nimerești schimbările.
Ce-ai vrut să faci, nea Mircea?
Repriza a doua e și mai greu de privit. Altă dată ciuca bătăilor și un simplu partener de antrenament, Cipru e acum echipa la care ne uităm admirativ cum batjocorește o națională impotentă, incapabilă să lege două pase. De a ajunge la poartă nici nu mai încape în discuție. Cred că vreo șapte minute oamenii lui nea Mircea nici n-au atins mingea. Și e momentul în care intervine selecționerul. Cum să vă zic eu…dacă făcea strategul din Pipera schimbările, ieșea mai bine. Prima bombă: Miculescu intră în locul lui Dobre, rapidistul fiind unul dintre cei mai buni oameni ai naționalei. Inexistentul Man e tot pe teren, drept urmare Miculescu ajunge să joace în banda dreaptă!!! Evident că nu se schimbă nimic și în mod firesc, Cipru egalează prin Charalampous. Iar eu simt privirile celor cărora le spusesem că pierdem. Nu m-am uitat la ei, că mi-a fost relativ frică.
„E rău. Te chinui, încerci să fii echilibrat. Dar cum mama naibii am ajuns atât de slabi, într-un timp atât de scurt? Noi am avut un mare noroc că nu am pierdut. Noi nu am făcut nimic, doar am încercat niște contraatacuri. Ei au jucat. Iar noi ne-am uitat la ei. Apoi, ce e cu schimbările astea? Totuși, e Mircea Lucescu selecționer, dar măcar să explice cineva ce e cu schimbările astea. Nu înțeleg nimic din ele. Când văd fotbalul ăsta pe care nu l-am mai văzut, pot să mă întreb ce e asta. Când văd schimbările astea fără sens… Te întrebi ce mai e fotbalul ăsta. Nu înțeleg eu? Eu văd altfel fotbalul”, Basarab Panduru-fost internațional
Pe bancă, selecționerul e stană de piatră și din punctul meu de vedere, incapabil să reacționeze. Mutările sunt absolut halucinante. Făcute parcă să apere un rezultat de egalitate: Șut intră în locul lui Răzvan Marin iar Sorescu în locul lui Man. Tănase, Mitriță sau Baiaram, oamenii de atac, de care bănuiesc eu că aveai nevoie în ultimele 20 de minute rămân pe dinafară. Plus Olaru. Să-mi fie cu iertare, dar mie îmi este imposibil de înțeles. Și cu tot respectul și admirația pe care i le-am purtat mereu lui Mircea Lucescu, egalul ăsta cu iz de înfrângere e în mare măsură creația sa. Zic iz de înfrângerea pentru că era să o pățim rău la ultima fază a meciului. Pittas îi fură mingea lui Ghiță și o zbughește spre poarta lui Moldovan. S-a speriat și el de ceea ce era să facă și a tras repede, al nostru din poartă reușind să trimită în corner. Nu mai zic că și de aici era să iasă gol, doar că reluarea lui Laifis s-a dus peste.
„Ce mai putem spune? Suntem foarte dezamăgiți. Chiar nu am cuvinte, la 2-0, la cum am văzut din teren, credeam că vom rezolva meciul din prima repriză și nu vom mai avea emoții în repriza a doua. Nu știu ce s-a întâmplat, parcă am devenit altă echipă după 2-0 si fotbalul ne-a pedepsit. Au preluat inițiativa, au jucat mai bine decât noi cel puțin în repriza a doua. Au pasat mai bine, și-au creat ocazii, au marcat pentru 2-2 și au mai avut ocazii să facă 3-2. Au mai fost momente și înainte de Euro când am făcut 0-0 acasă… Tot noi o putem scoate la capăt, nu este nimic pierdut. Ne jucăm șansa până la final în grupă, iar dacă nu se poate, jucăm barajul. Am încredere 100% în grup și în tot staff-ul. Dacă nu se poate prin grupă, ne calificăm la baraj”, Horațiu Moldovan-România
Și uite așa s-a mai dus o șansă. În cea mai ușoară grupă posibilă pentru România. Bine, cu o echipă ce nu poate bate Canada și Cipru, nimic nu mai e ușor. Cu o echipă ruptă nu mai poți sta liniștit nici când dai de balaurii din San Marino. Cu o echipă ce visa la primul loc în grupă, dar care la jumătatea campaniei de calificare este eliminată din cursă și va avea parte doar de meciuri amicale. Nu e altceva decât falimentul unei conduceri de corporatiști amatori de senzații tari în excursii pe banii federației. A unor corporatiști care n-au știu cum să-l păstreze pe singurul antrenor ce putea struni starurile astea de carton. Știu că nu ne place să recunoaștem, sau ne vine greu să o facem, dar Mircea Lucescu nu va reuși niciodată să refacă acel grup lăsat de Iordănescu. E prea mare diferența de vârstă, gândire și ce mai vreți voi. Să vă mai zic că un domn din Federație, nu dau nume că-i celebru, l-a sunat acum vreo două luni pe Iordănescu junior să-l întrebe în ce condiții ar putea rezilia cu polonezii? Dar despre asta, în episodul următor!
„Să nu discutăm în seara asta. Ce va fi mâine… Sunt foarte dezamăgit! Știu cum s-a pregătit acest meci și eram sigur că vom câștiga acest meci. Echipa națională trebuie să își continue activitatea, parcursul. Eu am făcut tot ce a fost posibil, astfel încât grupul să atace un turneu final. În rest, sunt alte aspecte despre care nu vreau să vorbesc. Să știți că Cipru poate să câștige orice meci la ce jucători au. Au fost împiedicați la Viena, au fost împiedicați de arbitraj în Bosnia”.- Mircea Lucescu, selecționer România
Matematica unei rușini istorice
V-ați fi imaginat vreodată că Cipru poate domina naționala de fotbal a României? Că o poate subordona într-un mare fel? Cam așa cum o făceam noi când dădeam peste ei, în vremurile în care jucam nițel fotbal. Sau când nu ne credeam mari scule. Marți seară, la Nicosia, Cipru a râs de România lui Lucescu. De la posesie până la marile ocazii de gol. 59 la sută din timpul de joc, mingea a stat la gazde. Umili, ai noștri s-au mulțumit cu 49 de procente. Nu știu cum și cât de bine a pregătit selecționerul acest meci, dar fix ceea ce ne promitea în urmă cu ceva vreme a lipsit. România nu a controlat nicio clipă jocul, în ciuda avantajului creat atât de repede. Iar aici e mare motiv de îngrijorare. Umilința e supremă dacă ne uităm la numărul de șuturi sau la intervențiile celor doi portari. Din cele 18 șuturi la poartă ale ciprioților, opt au fost pe poartă. Adică la fel de multe câte au tras oamenii lui Lucescu spre poarta gazdelor. Moldovan s-a întrebuințat serios în vreo șase rânduri, al lor de doar trei ori. Sigur, dacă jucam împotriva Spaniei, aceste cifre erau normale, doar că în fața noastră a stat Cipru, un adversar încă extrem de modest, chiar dacă ni l-au ridicat specialiștii în slăvi în ultimele zile.
„Trebuia să fie 3-0. Ușurința cu care am ajuns la finalizare ne-a făcut să ne relaxăm. Nu-mi explic cum a pătruns Kastanos printre 3-4 jucători. Asta i-a adus pe ei în joc. Cu curaj și dăruire, dar și multe faulturi, cu un arbitraj care nu ne-a mai lăsat să atacăm. Întorcea jocul împotriva noastră. Lucrurile au stat în felul ăsta. În prima repriză am făcut ce trebuia. În repriza a doua parcă le-au înghețat picioarele, mai ales fundașilor centrali. Le-a dat lor șansa să iasă la pressing. E o lecție despre agresivitate. Dacă nu ai dorința de a câștiga duelurile directe, e greu de jucat. Am avut un început de meci excelente. Nu doar al treilea gol, unde trebuia să dribleze ușor portarul și să marcheze, dar am mai avut vreo 2-3 ocazii bune.
Mai sunt meciuri de jucat. Au fost mult prea pătrunși de necesitatea de a învinge, iar când ne-am văzut cu 2-0, am cedat jocul la mijlocul terenului. Se mai joacă, aici pot pierde și Bosnia și Austria. Sorescu e mijlocaș ofensiv, a intrat și Miculescu, a mai intrat Tănase. Nu schimbările au determinat rezultatul, ci atitudinea”, Mircea Lucescu-selecționer România
Iarăși îmi cer iertare la domnu’ selecționer, dar mă îndoiesc de faptul că doar arbitrul a fost de vină. E drept că și ăla parcă o luase razna pe final, da’ nu aici e buba. Vă mai aduceți aminte de brazilienii Europei, de principala calitate a fotbalistului român și anume aia de mare mingicar, nu? Și de aia s-a ales praful. Ne-au driblat de ne-au zăpăcit iar la nivelul gazonului au fost regi. Doar prin aer ce le-am mai luat și noi mingea, dar bănuiesc că nu se poate să fim numiți nordicii din estul Europei, nu? Că doar ăia ce-s mai înalți așa, din tată-n fiu!
„Cred că nu am început bine meciul. Cu toate că am închis jocul echipei României, am primit două goluri. Cred că acesta a fost punctul negativ al meciului și de aici am început să ne găsim liniștea și să ne facem jocul. Am reușit să înscriem până în pauză și consider că în repriza a doua am fost mai buni. Nu doar că am reușit să egalăm, dar în ultimele minute puteam câștiga. În a doua repriză nu le-am dat ocazii să fie periculoși. Putem împărți meciul în două categorii: prima parte în care nu am fost așa buni și cea în care am fost mai buni. Am crezut la 2-0 pentru România, am reușit să egalăm, dar este un rezultat care nu ne lasă mulțumiți pe deplin.
Ar trebui să lăsăm trecutul în spate, am un deosebit respect pentru toți selecționerii echipei naționale cipriote care au fost până în prezent. Noi ne vedem de treabă, continuăm să lucrăm cu băieții și sper să avem rezultate mai bune decât ceilalți selecționeri. Le-am spus băieților la pauză că trebuie să ridice capul sus și am reușit să egalăm și puteam câștiga și meciul”, Apostolos Matzios-selecționer Cipru
Șansa porcului de Crăciun
După remiza din Cipru, România mai are doar șanse matematice de a merge direct la Cupa Mondială, adică să câștige grupa. Austria are un meci mai puțin și 5 puncte în plus, iar etapa viitoare va juca cu San Marino, drept urmare, cu trei etape înainte de final, Austria va avea cu opt puncte mai mult decât România. Dacă ai noștri vor bate tot până la final, adică Austria, Bosnia și San Marino, atunci vom avea 16 puncte. Am putea termina înaintea Austriei dacă liderul grupei pierde tot până la final. Ca să terminăm și înainte Bosniei, atunci scenariul e următorul; noi batem tot, în timp ce Bosnia pierde meciurile cu noi și cu Cipru dar să câștige la Viena, contra Austriei. Așa, am merge la mondiale de pe primul loc. Dar e la fel de adevărat că mai repede se adeveresc scenariile din Star Trek, decât ce au calculat matematicienii mai sus!
