Prima campanie a lui Mircea Lucescu de la revenirea pe banca naționalei a fost un succes total. Banală propoziție, nu? Limbaj de lemn, nimic greșit, totul minunat, fix după asemănarea corporatiștilor ce au luat FRF pe persoanele lor fizice. Doar că deși e așa, nu prea e așa. Sigur, cu ajutor de la UEFA i-am bătut pe toți. Meritat, mai puțin meciul cu băieții aia de se consideră o națională. Dar hai să ne uităm și pe cine am bătut. Știu, românilor nu le convine nimic, nici măcar atunci când e bine, dar chiar să facem revelion dintr-o promovare din divizia C a fotbalului european, mi se pare puțin exagerat. Dacă la finalul calificărilor tradiționale vom fi tot în această situație, atunci e altă mâncare de pește.
Start încântător, parcurs echilibrat, final relaxat
Mircea Lucescu revenea oficial la națională pe 6 septembrie, la Priștina. Și ce revenire: 3-0 contra echipei băgată cu forța de UEFA în fotbalul mare. Cu o posesie inferioară, România începea cum nu se putea mai bine meciurile din grupa de Liga Națiunilor. Man, Răzvan Marin și Drăguș marcau într-un joc pe care ai noștri l-au controlat aproape în totalitate. Cel puțin din punct de vedere al emoției scorului. Surprinzător, contra Lituaniei am avut cele mai mari emoții. A fost 1-1 până aproape de final golgeterul Răzvan Marin și renegatul Mitriță salvându-ne de la o rușine istorică. Am păstrat media de 3 goluri pe meci și cu Cipru, mult mai simplu decât ne-am fi așteptat iar apoi, chinuit, am întors scorul al Kaunas și ne-am impus cu 2-1. După circul pe care l-au făcut la București fotbaliștii dintr-unul dintre județele Serbiei, Lucescu și ai lui au terminat liniștit, 4-1 cu Cipru, la București. Maxim de puncte, golaveraj bunicel, emoții-ioc. Las mai jos clasamentul așa cum apare el pe site-ul UEFA pentru că e dovada cea mai bună că și oficial i-am bătut pe trișorii veniți din Serbia.
Decizia UEFA, că acum să fim sinceri, dacă ăia nu ar fi ieșit ca niște domnișoare degerate de pe teren, nu i-am fi bătut nici dacă mai jucam alte 90 de minute, aduce o premieră în istoria naționalei României: este pentru prima dată când terminăm o grupă de calificare cu victorii pe linie. Niciodată din 1953 încoace nu am reușit această performanță. Și vorbim despre 36 de campanii de calificare: 17 pentru Cupa Mondială, 15 pentru Campionatul European și 4 în Liga Națiunilor. Doar Iordănescu senior ce a mai reușit o campanie asemănătoare, pentru mondialul din 1998. Atunci România termina neînvinsă, dar nu cu punctaj maxim. Cu adversari, aproximativi la fel de „valoroși” precum cei pe care i-a avut România lui Lucescu în această toamnă.
PRELIMINARII CM 1998 – PROCENTAJ 93,3%
Rezultate:
România – Lituania 3-0
Islanda – România 0-4
Macedonia – România 0-3
România – Liechtenstein 8-0
Lituania – România 0-1
România – Irlanda 1-0
România – Macedonia 4-2
Liechtenstein – România 1-8
România – Islanda 4-0
Irlanda – România 1-1
ANTRENOR: Anghel Iordănescu
Clasament
- România 28p (37-4)
- Irlanda 18p (22-8)
- Lituania 17p (11-8)
- Macedonia 13p (22-18)
- Islanda 9p (11-16)
- Liechtenstein 0p (3-52)
Nu vreau să intrăm prea adânc în statistică, nu-și are rostul. Nici nu vrea să laud prea tare o echipă ce a avut rezultate NORMALE. Pentru că oricât le-am căuta nod în papură, ai noștri sunt mai valoroși decât cei peste care am dat în aceste preliminarii. E în regulă să ne bucurăm. Naționala reinventată de Edi Iordănescu e din nou a românilor. Ăsta e cel mai mare câștig, dincolo de bani și victorii cu echipe de mâna a treia. Suporterii se întorc lângă echipa lor, iar generația asta „de suflet” a devenit pansament pentru vremurile astea din ce în ce mai grele pe care suntem nevoiți să le suportăm. Dar, revenind, hai să așteptăm meciurile adevărate din preliminariile clasice și apoi să ne bucurăm, pentru că acolo vom vedea cât de buni suntem, acolo vom da peste „balaurii” ăia mari, nu peste echipe de județ transformate politic în naționale. Mă bucur enorm că naționala mea nu mai e pe 54 în clasamentul FIFA. Mă bucur de saltul făcut până pe poziția 38, acolo unde nu am mai fost din februarie 2021, de pe vremea când Rădoi era selecționer. Mă bucur că tricolorii lui Mircea Lucescu sunt peste Spania, Anglia, Franța, Portugalia și Germania și că suntem singurii care au terminat vreodată grupa de Nations League cu punctaj maxim, dar nici nu pot să sar în sus de fericire că ne-am distrat cu Lituania și Cipru. Pentru că astea au fost doar niște antrenamente cu public.
Ce urmează pentru România
Punctele făcute cadou de UEFA ne dau un avantaj încântător: ne-au propulsat pe prima poziție între cele patru câștigătoare de grupă din Liga C, peste Suedia- 16 puncte, golaveraj 19-4, Macedonia-16 puncte, golaveraj 10-1 și Irlanda de Nord- 11 puncte, golaveraj 11-3. Ce înseamnă asta? Că avem aproape asigurat barajul pentru Cupa Mondială dacă nu vom termina pe primul loc în preliminariile clasice. Mai exact, România se află astfel pe a noua poziție și, dacă nu punem la socoteală primele cinci câștigătoare de grupă din Liga Națiunilor (4 din Liga A și ultima din Liga B), Spania, Germania, Portugalia, Franța și Anglia, echipe ce sunt deja în urna capilor de serie, mai rămân doar trei echipe deasupra României: Norvegia, Țara galilor și Cehia, singurele care ne devansează. Cu ele ne vom bate pentru un loc la mondialul din SUA, Mexic și Canada dacă nu vom avea parte de norocul lui Edi Iordănescu din preliminariile pentru Euro. Și când zic noroc, mă refer la primul loc în grupă.
Urnele pentru preliminariile CM din 2026:
- Urna 1: Franța, Spania, Anglia, Portugalia, Olanda, Belgia, Italia, Germania, Croația, Elveția, Danemarca, Austria
- Urna 2: Ucraina, Turcia, Suedia, Țara Galilor, Polonia, Ungaria, Serbia, Grecia, România, Slovacia, Norvegia, Cehia
- Urna 3: Scoția, Slovenia, Irlanda, Albania, Finlanda, Georgia, Macedonia de Nord, Islanda, Irlanda de Nord, Bosnia, Muntenegru, Israel
- Urna 4: Bulgaria, Luxemburg, Belarus, Armenia, Kosovo, Kazahstan, Azerbaidjan, Estonia, Cipru, Letonia, Insulele Feroe, Lituania
- Urna 5: Moldova, Malta, Andorra, Gibraltar, Liechtenstein, San Marino
Cea mai simplă variantă pentru a termina pe primul loc, pare a fi o grupă cu: Elveția, Bosnia, Insulele Feroe și San Marino. Deloc atractivă pentru suporteri, extrem de atrăgătoare pentru noul vis american. Grupa care ne-ar trimite la baraj? Germania, Scoția, Bulgaria, iar din urna 5 nu prea ar conta nimeni. Pe de altă parte nici simularea făcută de inteligența artificială nu ne dezavantajează deloc. „We global football” a luat în calcul toate restricțiile ce vor fi impuse în decembrie la tragerea la sorți și a simulat un posibil țintar. Dacă A.I. va fi Nostradamus atunci vom merge în Grupa H, alături de Belgia, Israel, Cipru și Andorra.
Nici aici n-ar fi chiar imposibil, dar parcă Austria e puțin mai accesibilă decât Belgia. Important de menționat că România va fi distribuită într-o grupă de cinci echipe(domnișoarele din ținutul sârbesc care au fugit de frig la București pot sta liniștite, nu au cum să ajungă în aceeași grupă cu noi), iar în grupele de cinci, unde va fi și România, nu vor intra cel puțin patru adversari puternici, care vor avea de disputat semifinalele din Liga Națiunilor. Astfel, din urna 1 rămân ca variante echipele care vor pierde sferturile din Liga Națiunilor, cărora li se adaugă Anglia, Elveția, Belgia și Austria. Câștigătoarele grupelor se vor califica direct, iar echipele de pe locul doi vor disputa baraje pentru restul locurilor disponibile. Totodată, patru câștigătoare din Liga Națiunilor, care nu s-au aflat în preliminarii pe unul dintre primele două locuri, vor merge la baraj: câte 4 serii, fiecare cu câte două partide, semifinală și finală.
Cum arată programul pentru preliminariile CM:
- 21-22 martie 2025: etapa 1 (Grupă de 5)
- 24-25 martie 2025: etapa 2 (Grupă de 5)
- 6-7 iunie 2025: etapa 3 (Grupă de 5)
- 9-10 iunie 2025: etapa 4 (Grupă de 5)
- 4-6 septembrie 2025: etapa 5
- 7-9 septembrie 2025: etapa 6
- 9-11 octombrie 2025: etapa 7
- 12-14 octombrie 2025: etapa 8
- 13-15 noiembrie 2025: etapa 9
- 16-18 noiembrie 2025: etapa 10
- 26-31 martie 2026: baraj
Cu o mână am luat, cu două dăm
Corporatiștii de la Federația Română de fotbal, în frunte cu Burleanu și Vișan mai au un motiv în plus de bucurie după acest parcurs fără greșeală al naționalei lui Mircea Lucescu. Uefa le va băga mulți bani în conturi pentru câștigătoarea grupei. Astfel că, FRF va primi 1.100.000 de euro doar pentru simpla participare în Liga Națiunilor și pentru câștigarea grupei, UEFA mai premiază România cu încă 1.100.000 de euro. În total, Federația va încasa 2.200.000 de euro. La capitolul nu ne-a ieșit cum am vrut, se pune doar cuantumul cumplit al amenzilor venite de la UEFA după meciul cu echipa care a ieșit de pe teren: 128 000 de euro. Așa se întâmplă când vrei să te așezi mai devreme pe scaunul ocupat de Ceferin.
Amenzile primite de FRF de la UEFA
- 000 de euro, plus un meci cu porțile închise în Liga Națiunilor, pentru comportamentul rasist sau discriminatoriu al suporterilor.
- 000 de euro pentru transmiterea de mesaje politice provocatoare nepotrivite pentru un eveniment sportiv.
- 000 de euro pentru aruncarea cu obiecte.
- 500 de euro pentru aprinderea artificiilor.
- 000 de euro pentru utilizarea laserului
- 500 de euro pentru provocarea unei tulburări în timpul imnurilor naționale.
- 000 de euro pentru blocarea căilor publice.
Chiar și așa, le rămâne de ceva prime babane de sărbători și un spriț cu votanții. Investițiile nu le punem la socoteală, că ele nu reprezintă vreun deziderat serios pentru băieții dichisiți de la Casa Fotbalului.
Cu ce rămânem după această campanie
Păi, rămânem cu dragostea fanilor. Cu revenirea lor lângă echipă. Cu ‚zidul galben” care nu s-a dărâmat după Euro. Și aici cred ca este exclusiv meritul lui Mircea Lucescu. România a avut o medie uluitoare de suporteri în tribună, în aceste meciuri de Liga Națiunilor: 40 814 spectatori!!! Ca o comparație, în 2022 România a avut o medie de doar 12.540 de spectatori pe meci. Rămânem cu bucuria că în sfârșit avem o echipă pe care să o știm aproape pe de rost. O structură clădită perfect de Iordănescu junior și consolidată de Mircea Lucescu. Fără intervențiile șmecherilor din impresariat, fără presiunea constantă a patronilor. Cu fotbaliști care sunt oameni înainte de toate. Care răcnesc din toți plămânii când aud imnul țării lor și nu se feresc să-și șteargă lacrimile atunci când ultimul acord din Deșteaptă-te române se încheie. Rămânem cu o familie la națională, o familie care știe că trebuie să-l ajute la greu pe Ianis Hagi sau să-l împingă pe Bîrligea către primul său gol sub tricolor. Poate o fi prea puțin pentru alții, dar pentru mine înseamnă enorm. Înseamnă că ușor ne regăsim identitatea, că ne strângem unul lângă altul în momentele grele și o scoatem cumva la capăt. Înseamnă că băieții ăștia educați departe de țara lor înțeleg că trebuie să dea o mână de ajutor. E și ăsta un început!
„Pentru mine, familia și România sunt cele mai importante aspecte din viață, iar meciurile din acest an și din această toamnă mi-au adus atât de multe bucurii. Pentru mine, faptul că reprezint România este o onoare pe care mi-e greu s-o descriu în cuvinte.
Pentru mine, imnul cântat împreună cu voi, încurajările și lupta din teren sunt momente de nedescris. Pentru mine, voi, spectatorii din tribune și cei de acasă, sunteți de neînlocuit.
Mă înclin cu recunoștință în fața dragostei pe care ne-o oferiți.
România, te iubesc!”, Florin Niță, portarul naționalei României.
