Ultima rundă de Liga 1 a modificat configurația tehnică a două bănci tehnice, Craiova ”lui Rotaru” și Poli Iași fiind protagonistele. Cele două schimbări se adaugă altora trei produse în scurta pauză de iarnă. De la începutul sezonului, din vară, opt echipe, adică jumătate dintre competitoare, au operat înlocuiri la nivelul antrenorilor principali, iar dintre celelalte opt, cu configurația neschimbată, în câteva locuri au fost (sau încă mai sunt) probleme.
De regulă, schimbările de antrenori se petrec la formații din partea de jos a clasamentelor, dar Craiova nu se află în acea zonă. Când modificările au loc în pauze, vara sau iarna, mai e cum mai e. Dar când ele se petrec pe parcurs, de la o etapă la alta, în afara legendarului ”șoc la echipă” e destul de greu să survină și alte îmbunătățiri.
Episodul Rădoi-Gâlcă
De multă vreme încoace, neavând rezultate, oltenii nu urmăreau altceva decât să-l determine pe Gâlcă să ”umble” la clauza de reziliere de 500 de mii de euro. Era clar că șefii nu-l mai doreau pe antrenor, dar doreau să scape cât mai ieftin. S-a mers până acolo încât discursurile conducerii îl incriminau pe antrenor pentru dimensiunea clauzei, de parcă acesta și-ar fi trecut-o singur în contract. Un contract înseamnă voința părților, a ambelor părți, așa că nu Gâlcă trebuie arătat cu degetul, ci aceia care au fost de acord cu o astfel de clauză. Nou-venitul Mirel Rădoi se pare că nu are clauză, dar nici nu sunt multe argumente de data recentă să-l recomande. Ultima sa performanță cu adevărat sonoră a fost în 2019, cu reprezentativa U21. De-atunci, parcursul său n-a fost grozav. Prea puțin la naționala mare a României și mandate scurte, cel mult patru luni de fiecare, la echipele din zona arabă pe care le-a pregătit. Acum revine la echipa de la care a plecat în urmă cu doi ani, tot din motive de rezultate nemulțumitoare.
Episodul Miriuță-Săndoi
Cum Poli Iași nu mai câștigase de opt etape, era de așteptat ca în Copou să se întâmple ”ceva”. Asta e soarta antrenorilor, doar rezultatele îi țin în funcție. Dar după reziliere, Emil Săndoi, un antrenor cu peste 25 de ani vechime în meserie, s-a plâns că n-a fost susținut de conducere, că nu i s-au adus jucătorii solicitați și promiși, că i-au fost transferați ”de sub nas” anumiți fotbaliști (cazul Kamberi). Vine acum Miriuță, care n-a mai antrenat de 5 ani în prima ligă și care a acceptat să nu-și aducă staff-ul propriu, ci să lucreze cu secunzii pe care-i pune clubul la dispoziție. Va fi acesta un motiv ca Miriuță să fie sprijinit de conducerea ieșeană mai mult decât Săndoi?
Cele trei schimbări din iarnă
Între ultima etapă din decembrie și prima din ianuarie au mai avut loc trei modificări:
- Petrolul Mutu – Topal
- Oțelul Burcă – Dorinel Munteanu
- Botoșani Grozavu – Ciobotariu
Mehmet Topal și Dorinel Munteanu au reziliat la cererea lor, motivele fiind, în ambele situații, problemele financiare ale celor două cluburi, deși turcul a încercat să îndulcească lucrurile, invocând dorul de casă. Dacă la Petrolul Mutu (adeptul unui stil mult mai ofensiv decât al lui Topal, deși lotul nu propune cine știe ce atacanți, mai ales după despărțirea de Tudorie) lucrurile merg bine, la Oțelul se dovedește că tot ce s-a făcut în ultimii ani, adică promovarea de la liga a treia la prima, plus un parcurs bun în ediția trecută, i se datorează în primul rând lui Dorinel.
Unde a mai tremurat banca
Sunt opt echipe unde antrenorul este același din vară până acum. Dar în trei dintre aceste situații, banca tehnică a trecut prin momente delicate, fiind aproape de despărțiri care până la urmă nu s-au mai realizat.
- CFR Dan Petrescu
- Hermannstadt Măldărășanu
- UTA Rednic
Singurele zone de confort
Există și cinci zone ”de pace”, unde în acest sezon încă nu s-a pus problema unor schimbări pe banca tehnică. Acestea sunt:
- U Cluj – Sabău
- FCSB – Charalambous
- Dinamo – Kopic
- Farul – Hagi
- Slobozia – Mihalcea
Dar numai în trei dintre aceste locuri stabilitatea e dată de performanța sportivă în sine. La U Cluj, la Dinamo și la Slobozia rezultatele sunt mult peste așteptări, așa că antrenorii se bucură de confort. Și la FCSB e vorba de continuitate data de performanță, dar se știe care e natura raporturilor dintre antrenori și patron. Iar la Farul, patronul ar fi dat demult afară un antrenor cu rezultate așa de slabe, numai că acolo patronul și antrenorul sunt una și aceași persoană.
