Umbra lui Gigi. În Ghencea

13 000 de oameni la derby. 4000 de diavoli vișinii (sau vișini, în amintirea vremurilor trecute). Cifrele sunt seci, dar spun multe. La cel mai important meci al Stelei din acest sezon. Poate unul dintre puținele care au contat cu adevărat. S-a băgat coregrafie superbă, s-a și înjurat, s-a dat și cu torțe. S-a făcut cum trebuie, fix ca la un derby. Mă așteptam la mai mult fotbal, dar aia e. M-am mulțumit cu două peluze fabuloase. Puțini însă în tribune. Pe vremea mea, STEAUA mea, juca fără locuri goale și cu Dinamo, și cu Rapid, și cu Victoria Brănești. Aici e altă discuție, însă. Problema e că la finalul meciului, a apărut Gigi. Deghizat de un Halloween întârziat în Talpan. Florinel Talpan.

 

E drept, nu în loja, cuminte ca pe vremuri. Când încă nu era decis dacă Steaua patronată de Becali e continuatoarea celei mai frumoase echipe din istoria amărâtă a fotbalului românesc. Ci, călăreț viteaz la interviuri. Copie fidelă a dușmanului de moarte din Pipera. S-a rățoit la toată lumea. A decis să se implice mai mult (recunoașteți personajul?), asta chiar dacă are câteva supărări. Abia aștept să se apuce să-i facă schimbările lui Oprița. Să te ții atunci. Intră 14, iese 8, sau te las fără câteva din miile alea de euro pe care le încasezi de la Minister. Că nu e deloc rău să fii bugetar.

 

A câștigat procese, doarme cu legea sub pernă, marca și palmaresul sunt la ai lui (da, așa am vrut să scriu). Aici e domeniul la care se pricepe și la care ar trebui să se limiteze. Micul Napoleon de Ghencea e însă pe cai mari: nu mai vrea doar să câștige procese, visează să fie și șef peste club (cine știe, poate Talpan chiar ar duce Steaua în prima ligă), vrea să se bage peste Oprița, vrea să promoveze jucători de la Academie, pe scurt a cam pierdut contactul cu realitatea de zi cu zi. Din meritele din sălile de judecată nu-i ia nimeni, dar de aici până la a te apuca să ne explici ce a greșit, tactic, antrenorul, cum ar fi câștigat Steaua dacă era el pe bancă sau ce strategie ar trebui să aibă echipa e deja halucinant. Mă rog, poate n-ar fi dacă n-ai face aceste declarații îmbrăcat în uniforma Armatei Române.

I-am urmărit traseul de la bun început. Când era un ilustru anonim ce se bătea cu șmecherii ăia mari și pe care-i dobora rând pe rând. Și cu cât dobora mai mulți, cu atât „se umfla mușchiul” pe el mai tare. Atât de tare încât pare să fi devenit ruda mai săracă în discurs a lui Becali. Momentan nu-l întrece, dar nici mult nu mai are. Vi-l imaginați direct răspunzător de echipa de fotbal? Încercați un exercițiu de imaginație: Steaua pierde cu Progresul Spartac și taifunul Talpan vine la interviuri. Vă sună cunoscut? Măcar de nu ar intra pe telefon, de pe canapeaua de acasă. Că atunci chiar nu se va fi schimbat nimic.

Lasă un comentariu