Sunt momente în care o avalanșă de cuvinte îți umblă prin cap și nu știi cum să le așezi mai repede și mai bine. Sunt momente în care ai parte de un blank total și închizi repede laptopul. În general cuvintele vin în funcție de personaj, de eveniment, dacă-ți place au ba. Azi cuvintele vin de la un OM. Un domn, un nea, un mister, dar înainte de toate, un OM. Pentru că înainte de a fi un fotbalist uriaș sau un antrenor a cărui valoare a fost, din păcate, mereu subestimată, asta a fost Gigi Mulțescu. Un OM uriaș. Și care lasă în urma lui un gol uriaș. Nu, nu ma refer la golul cu Hamburg, mă refer la golul pe care îl lasă în breasla asta a antrenorilor, din ce în ce mai lipsită de poezia unui fotbal de care ne-am îndrăgostit cândva în trecut.
Gigi Mulțescu, OMUL
Nu l-am văzut pe Gigi Mulțescu jucând. Nici la televizor, nici pe stadion. Am auzit însă povești despre el de la tata, care în ciuda faptului că este cel mai mare suporter al Stelei avea un respect enorm pentru cei care nu păcăleau fotbalul. Chiar dacă jucau cu sigla lui Dinamo pe piept. Undeva, poate că și faptul că Mulțescu a fost junior la Steaua a contat. Căci de acolo a plecat povestea celui care reușea un gol fabulos într-o noapte cenușie a Bucureștiului comunist. Un gol care deschidea cumva performanța uriașă pe care rivalii din Ghencea urmau să o facă. Victoria cu Hamburg din 1983 e a lui, nu o spun eu, o spun toți cei care au jucat lângă Mulțescu în acea seară de octombrie.
„Am foarte multe amintiri cu Gigi, a avut cea mai mare contribuție în ascensiunea mea. Țin minte când era el la seniori, iar eu la tineret, și a auzit că vrea Dinamo să mă dea împrumut, s-a luptat ca să mă ducă la Petroșani, în 1976. Am jucat titular, a avut grijă de mine acolo. A fost mai mult decât prieten, un băiat de mare caracter, cu un rol important în cariera mea”, „Oneață” Augustin, fost coechipier la DInamo.
Șansa noastră, a ăstora de ne încăpățânăm să rămânem în meseria asta sau care mai avem șansa de a rămâne în meseria asta e că de multe ori ajungem să cunoaștem oameni de excepție. Oameni de cuvânt, oameni pentru care s-a inventat de fapt cuvântul gentleman. Că asta omisesem să spun despre Gigi Mulțescu. Am făcut zeci de emisiuni alături de el. N-am fost niciodată apropiați, nu ne-am povestit secretele. Dar l-am admirat mereu pentru că avea cuvânt. Niciodată nu s-a dat lovit atunci când apucase să promită că vine în studio. Sănătos tun, răcit, fără energie, nu conta. Cuvântul lui Mulțescu era mai presus de orice. Și nu era un invitat ușor. Nu era un om care să-ți cânte-n strună de dragul de a-l chema și data viitoare. Deloc. Îți trântea câte una de te făcea să înțelegi cât de mic ești când vine vorba de fotbal. Că pe toți ne ia valul și ne mai credem specialiști din când în când. Cu Mulțescu nu mergea. Specialistul era el și de fiecare dată avea dreptate. Poate că nu avea metafora lui Dinu sau „butaforia” lui Ilie Dumitrescu, dar îți explica atât de bine fotbalul încât aveai impresia că poți fi Ronaldo(ăla adevărat, brazilianul) sau Messi, oricând.
„Dumnezeu să-l ierte! O veste care m-a răscolit. Din păcate, toți ne ducem! L-am avut coleg și la Dinamo, și la națională. Boala nu iartă… Culmea este că el s-a îngrijit, a avut mereu grijă de el, nu a avut vicii, era atent la tot, la mâncare. Știam de boala lui, am mai tot vorbit cu Cătălin, cu fiul lui. Aș face un apel ca toți oamenii după o anumită vârstă să-și facă pe cât posibil controale periodice, poate ajută mai mult. Dumnezeu să-l ierte”, Ioan Andone.
Știu că e momentul în care mulți aveți tot dreptul să aruncați cu o piatră după noi. Că l-am uitat pe Gigi Mulțescu în goana noastră nebună după audiențe și click-uri. Că din 2021 de când a plecat ultima dată de la Dinamo nu cred că am mai scris trei rânduri despre el. Că ne-am bătut mai mult capul cu Mutu, Rădoi sau Reghe. Nea Gigi Mulțescu nu s-a supărat însă. Venea aproape mereu la emisiuni, răspundea mereu la telefon când aveai nevoie de sfatul lui. În înțelepciunea pe care ți-o oferă bătrânețea pricepuse cumva că oamenii începuseră să-l uite, așa cum se întâmplă cu fiecare dintre noi când nu mai putem fi de folos. Din păcate ne-am adus aminte de Gigi Mulțescu abia când a decis să plece definitiv.
Când pe destinul tău scrie Dinamo
Mai avea aproape o lună până să i se cânte La mulți ani. Pe 11 noiembrie urma să împlinească 73 de ani. 51 dintre ei i-a petrecut în fotbal. De la juniorii Stelei la finalul anilor 60, până după revoluție a jucat. Istoria lui Gigi Mulțescu începe la Petroșani. El dorado-ul comunist. A debutat la Jiul în 1971 și a rămas în Vale opt ani de zile. Era uriaș. Poate cel mai mare fotbalist care a jucat vreodată la Petroșani. De fapt, fără poate. În 1974 a fost cel mai bun jucător al finalei Cupei României. A adus singurul trofeu din istoria minerilor cu o dublă în meciul câștigat de Jiul cu 4-2 în fața celor de la Poli Timișoara. Din 1979 s-a apucat să scrie istorie pentru Dinamo. A pus umărul la trei titluri consecutive între 1982 și 1984 și două Cupe ale României. Am marcat de 29 de ori pentru câini în 132 de jocuri. Și vreo 20 de meciuri în Europa, acolo unde a marcat de nouă ori. A plecat de la Dinamo în 1985 și s-a întors „ acasă”, la Petroșani. Antrenor-jucător la Jiul, a reușit promovarea din B în A, după care a plecat la Suceava. Ultima lui aventură în fotbalul mare. A jucat nouă meciuri și a marcat de două ori.
„Dumnezeu să-l odihnească, ne naștem să murim… Gigi mi-a fost prieten nu numai pe terenul de fotbal. Ne-am înțeles bine, a fost un mijlocaș de clasă, a avut un rol determinant în coordonarea jocului din linia mediană. Din păcate, la fel ca și alți jucători importanți ai lui Dinamo, a fost uitat de actuala conducere, nu și de Nicolae Badea, care a avut grijă și l-a sprijinit cât a putut. Mă bucur și acum, în momente de tristețe, că am putut să-l ajut, după ce a terminat cariera de jucător, să plece în Turcia, printr-un prieten de la Beșiktaș, Turan, plecat din Medgidia, care l-a sprijinit să-și facă un nume respectat în Turcia” Cornel Dinu
De 12 ori a jucat pentru naționala României, reușind două goluri: o dată pe vechiul „23 august”, disputat pe 28 noiembrie 1976, contra Bulgariei, a doua oară acasă în Ștefan Cel Mare, în preliminariile pentru Campionatul European din 1980, contra Ciprului, pe 18 noiembrie 1979.
Doar Gigi Mulțescu
Pe 12 august 1990, Dinamo-Petrolul 3-1 a fost primul său meci pe lui Dinamo, asta după ce Vasile Ianul vânduse o echipă întreagă. Mulțescu afost cel care a început reconstrucția punând bazele formației ce avea să câștige apoi campionatul neînvinsă cu Rinus Israel și cu Florin Halagian în sezonul 1991-1992. A rezistat 28 de etape în primul mandat la Dinamo, fiind demis la finalul unui eșec la Brăila, 1-2. În țară a mai pregătit formații precum Dacia Unirea Brăila, Astra Ploiești, Poli Timișoara, FC Brașov, Sportul Studențesc, FC Vaslui, Ceahlăul Piatra-Neamț, Delta Tulcea, Progresul București, Petrolul, Astra Giurgiu, FC Voluntari și Universitatea Craiova. De asemenea, a fost și selecționerul României U21. Și aproape fiecare are o poveste: la Petrolul a bifat 697 de minute consecutive fără gol primit, cea mai lungă serie din istoria clubului, FC Voluntari a reușit prima victorie din istoria sa în Liga 1 în octombrie 2015 cu Mulțescu pe bancă, iar Universitatea Craiova Craiova a revenit în Europa după o pauză de 17 ani, în 2017, tot cu el antrenor. Dar probabil cea mai frumoasă poveste a lui Mulțescu în România se leagă de Sportul Studențesc. A făcut un retur fantastic pe banca Sportului Studențesc în ediția 2005/2006, la finele căreia a terminat pe locul 4. Dar echipa a fost retrogradată de FRF din pricina datoriilor! Memorabil a fost meciul din Ștefan cel Mare, 5-4 pentru Sportul, după o partidă la finele căreia Dinamo a ieșit din calculele la titlu, iar Mulțescu a ajuns la Spitalul de Urgență, acuzând probleme cardiace! Pe echipa sa de suflet, Dinamo, a antrenat-o în nu mai puțin de șase rânduri, ultima dată în perioada martie 2021 – aprilie 2021. Dat afară, cu restanțe financiare de zeci de mii de euro, Mulțescu n-a spus nimic. Nu și-a căutat dreptatea la TAS, nu a reclamat clubul pe care l-a iubit necondiționat deși clubul ăsta l-a trădat mereu. Și-a văzut de treabă deși, sunt convins că în sufletului lui și-ar fi dorit o altfel de ieșire de pe scenă.
Gigi Mulțescu a antrenat și în afara României, cel mai mult în Turcia, unde le-a pregătit pe Samsunspor, Kayserispor, Kahramamanmarașspor, Adanaspor, Ankaragucu și Gaziantepspor. În Arabia Saudită a lucrat pentru Al-Taawoun, și Al-Ettifaq.
„Dascălul meu, tatăl meu, fratele meu mai mare. Tu m-ai ghidat! De ce te-ai dus atât de curând? Eram o echipă. Ai fost mentorul meu, ai fost mentorul nostru. Dragă domnule profesor, îți sărut încă o dată mâinile. Să fii binecuvântat acolo unde mergi. Vreau să mulțumesc. Asta e tot ce vreau. Dumnezeu să te odihnească în pace, om frumos”- Yuksel Yesilova
Niciodată, adio! Doar mulțumesc, DOMNULE MULȚESCU
Nu vreau să-i spun adio lui Gigi Mulțescu. Nici măcar La revedere. Pentru că e greu să te desparți de astfel de oameni. De oameni mari. Din toate punctele de vedere. Pentru că e greu să-i spui adio unui om pe care te bucuri enorm că-l cunoști. Și să te facă să îți iubești și mai mult meseria. Pentru că asta a reușit Gigi Mulțescu să facă cu mulți dintre noi. Să ne facă să nu regretăm niciodată că ne-am ales drumul ăsta. Pentru că altfel n-am fi cunoscut un OM ca el. Nu am lacrimi în ochi de tristețe. Ci de bucurie. De bucurie pentru că acest OM mi-a făcut onoarea de a îmi întinde mâna și de a mă învăța ce înseamnă bucuria de a mă uita la fotbal. Îți mulțumesc, domnule Mulțescu!
„Dragii mei, îmi permit să mă adresez astfel tuturor celor de față deoarece sunt convins că toți cei prezenți la acest eveniment au venit din dragoste pentru noi, cei care am făcut posibil acest lucru, din dragoste pentru fotbal si pentru Dinamo.
Prin urmare considerați-mă și pe mine prezent în mijlocul vostru dacă nu fizic, cel puțin cu sufletul. Dacă un peștișor auriu mi-ar spune că îmi poate îndeplini o dorință nu aș alege sănătatea pentru că de acum încolo nu ne mai așteptăm la o tinerețe fără bătrânețe ci aș alege să mă întorc pe drumul umblat și să retrăiesc momentul Hamburg.
Toată acea frumoasă nebunie, acea bucurie sinceră, acel vis ce ni s-a îndeplinit cu toate că eram atât de mici pentru un vis atât de mare. M-am întors cu tramvaiul de la meci împreună cu familia și eram atât de fericit, încât mi se părea că acel tramvai era cea mai minunată mașină care mă putea duce spre casă, unde să pot savura în liniște, în miez de noapte tot ce am trăit. Am visat la asemenea momente și ii mulțumesc lui Dumnezeu că acele vise s-au transformat în realitate. Iubesc Dinamo, iubesc fiecare fir de iarbă din gazonul pe care am călcat, vestiarele, tribunele, din care eram ovationați sau uneori injurați, iubesc amintirile și viața pe care mi-a oferit-o fotbalul in cadrul acestui club. Așadar, va doresc petrecere frumoasă și toate gândurile mele bune se îndreaptă spre colegii mei de echipă și spre voi toți ceilalți prezenți aici pentru a ne sărbători. Mulțumesc comunității suporterilor din Germania pentru superbul cadou pe care mi l-au trimis (cele două poze mari cât un afiș). Nici nu știam că am fost atât de frumos într-una și că puteam să fiu atât de furios în alta. Sunt două imagini ale minunatelor vremuri petrecute la Dinamo. Aplauze pentru voi toți!”- Gigi Mulțescu, în noiembrie 2023
