Dumnezeu și-a făcut echipă în Cer. Acum are și fundaș: Beckenbauer

Moartea lui Franz Beckenbauer, cel mai mare nume din istoria fotbalului german, a venit la doar două zile după cea a brazilianului Mario Zagallo, care era totuși cu 14 ani mai vârstnic. De altfel, atunci când luptau pentru titlul mondial, în 1970 și 1974, Beckenbauer era jucător, iar Zagallo deja antrenor.

Marele Franz Beckenbauer a murit luni, la vârsta de 78 de ani, după ce în ultima vreme s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate. Fotbalul german și-a pierdut astfel simbolul numărul 1 – cel mai valoros jucător din istoria sa, care a performat ulterior și ca antrenor, dar și în calitate de conducător.

Franz Beckenbauer nu este “Kaiserul” unui fotbal oarecare, ci al fotbalului care a câștigat 4 titluri mondiale (1954, 1974, 1990, 2014) și 3 europene (1972, 1980, 1996). La Mondiale, doar Brazilia are mai multe (5), iar Italia la fel de multe (4). La Europene, doar Spania are la fel de multe (3).

La începutul acestui an, Planeta Fotbal avea trei personaje care reușiseră să devină campioni mondiali și ca jucători, și ca antrenori: brazilianul Mario Zagallo (1958, 1962 / 1970, 1994), germanul Franz Beckenbaueur (1974 / 1990) și francezul Didier Deschamps (1998 / 2018).

După prima săptămână a acestui an, a mai rămas în viață doar Deschamps, care e mult mai tânăr (55 de ani) și continuă să conducă naționala Franței, după ce a dus-o în două finale mondiale consecutive.

Mario Zagallo, dublu campion mondial ca jucător, apoi câștigător al titlului suprem și ca antrenor principal (1970), și ca antrenor secund (1994), a murit pe 5 ianuarie, iar Franz Beckenbauer – două zile mai târziu.

Echipa din Cer e ultraofensivă

S-au stins multe legende în ultima vreme. Coasa necruțătoare a început să secere în primul an de pandemie, 2020, când Planeta Fotbal – și planeta în general – i-a pierdut pe doi mari campioni mondiali: inegalabilul Diego Armando Maradona (triumfător în 1986, finalist în 1990) și golgheterul din 1982, Paolo Rossi.

2021 a fost mai blând: din galeria de zei, ni l-a luat “doar” pe Gerd Müller, super-golgheterul din 1970 și 1974.

În 2022 am rămas fără Pelé (Edson Arantes do Nascimento, pe numele său real), adică fără însăși definiția fotbalului. Cu Pelé și Maradona plecați la Domnul, Echipa Cerului nu mai are rivală-n Univers.

2023 a lovit crunt: Vialli, Fontaine, Bobby Charlton. Italianul era și incredibil de tânăr…

Iar 2024 a început cumplit: în doar o săptămână, Marele Fotbal a rămas fără Mario Zagallo și Franz Beckenbauer, doi dintre cei trei pământeni care erau campioni mondiali și ca jucători, și ca antrenori.

Tragem linie neagră – ferpar de 3 puncte – și constatăm că avem 9 jucători de super-clasă. Aproape o echipă completă. Dacă mergem un an mai în spate, îl găsim pe Gordon Banks, campionul mondial din 1966, decedat în 2019. Avem și portar!

Ne-ar mai trebui un fundaș, dar cronologia nu ne ajută: în 2016, o cruce mare cât galaxia ne anunță moartea legendarului Johan Cruyff.

11 fotbaliști legendari morți în ultimii 8 ani

• 24 mar. 2016: Johan Cruyff (olandez / 68 de ani)
• 12 feb. 2019: Gordon Banks (englez / 81 de ani)
• 25 nov. 2020: Diego Armando Maradona (argentinian / 60 de ani)
• 9 dec. 2020: Paolo Rossi (italian / 64 de ani)
• 15 aug. 2021: Gerd Müller (german / 75 de ani)
• 29 dec. 2022: Pelé (brazilian / 82 de ani)
• 6 ian. 2023: Gianluca Vialli (italian / 58 de ani)
• 1 mar. 2023: Just Fontaine (francez / 89 de ani)
• 21 oct. 2023: Bobby Charlton (englez / 86 de ani)
• 5 ian. 2024: Mario Zagallo (brazilian / 92 de ani)
• 7 ian. 2024: Franz Beckenbauer (german / 78 de ani)

O putem numi Echipa din Cer, pe care Dumnezeu a convocat-o pentru a înțelege și îngerii de ce e fotbalul cel mai popular sport de pe Pământ.

ECHIPA DIN CER (1 – 1 – 4 – 5): Banks – Beckenbauer – Maradona, Cruyff, Bobby Charlton, Zagallo – Fontaine, Gerd Müller, Pelé, Rossi, Vialli.

Știu, 1 – 1 – 4 – 5 nu e o formulă realistă, e mult prea ofensivă, toată lumea atacă și aproape nimeni nu se apără. Dar dacă așa a ieșit… Sau acesta este unul dintre hatârurile fotbalului: își alege legendele mai ales dintre atacanți. Și dintre mijlocași, evident, dar dintre cei care iau cu asalt poarta adversă, nu dintre gladiatorii care-și păzesc propriul careu. Și e cumva nedrept, dacă ne gândim că până și artiștii Braziliei au câștigat un titlu mondial la penalty-uri, în 1994, după 0-0 în 120 de minute…

Cu atât mai mult, pe linia de fund strălucește Franz Beckenbauer. Ce fotbalist! Ce bijutier! În 1966, pe când nu împlinise 21 de ani, a dat 4 goluri la Mondialul englez, unde a jucat titular din primul meci până în finală.

A dat gol și în “sferturi”, și în semifinale, atunci, în ’66. Dar a dat gol și în “sfertul” cu Anglia, din ’70, la 0-2, deschizând pârtie către 3-2… Și era fundaș, nu atacant!

În fine… Ultimii ani au dat Echipei din Cer și două rezerve de clasă. Sârbul Sinișa Mihajlovici a plecat definitiv pe 16 decembrie 2020, la doar 53 de ani. O boală incurabilă. Ilie Balaci al nostru – pe 21 octombrie 2018, la 62 de ani. Iar pe Balaci, doar cușca numită România comunistă l-a oprit să joace (titular!) la Real Madrid, AC Milan sau Bayern München.

Dacă nu sunteți mulțumiți cu englezul Gordon Banks ca goalkeeper, trebuie să mergeți mult mai în spate pentru a-l reîntâlni pe Lev Iașin – rusul fenomenal din poarta Uniunii Sovietice, mort pe 20 martie 1990, la 60 de ani. Și el – tot într-o cușcă, dar una mult mai mare și mai rece…

VIDEO: Documentarul făcut de Bayern München pentru Franz Beckenbauer în 2020, la împlinirea vârstei de 75 de ani

„A murit în somn, înconjurat de familia lui”

Decesul lui Franz Beckenbauer a fost anunțat luni de familia sa, printr-un comunicat: „Cu profundă tristețe, anunțăm că a murit în somn, duminică, înconjurat de familia lui. Vă rugăm să-l plângeți în tăcere și să vă abtineți de la întrebări”.

Starea lui Beckenbauer s-a degradat începând din 2015, odată cu moartea lui Stephan, primul dintre cei 5 copii ai săi.

Problemele medicale ale lui Franz Beckenbauer erau multiple. El suferea de Parkinson asociat cu demență, avea probleme cu inima și suferise un infarct ocular, potrivit tabloidului „Bild”.

Ultimele zile din 2023 l-au găsit pe „Kaiser Franz” în spital. „I-au fost afectate judecata și memoria”, anunța publicația „Der Spiegel”.

În toamna anului 2022, înaintea Campionatului Mondial din Qatar, Franz Beckenbauer a explicat de ce nu putea merge la marele festin al fotbalului: „Am suferit un așa-zis infarct la un ochi. Din păcate, nu mai văd deloc cu ochiul drept și trebuie să am mare grijă cu inima”.

Într-un documentar lansat la sfârșitul lui 2023, numit chiar „Beckenbauer”, fratele său, Walter, dezvăluia cu sinceritate: „Aș minți dacă aș spune că se simte bine. Și nu-mi place să mint – nu e bine”.

Familia lui Franz Beckenbauer

• Frați/surori (1): Walter
• Soții (3): Brigitte (1966–1990), Sybille (1990–2004), Heidi (din 2006)
• Copii (5): Stephan, Thomas, Francessca, Joel, Michael.

Născut la câteva luni după cel de-al Doilea Război Mondial, sub ocupație americană. A copilărit peste drum de stadion, a debutat la Bayern în liga a 2-a

Franz Beckenbauer s-a născut pe 11 septembrie 1945, la München, la câteva luni după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Bavaria, ca întreaga Germanie de Vest, se afla atunci sub ocupația trupelor aliate (SUA, Marea Britanie, Franța), în plină denazificare, și se pregătea de istoricul Proces de la Nürnberg. În același timp, estul Germaniei se afla sub ocupație sovietică și se pregătea să devină dictatură comunistă.

Ca jucător, Franz Beckenbauer a evoluat pentru doar trei echipe de seniori:

• Bayern München (1964–1977)
• Cosmos New York (1977–1980, 1983)
• Hamburger SV (1980–1982).

Înainte de a debuta la seniori, în 1964, Beckenbauer se formase ca junior la SC 1960 München (1951–1959) și Bayern München (1959–1964).

Destinul a jucat un rol determinant în biografia lui Franz Beckenbauer. Acesta a început fotbalul la SC 1906 München, la vârsta de 6 ani, pentru că stadionul acestui club se afla vizavi de casa în care a copilărit legendarul fotbalist.

Și trecerea de la SC 1906 München la Bayern München, în 1959, la 14 ani, a fost rodul hazardului. SC 1906 München se afla în pragul colapsului, iar tinerii jucători trebuia să aleagă unde să-și continue cariera – la 1860 München sau la Bayern. Favorita copilului Franz era 1860 München, echipa-fanion a orașului în acele vremuri. Dar, din cauza unor certuri survenite în finala unui turneu de juniori, jucată de SC 1906 München împotriva celor de la 1860 München, când adversarul direct, Gerhard König, i-a „ars” o palmă, Beckenbauer s-a „răzbunat” alegând să-și continue cariera la juniorii lui Bayern München, club a cărui primă echipă nu juca în Bundesliga, ci în Regionalliga Süd (pe atunci, liga secundă). Bayern avea să promoveze în prima ligă germană chiar la finalul sezonului 1964-1965.

Primul meci jucat de Franz Beckenbauer în prima echipă a lui Bayern München: pe 6 iunie 1964, contra celor de la Sankt Pauli din Hamburg, în prima etapă a turneului de promovare în Bundesliga. Bayern a câștigat cu 4-0, iar un gol a fost marcat de Beckenbauer. Tânărul jucător avea 18 ani, 8 luni și 26 de zile.

Per total, Franz Beckenbauer a fost legitimat la Bayern München timp de 18 ani, dintre care 5 la juniori (1959–1964) și 13 la senior (1964–1977).

A jucat la trei Cupe Mondiale: un titlu (1974), o finală (1966) și o semifinală (1970)

Format în Bavaria, Franz Beckenbauer a pus capăt carierei de jucător peste Ocean, la Cosmos New York, în 1983. Avea aproape 38 de ani.

În lunga sa carieră de jucător, Beckenbauer a câștigat de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni (1974, 1975, 1976), trofee precedate de Cupa Cupelor (1967). A urmat și Cupa Intercontinentală (1976).

În plan intern, Beckenbauer a câștigat, cu Bayern, 4 titluri de campion și 4 Cupe ale Germaniei.

Ca antrenor, Kaiser Franz a condus două echipe de club – Olympique Marseille și Bayern München –, precum și naționala Germaniei (1984–1990).

Trofee câștigate de Franz Beckenbauer

• campion mondial: 1 (1974)
• campion european: 1 (1972)
• Cupa Campionilor Europeni: 3 (1974, 1975, 1976)
• Cupa Cupelor: 1 (1967)
• campion al Germaniei: 5 (1969, 1972, 1973, 1974, 1982 – ultimul, cu Hamburger SV)
• Cupa Germaniei: 4 (1966, 1967, 1969, 1971)
• campion al SUA: 3 (1977, 1978, 1980 – cu Cosmos New York)
• Balonul de Aur: 2 (1972, 1976).

Deși fundaș, a marcat 5 goluri la Mondiale

Cu Mannschaft-ul a participat la 5 turnee finale: trei de Campionat Mondial (1966, 1970, 1974) și două de Campionat European (1972, 1976).

A câștigat mai întâi titlul european, în 1972 (3-0 în finala cu URSS, la Bruxelles), apoi pe cel mondial, în 1974, pe teren propriu (2-1 în finala cu Olanda). În 1990, în Italia, și-a trecut în palmares titlul mondial şi ca antrenor (1-0 în finala cu Argentina).

A mai jucat o finală mondială, în 1966, la Londra (2-4, după prelungiri, cu Anglia) și una europeană, în 1976, la Belgrad (2-2 cu Cehoslovacia, după prelungiri, 3-5 la penalty-uri).

Din cele 5 turnee finale majore la care a participat cu naționala Germaniei de Vest, Beckenbauer a ajuns de 4 ori în finală (două câștigate, două pierdute) și o dată în semifinale.

Cele 3 participări ale lui Beckenbauer la Campionatul Mondial

• 1966: finală (2-4, după prelungiri, cu țara-gazdă, Anglia; 2-2 după 90 de minute)
• 1970: semifinale (3-4, după prelungiri, în semifinala cu Italia, în Mexic; 1-1 după 90 de minute)
• 1974: campion (2-1 cu Olanda, pe teren propriu).

La Mondialul din 1966, când avea 20 de ani, Franz Beckenbauer a marcat 4 goluri, chiar dacă era fundaș („șeful apărării”, ca libero). El a punctat în 3 dintre cele 6 partide jucate de Germania Federală:

• golurile 3 și 4 în meciul cu Elveția (5-0), din Grupa 2
• golul 2 în „sfertul” cu Uruguay (încheiat 4-0)
• golul de 2-0 în semifinala cu URSS (scor final: 2-1).

La Mondialul din 1970, Beckenbauer a punctat din nou în „sferturi”, într-un moment-cheie: în minutul 68 al mecului cu Anglia, la scorul de 0-2 (nemții aveau să câștige cu 3-2 în prelungiri).

La Mondialul din 1974, „Kaiser Franz” n-a marcat niciun gol, dar a câștigat titlul mondial, fiind și căpitanul echipei vest-germane.

În total, a jucat 103 meciuri pentru naționala Republicii Federale Germania (RFG), marcând 14 goluri.

Cele două participări ale lui Beckenbauer la Campionatul European

• 1972: campion (3-0 în finala cu URSS, la Bruxelles)
• 1976: finală (2-2, după prelungiri, în finala cu Cehoslovacia, la Belgrad; 2-2 după 90 de minute; 3-5 la penalty-uri).

 

Cariera de conducător a lui Beckenbauer

• 1991–1994: vicepreşedinte la Bayern München
• 1994–2009: preşedinte la Bayern München
• 2002–2009: preşedinte al Consiliului de Supraveghere la Bayern München
• 2009–2024: preşedinte de onoare la Bayern München
• 2007–2011: vicepreşedinte al FIFA
• 1998–2010: vicepreşedinte al Federaţiei Germane de Fotbal.