Declarația antrenorului portughez al lui Lyon, formulată cu două zile înaintea partidei de pe Arena Națională, sună, textual, astfel: ”La ultimul meci, cu Brest, nu am avut spații. Acum va fi o partidă cum a fost cea cu Brest. Se aseamănă! Vom întâlni la București o formație cu un joc foarte dens, foarte fizic, cu multă intensitate”. Câtă dreptate are Paulo Fonseca?
Dacă ne gândim că recent Brest a încasat, în Champions League, un nemilos 7-0 de la PSG (în total, tur-retur, a fost 10-0), s-ar putea să ne sară țandăra. FCSB, care știe să joace la rezultat, n-ar fi luat scorurile astea de maidan nici dacă s-ar fi dus pe Parc des Princes cu juniorii. Pe de altă parte, dacă ne gândim că Brest e totuși o reprezentantă în Liga Campionilor a fotbalului francez, vicecampion mondial la zi și vicecampion european tot la zi, parcă ne mai trece năduful.
O victorie grea, cu nervi
Dminică Lyon a întâlnit-o acasă pe Brest și a învins-o greu cu 2-1, după ce oaspeții au deschis scorul din penalty în minutul 15, Lacazette a egalat în minutul 24 și tot veteranul de aproape 34 de ani, veritabil lider al suporterilor lyonezi, a adus victoria în minutul 82. A mai fost faza din final, cu Fonseca rățoindu-se rău de tot la arbitru, ieșire pentru care ar putea fi susendat îndelung, vreo șapte luni, inclusiv pe plan internațional. Dar asta nu ne afectează pe noi, probabil că suspendarea antrenorului nu va opera nici joia aceasta și nici joia viitoare, la retur.
Ce spun cifrele?
Să privim cifrele meciului de duminică, ultima repetiție a lui OL, cu un adversar care cam a stat la cutie, așa cum e de așteptat s-o facă și campioana României. Așadar, OL-Brest:
Șuturi 10-15
Pe poartă 4-5
Posesie 66-34
Pase 612-303
Din posesie și din pase reiese că Lyon a dominat clar. A fost condusă doar 9 minute, apoi s-a stat ”pe 1-1”, încă 60 de minute. Era clar că tot Lyon va domina și acest fragment de meci. Juca acasă în fața unei adversare mai slab cotate. Dar din șuturi se observă altceva. Că jocul lui Brest a fost mult mai tăios decât al lui Lyon. Oaspeții au tras mai mult și la poartă, și pe spațiul acesteia. Oare FCSB va putea să șuteze joi de 15 ori înspre buturile lui Perrin?
Până la urmă, măgulitor
Așadar, Fonseca tinde să compare adversarele echipei sale, deși s-ar putea ca această comparație să fie puțin forțată. Asta pentru că FCSB are o cotă de Transfermarkt de 41 milioane de euro, în timp ce Brest valorează 120 de milioane. Să fii comparat cu unii de trei ori mai bine cotați decât tine nu e chiar rău. 120 de milioane, cele ale lui Brest, le însumează întreg playoff-ul campionatului românesc. Iar naționala României, cu circa 105 milioane, e sub acest nivel.
Dens, fizic, cu intensitate. Însușiri atipice nouă
Dar e limpede că Fonseca și-a făcut lecțiile și știe la ce să se aștepte la București. A sesizat din jocul FCSB-ului exact ceea ce se poate depista și cu ochiul lber. A vorbit despre ”joc foarte dens, foarte fizic, cu multă intensitate”. Da, așa este! Probabil că asta au constatat și Răzvan Lucescu, și Ruben Amorim, nu mai vorbim de Șumudică sau Kopic, cei mai receni adversari interni. Iar constatarea tehnicianului portughez de pe banca lui Lyon nu doar că ne măgulește, dar se referă la însușiri atipice fotbalului românesc. Neobișnuit să fie numit dens și intens, ci, de multe ori, plin de talent, tehnic, dar lent și lipsit de forță. Noile calități, cele developate de Fonseca, ne pică mult mai bine decât mângâierile de altădată, care de regulă erau urmate de înfrângeri ale echipelor românești.
