Nu mai stăm cu sufletul la gură. Naționala are dirijor bun

România norocoasă a lui Mircea Lucescu e lider în grupa ei cu șase puncte după două meciuri. Adică ce-am vrea mai mult? Că ne-am cam obișnuit să câștigam grupele în ultima vreme. Ironic, nu? Din ciuca bătăilor am ajuns specialiști la locul 1. N-a mai fost zidul galben din Germania, nici măcar atmosfera de la Euro, dar a fost un stadion plin de oameni care și-au întors din nou fața către echipa națională. Sute de puști, de la cei cu suzeta bine așezată în gură până la adolescenți care auziseră de selecționerul Lucescu doar din poveștile părinților lor. Toți au venit pentru o generație creată de Iordănescu și care, pariez eu, că va fi desăvârșită de Lucescu.

 

Iureșul de 5 minute

 Inițial am crezut că meciul de la Priștina nu se terminase. Atât de frumos a început România jocul cu Lituania de pe Ghencea. Pase din prima, devieri de efect, gol Mihăilă. Stai să vezi că le dăm cu terenul în cap. Dar stupoare. Prin minutul 30 ei aveau posesie de 69 la sută, noi ce-a mai rămas, 31%. Echipa de pe locul 135 din clasamentul FIFA făcea ce voia la noi acasă, sub privirile atente a vreo 28 000 de fani. Care, spre surprinderea mea, nici măcar n-au huiduit la golul lui Kcuys. Ba au părut că se trezesc din amorțeală. Inexplicabil, ai noștri au părut tare jenați de golul primit. Ai lor călare.  Și tot așa am ținut-o și după pauză. Stanciu a vrut să facă spectacol dar nu i-a ieșit, apoi Man și-a driblat și coechipierii și părea că nu găsim soluții. Echipa câștigătoare nu se schimbă e vorba nescrisă din fotbalul nostru. Dar echipa câștigătoare nu mai putea, nu mai avea soluții. Iar Lucescu știe ca e antrenor mare. Și știe că Ianis Hagi e alt om la națională. Selecționerul schimbă tot: Olaru, Mitriță și hagi schimbă și ei foaia. Iar arbitrajul video e și el cu nea Mircea. Întâi e anulată reușita lui Antavicius pentru fault la portar iar mai apoi, Ianis scoate un penalty pe care tot cei din camera VAR îl dau. Clasic, Răzvan Marin.  Și răsuflăm ușurați. Am zis că Lucescu nu a schimbat nimic de când e selecționer? Am zis! Dar am greșit! A schimbat aproape tot. L-a schimbat și pe Alibec, cel care în loc să ia mingea pe cont propriu și să irosească faza așa cum ne-a obișnuit face un un-doi cu Mitriță care după ce bagă mingea-n poartă sare direct în brațele selecționerului.

 

„Un jucător ca el, mai recalcitrant, mai greu de stimulat… Am vorbit cu Răzvan, am discutat în legătură cu el, mi-a dat niște sfaturi extrem de serioase. Ne ajutăm, că suntem tată și fiu!”, Mircea Lucescu despre revenirea lui Mitriță la națională

 

Un singur lucru aș vrea să mai remarc. Titularizarea lui Târnovanu. Pentru mine e semnul clar că Lucescu îl va folosi titular. Că se bazează pe el. În premieră în „primul unșpe” într-un meci oficial, Târnovanu e viitorul portar al naționalei, cel puțin în era Lucescu. L-a băgat în poartă la un meci, teoretic mai simplu, i-a dat încredree, așa cum o făcuse și cu Hagi, Andone, Klein sau Sabău.

„A ieșit pe centrări foarte bine, a prins mingea, a boxat-o atunci când a fost cazul, iar la golul primit a acoperit colțul așa cum trebuie să o facă un portar, a făcut acel pas în față. Ca reacție, nu avea ce să facă, a dat-o la colțul lung, pe lângă el. O evoluție foarte bună. S-a comportat foarte bine deci am numai cuvinte de laudă pentru el. Niță este un portar cu mare experiență, are 37 de ani, dar trebuie să pregătești viitorul dacă vrei să te califici. Cred că o să joace în continuare tot cu Niță, dar uite că își pregătește viitorul, pentru Mondial.”- Helmut Duckadam, despre evoluția lui Ștefan Târnovanu

 De ce nu ne-a mai ieșit ca la Priștina

 

Ziceam ceva mai sus că am avut impresia că meciul de la Priștina încă se mai joacă. O națională impecabilă cu joc rapid, pase din prima, devieri. Modern. Sau mai exact spectaculos. Pe baltici îi credeam capabili doar să stea pe două rânduri și să o încerce pe contra-atac. Și cred că asta a crezut și selecționerul. Doar că oamenii lui Jankauskas nu s-au panicat deloc. Ba mai mult, noi am intrat în jocul lor, cu mingi înalte, direct pe jucătorii de atac și uite așa ne-am trezit că nu putem controla nici mijlocul terenului nici nu putem apela la clasica armă a fotbalului nostru, contra-atacul. Așa a apărut acea diferență uluitoare de posesie, după golul lui Mihăilă. Marius Marin a fost exact ca și în Kosovo, umbra lui Burcă și Drăgușin, doar că de data asta scenariul a fost diferit: Lituania ținea și de minge, avea și fazele fixe la discreție. Și când zic de faze fixe, mă refer la cornere, evident. 235 de pase au reușit balticii față de doar 190, noi. Au avut patru cornere extrem de periculoase, față de cele două ale noastre, la care am insistat să aruncăm mingea în careu deși ai lor erau mereu cu un cap mai sus. Și dacă nu era Târnovanu cu două intervenții fabuloase, nu cred că mai eram pe primul loc acum

„Cred că am început meciul foarte bine, primele 10-15 minute au fost ale noastre, apoi au început să coltroleze jocul. A venit și acel gol înainte de pauză. Cred că terenul a fost mai mult pe placul lor decât pe al nostru. Noi ne-am dori să jucăm unde este terenul bun și putem să practicăm fotbalul pe care îl dorim. Un fotbal bun, de posesie, mai ales împotriva unor asemenea adversari.” Răzvan Marin, după România-Lituania 3-1

 

Dar Lucescu e antrenor mare și mă bucur că pot repeta asta. S-a prin repede și după pauză, alta a fost treaba. Nu doar că am recuperat posesia ci am avut alte două șanse mari de a marca, am tras de 15 ori la poartă, aproape dublu față de lituanieni și am încheiat cu peste 380 de pase reușite. Iar aici este exclusiv mâna antrenorului pe care nu l-am văzut deloc agitat în prima repriză. Fix ca un general: a stat, a văzut ce nu merge și a reparat. Că tot ne pomenea de Napoleon zilele trecute.

Ianis Hagi are un „handicap”. Dar totuși nu-l are!

 

Mă tot uit și văd atâta bucurie când Hagi cel mic face un meci prost sau când e scos cu forța din lotul lui Rangers de îmi vine să mai iau singur la pumni. Dar, în același timp, abia aștept un meci al naționalei să-l văd cum ne scoate din belea. Că așa s-a întâmplat și acum. Lucescu știe că fiul lui Gică Hagi are nevoie de el. Așa cum a știu și că „Regele” trebuie să ajungă la Brescia pentru a fi din nou cel mai mare. Și l-a băgat. 20 de minute, dar îndeajuns de multe încât să schimbe jocul. Întâi a fost șutul care ne-a ridicat de pe scaune, apoi a fost penalty-ul care ne-a câștigat meciul. N-a greșit niciuna dintre cele 5 pase pe care le-a dat, a câștigat ambele dueluri la sol și o centrare corectă. Și nu-i deloc puțin pentru un fotbalist care joacă doar la echipa a doua a lui Rangers și pe care belgianul care antrenează acolo refuză să-l readucă la prima echipă.

 

Poate n-o fi jucător de minutul 1 acum, dar aseară a făcut fix ce așteaptă o țară întreagă de la el. A fost DECISIV! Au remarcat-o și scoțienii care i-au dat o scatoalcă lui Clement: „Ianis Hagi le-a arătat fanilor lui Rangers exact ce pierd, după ce a jucat un rol esențial în victoria României cu 3-1 împotriva Lituaniei. Oamenii lui Mircea Lucescu păreau că ar trebui să se mulțumească și cu un punct împotriva lituanienilor. Asta până când mijlocașul «luminilor albastre» Hagi – care a fost exclus din tabăra primei echipe la Ibrox – a apărut de pe bancă și i-a obținut echipei sale un penalty crucial!” scriu jurnaliștii de la dailyrecord.co.uk.

 

Hai că putem fi mari. Mari cât să mergem din nou la mondiale

 

România învață ușor,ușor să redevină mare. Mă rog, cât de mare poate fi pentru că niciodată n-am fost chiar mari. România începe să învețe să câștige chiar și atunci când suferă. Că am suferit cu Lituania aseară de ne-am adus aminte de toate nenorocirile care s-au abătut asupra noastră de la mondialul francez încoace. România are acum pe bancă un uriaș. Un uriaș a cărui echipă i-a fost făcută de un puștiulică. Dar pe care Lucescu o va dezvolta. Nu știu dacă Iordănescu și-a arătat limitele la Euro. Nu am termen de comparație. Dar știu că trebuie să fim toți lângă echipa asta iar luni seară în Ghencea lumea a părut că s-a întors din nou către prima reprezentativă. Lucescu o să piardă meciuri, nu o să-i bată pe toți. Naționala va juca și mai prost decât a făcut-o aseară. Dar reacția fotbalului românesc e singura care contează. L-ați auzit pe vreunul să spună ceva rău după meciul de acasă? Un „nea Gigi”, un Cârțu sau Rotaru? Unde sunteți mă? Că pe Iordănescu, Rădoi sau Contra i-ați fi făcut praf dacă ne chinuiam așa într-un meci. Marele câștig al acestei echipe este Mircea Lucescu. Omul care impune un respect absolut și-i reduce pe toți la tăcere. Chiar și pe cei mai mari „NEA” din fotbalul nostru!

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu