Evenimentele din finalul partidei, comentate și răscomentate deja, au lăsat în plan secund fotbalul. Când s-a întâmplat ce s-a întâmplat, nimeni nu se mai sinchisește de evoluția tricolorilor, care n-a fost absolut deloc grozavă, ci de-a dreptul slabă. De la distanță cel mai neconvingător joc al României din acest mandat al lui Mircea Lucescu.
Probabil că la masa verde ni se va oferi victoria cu 3-0, dar, strict fotbalistic vorbind, era bun și acel 0-0 consemnat în minutele de prelungire, înainte să dea kosovarii bir cu fugiții. Nu se poate spune că era nemeritat, pentru că de regulă în fotbal meriți ce scrie pe tabelă. Dar a fost limpede că România nu s-a regăsit, s-a situat departe de nivelul precedentelor sale apariții din această grupă de Liga Națiunilor.
Ce spun cifrele?
Ele sunt în totalitate de partea kosovarilor, dar nu era nevoie să se apeleze la statistica Sofascore (folosită mai jos) ca să ne putem da seama de acest lucru. Un simplu ochi aruncat spre teren arăta că vioara întâi a meciului e echipa îmbrăcată în negru, iar cea în galben încearcă să scoată un egal izbăvitor într-o seară care nu e a ei. Așadar:
Posesie 47-53
Ocazii mari 0-2
Șuturi 4-17
Pe poartă 0-7
Intervenții de portar 0-6
Pase 379-417
Intrări ăn treimea adverse 33-57
Prin urmare, superioritate kosovară la absolut toate capitolele. Probabil că România n-a avut parametri atât de modești nici măcar împotriva unor adversari de top, cum au fost Belgia și Olanda la Euro 2024!
Noroc cu Niță
Dacă n-ar fi avut portarul nostru niște intervenții extraordinare (statistica spune că a salvat 6 situații, două dintre ele foarte mari), probabil că am fi pierdut meciul, iar cei din Kosovo, cu victoria în buzunar, n-ar mai fi procedat la acel circ. Dar Florin Niță a fost extraordinar, invincibil, arâtând că la 37 de ani a cam atins punctul său de vârf! Dar el e singurul care merită astfel de aprecieri. Dornici și disponibili s-au dovedit (dintre titulari) și Rațiu, Burcă, Stanciu, Răzvan Marin. Modești au fost Drăgușin, Marius Marin sau Mihăilă. Iar Bancu (făcut praf de Zhegrova în acel flanc), Dennis Man și Drăguș au fost de-a dreptul slabi.
N-am tras pe poartă
E frapant pentru un meci acasă (totuși, cu seleționata aflată pe locul 101 în lume, în vreme ce noi suntem pe 45) să nu tragi măcar o data pe poartă! Cu 50 de mii de oameni care te-au susținut cu căldură! A fost acea bară a lui Stanciu, dar spațiul porții nu se referă și la bară. Și nici n-am avut vreo situație notabilă de gol. De ce? Pentru că n-am prea câștigat dueluri, am dus foarte greu mingea în terenul advers, am construit foarte greu. Dar mai ales pentru că vârful nostru de atac, Drăguș, în loc să stea undeva pe cadrul porții adverse, în zonă centrală, a fost peste tot, pe dreapta, pe stânga, numai unde trebuia nu. Perioada sa slabă de la Trabzonspor s-a translatat și la echipa națională. Mircea Lucescu i-a oferit sprijin, l-a titularizat (deși multă lume îl dorea acolo, în față, pe Bîrligea), însă problema lui Drăguș pare mai mult mentală, e blocat și de el depinde să se deblocheze!
Altceva și altcumva
Se pare că am câștigat grupa (probabil că ni se va da 3-0 la masa verde), iar dacă învingem luni Ciprul, o s-o bifăm adjudecată cu maximum de puncte. Însă pentru a depăși chiar și o selecționată slabă ca a Ciprului va trebui să jucăm altceva și, poate, altcumva. Nu zice nimeni să se facă schimbări în formație atunci când lucrurile merg, dar când nu merg, atunci chiar trebuie modificări! Vom vedea câte și care!
