Să nu uitați niciodată Olanda!

Deși mulți îi cântau prohodul după parcursul modest din grupă și calificarea de pe locul 3 (după Austria și Franța), Olanda s-a dovedit din nou o echipă capabilă să ajungă departe. Batavii își amintesc deja că, tot în Germania, au jucat finala Campionatului Mondial din 1974 și au câștigat Euro 1988.

În ultima partidă din sferturi de finală, Turcia și-a făcut calcule ezoterice: e condamnată să câștige cu 2-1 în fața Olandei și să se califice astfel în semifinale! Și aveau două argumente de tip statistic.

În primul rând, mizau pe faptul că la precedentele două calificări în “sferturi”, au făcut pasul spre penultimul act: la Campionatul Mondial din 2002 (1-0 cu Senegal) și la Euro 2008 (0-0 cu Croația, 1-1 după prelungiri, 3-1 la penalty-uri). E drept că de fiecare dată s-au oprit în semifinale (0-1 cu Brazilia, respectiv 2-3 cu Germania), dar nu asta-i preocupa pe turci – ce vor face în semifinale –, ci să ajungă ei acolo…

Al doilea argument statistic era și mai spectaculos pentru imaginația fanilor turci. Aceștia au constatat că naționala lor, condusă de italianul Vincenzo Montella, a câștigat în “optimi” cu 2-1 în fața Austriei, deși pierduse cu 1-6 precedenta întâlnire dintre cele două echipe (un amical pe 26 martie 2024, la Viena, în care Gregoritsch a marcat trei goluri, dintre care unul din penalty). Scormonind în arhivă, turcii au constatat că și ultima confruntare cu olandezii au pierdut-o tot cu 1-6, tot în deplasare (la Amsterdam, pe 7 septembrie 2021, în preliminariile Campionatului Mondial), iar Depay a înscris trei goluri, dintre care unul din penalty! Concluzia turcilor: vor câștiga și partida cu Olanda tot cu 2-1.

Iar previziunile lor n-au fost departe de realitate! Turcia a deschis scorul în prima repriză: gol reușit de fundașul Akaydin, după ce contra Austriei punctase cel dintâi un alt fundaș, Demiral – încă o dovadă că paralela funcționează!

La pauză, turcii conduceau cu 1-0, la fel ca în meciul cu Austria – era clar, destinul, Semiluna și Allah erau deciși să dea Austriei victoria cu 2-1…, iar al doilea gol trebuia să vină tot de la un fundaș turc, probabil tot de la Akaydin, pentru că și Demiral făcuse 2-0 cu Austria, după pauză…

La reluarea jocului, însă, a avut loc un scurtcircuit: mingea trimisă de Arda Güler – jucătorul de 19 ani al lui Real Madrid –, din lovitură liberă, a lovit bara porții lui Verbruggen! Iar în loc să fie 2-0, s-a făcut 1-1 (tot un fundaș a marcat, dar olandez), apoi 1-2 (tot un fundaș, ba chiar unul turc, dar în propria poartă!).

Destinul, Semiluna și Allah au încurcat un pic socotelile și porțile, astfel că nu le-a mai ieșit chiar totul: a fost, într-adevăr, 2-1, dar nu pentru turci, ci pentru olandezi! Semn că Zeul Fotbal e mai priceput la jocul ăsta chiar și decât Allah, așa cum i-a dovedit de multe ori lui Gigi Becali că e mai priceput și decât Dumnezeul nostru, al creștinilor. Sau, poate, nu mai priceput, ci mai interesat de joaca asta cu 22 de bărbați în toată firea care aleargă după o minge… Dumnezeu și Allah au treburi mai importante de făcut, nu să decidă cine pe cine bate la fotbal. Iar când numele lor sunt luate în pustiu, pac, le dau o lecție păcătoșilor!

Olanda – Turcia 2-1 (De Vrij 70, Müldür 76 – autogol / Akaydin 35)

OLANDA: Verbruggen – Dumfries, De Vrij, Van Dijk, Aké (73 Van de Ven) – Schouten, Simons (87 Zirkzee), Reijnders (73 Veerman) – Bergwijn (46 Weghorst), Depay (87 Frimpong), Gakpo. Antrenor: Ronald Koeman.

TURCIA: Günok – Müldür (82 Celik), Akaydin (82 Tosun), Ayhan (89 Kiliçsoy), Bardakci, Kadioglu – Arda Güler, Özcan (77 Yokușlu), Çalhanoglu, Yildiz (77 Aktürkoglu) – Bariș Yilmaz. Antrenor: Vincenzo Montella (italian).

„Careul de ași” e 100% al Marilor Puteri

S-au încheiat sferturile de finală, fază în care n-a mai fost nicio surpriză, chiar dacă Elveția a condus Anglia, iar Turcia a condus Olanda.

În semifinale vor fi doar Super Puteri ale fotbalului european – campioane mondiale sau continentale. Așadar:

• Franța – dublă campioană mondială (1998, 2018) și dublă campioană europeană (1984, 2000);
• Spania – campioană mondială (2010) și triplă campioană europeană (1964, 2008, 2012);
• Anglia – campioană mondială (1966);
• Olanda – campioană europeană (1988).

Trei dintre cele patru Super Puteri au mai ajuns și în alte finale de acest nivel:

• Franța – dublă vicecampioană mondială (2006, 2022) și vicecampioană europeană (2016);
• Anglia – vicecampioană europeană (2020);
• Olanda – triplă vicecampioană mondială (1974, 1978, 2010).

Celelalte trei Super Puteri ale fotbalului european au trecut și ele de faza grupelor, dar au fost eliminate în “optimi” (Italia) sau în “sferturi” (Germania, Portugalia). Acestea au câștigat, împreună, 8 titluri mondiale (Germania – 4, Italia – 4) și 6 europene (Germania – 3, Italia – 2, Portugalia – 1).

Două echipe ofensive și două cinice

În semifinale au ajuns două câștigătoare de grupe (Spania, Anglia), o echipă de pe locul 2 (Franța, devansată de Austria) și una de pe locul 3 (Olanda, devansată de Austria și Franța).

Două semifinaliste sunt foarte ofensive, joacă fotbal și marchează multe goluri (Spania și Olanda), iar două s-au arătat a fi incredibil de cinice, marchează puțin, exact atât cât le trebuie pentru a merge mai departe (Franța și Anglia).

Bilanțul la Euro 2024 e grăitor (rezultate după 90 de minute):

1. Spania: 4 – 1 – 0 / 13 puncte / golaveraj 10-2
2. Olanda: 3 – 1 – 1 / 10 puncte / golaveraj 9-5
3. Franța: 2 – 3 – 0 / 9 puncte / golaveraj 3-1
4. Anglia: 1 – 4 – 0 / 7 puncte / golaveraj 4-3

Dacă luăm în calcul și golurile marcate în prelungiri (unul Spania, unul Anglia), Spania are punctaj maxim, iar Franța egalează Anglia la cinism, ba chiar o trimite pe ultimul loc:

1. Spania: 5 – 0 – 0 / 15 puncte / golaveraj 11-2
2. Olanda: 3 – 1 – 1 / 10 puncte / golaveraj 9-5
3. Anglia: 2 – 3 – 0 / 9 puncte / golaveraj 5-3
4. Franța: 2 – 3 – 0 / 9 puncte / golaveraj 3-1

Echilibru aproape perfect în „sferturi”

Dacă optimile Euro 2024 au mai avut și meciuri dezechilibrate (Spania – Georgia 4-1, Olanda – România 3-0), „sferturile” competiției au fost extraordinar de echilibrate.

Trei meciuri au ajuns în prelungiri, iar pentru două dintre ele a fost nevoie de lovituri de departajare  pentru desemnarea echipelor calificate (Franța și Anglia). Și Spania – Germania a fost aproape de a rămâne nedecis și după 120 de minute, dar a venit eroarea lui Rudiger, iar Mikel Merino a punctat decisiv în minutul 119.

Un singur meci a fost tranșat în 90 de minute: cel care a adus victoria la limită a Olandei.

Anglia s-a salvat pentru a doua oară spre final: în „optimi”, la 0-1 cu Slovacia, a egalat Bellingham în minutul 90+5; în „sferturi”, tot la 0-1, dar cu Elveția, a egalat Bukayo Saka în minutul 80.

Cele două meciuri ajunse la penalty-uri au avut o derulare aproape trasă la indigo: în ambele a câștigat echipa care a executat prima, în ambele a ratat câte un singur jucător (portughezul Joao Felix și, respectiv, elvețianul Akanji), ambele s-au încheiat cu 5-3, nemaifiind nevoie de executarea ultimei lovituri.

Portugalia a ajuns la penalty-uri pentru a doua oară la rând: după 3-0 cu Slovenia, a urmat 3-5 cu Franța. Ambele partide se încheiaseră cu scorul de 0-0 după 120 de minute, deși portughezii au jucători ofensivi de mare clasă.

„Sferturile” Euro 2024

• Spania – Germania 2-1 (după prelungiri): Dani Olmo (51), Mikel Merino (119) / Wirtz (89)
• Franța – Portugalia 0-0 (după prelungiri); 5-3 la penalty-uri
• Anglia – Elveția 1-1 (după prelungiri): Saka (80) / Embolo (75); 5-3 la penalty-uri
• Olanda – Turcia 2-1: De Vrij (70), Müldür (76 – autogol) / Akaydin (35)

Programul semifinalelor

• Spania – Franța (marți, 9 iulie, ora 22.00)
• Olanda – Anglia (miercuri, 10 iulie, ora 22.00)