Eu nu pricep declarațiile de genul „nu mai există echipe mici” sau „naționala din San Marino ne poate surprinde”. Ce să te surprindă? Câte le dai? Au câștigat două meciuri în mai bine de 30 de ani și ale cu și ai puternica Liechtenstein. Și nici nu cred că-i trezești pe fotbaliști dacă le spui că o au grea cu San Marino. Că știu și ei peste cine dau. Și oricât de relaxat ai intra în meci, tot reușești să dai patru-cinci goluri. Chiar dacă două au venit din penalty. Dar și ăla face parte din joc.
Surpriză: San Marino chiar nu e o echipă de speriat!
La Serravalle zici că ești în România. Din 5000 de oameni prezenți la stadion, măcar 4000 dintre ei sunt români. Oficial, doar 3000, restul și-au luat biletele, neoficial. Ai lor, înghesuiți într-un colț, câțiva, nici nu se aud. Probabil grupul e format din prietenii și familiile semi-amatorilor din San Marino. Mă rog, rudele mai sărace, că apropiații bănuiesc că stau în lojă. Ai noștri, gălăgioși rău, cu torțele la purtător, le-au dat și foc după primul gol. Jandarmii din San Marino nu s-au supărat și nici nu i-au scos din stadion, că oamenii ăia știu să se bucure de un spectacol adevărat. Ba n-au avut nimic de spus nici când ultrașii veniți din România au întins un banner pe toată lungimea tribunei a doua, pe care scria simplu: „Steagul să lucească, steagul, pentru el trăim, țara să-nflorească, țara, pentru ea murim!” O insuliță de normalitate, într-o Românie acaparată de oricine altcineva în afară de români.
În fine, începe și meciul, vine și primul gol. În minutul 6, Nicușor Bancu a centrat din bandă, iar Michele Cevoli și-a înscris în proprie poartă. Prima reușită a naționalei României din această campanie de calificare pentru Cupa Mondială din 2026 este înscris de un instructor de fitness. Dar măcar e bine că n-a durat mult „sperietoarea”și ne-am prins repede că băieții ăștia din San Marino n-au cum să ne încurce. Plus că mulți dintre ei se duc mâine la job-urile de zi cu zi.
Contrastul dintre ai noștri și ai lor este îngrozitor de mare. Dacă Lucescu n-ar fi băgat pe nimeni în poartă în prima repriză nu s-ar fi prins nimeni. Partea bună e că Bancu și compania l-au ascultat pe Lucescu și au dat gol repede, practic și-au făcut viața mai ușoară și au risipit și emoțiile ce ne produceau broboane de transpirație numai când auzeam că în fața alor noștri e nimeni alta decât naționala din San marino. Scuipam și-n sân, să fugă necuratul. După golul lui dom’ instructor începe coșmarul oricărui jurnalist. Să scrie despre ceva ce nu se întâmplă. Asta pentru că oamenii lui nea Mircea cărau mingea după ei, băieții din naționala care-l panica pe Gică Popescu în urmă cu câteva zile, după înfrângerea contra Bosniei se înghesuiau unii peste alții în careul simpaticului Amici(ăsta e portarul, în cazul în care nu sunteți foarte documentați când vine vorba de starurile cele mai slabe echipe de fotbal din lume). Sanmarinezii(așa am auzit că li se spune, o iau de bună) au jucat de parcă era ultimul lucru pe care urmau să-l facă în viața asta. Au degajat din toate pozițiile, se aruncau în calea alor noștri cu ultimele forțe, ba simpaticul din poartă a avut vreo 2 parade interesante. Nu știu ce lucrează, dar mâine sigur e star la locul de muncă. Într-un final, pe final de repriză, lui Mihai Popescu îi reușește finalizarea. Asta după o fază încălcită, la care am aflat cu stupoare că a participat și Drăguș. Până atunci nu-l văzusem pe teren. Dar se pare că era.
„A fost un meci bun pentru noi. Ne-am arătat adevărata valoare. Din păcate, nu am luat toate cele șase puncte din aceste două meciuri, însă mă bucur că am înscris cinci goluri în această seară. Cred că ne-am făcut treaba bine. Trăiesc momente frumoase, mă bucur că am marcat, dar nu am realizat nimic dacă nu mențin această linie, atât aici, cât și la echipa de club.
Am avut o discuție cu Mister, am revăzut faza golului cu Bosnia, iar el mi-a spus ce am greșit. Mă bucur că am putut asimila acele informații, că am intrat pe teren din primul minut și am reușit să-i răsplătesc încrederea cu un gol. Mergem la Viena cu gândul la victorie. Până atunci, urmează meciurile echipelor de club și sper ca toți băieții să fie pregătiți fizic. Cine va veni în cantonamentul de la Mogoșoaia trebuie să fie pregătit pentru o victorie la Viena”, Mihai Popescu
Al doilea meci, primul gol pentru fundașul de la FCSB, omul-negru din meciul cu Bosnia. Bine, l-a luat nea Mircea într-o serie că era nou pe la națională și cineva trebuia să încaseze niște castane. Se termină și prima repriză, avem 2-0 iar nea Mircea îi bagă pe băieți în mare ședință la vestiare. În tribune e tremur total. Nu din pricina celor cinci grade câte erau luni seară la Serravalle ci din pricina scorului. E 2-0 pentru ai noștri și „tata Puiu” ne zicea pe vremuri că e scor periculos. Nu ne era frică dacă jucam cu niște desculți, dar în fața noastră se ridica ditamai balaurul din San Marino. Ce n-am primit cu Bosnia, ne-a dat polonezul de la centru. Răzvan marin bate impecabil penalty-ul scos de Man și e cam gata. Am scăpat de emoții. Da’ ce să vezi, s-a trezit balaurul. Aveau dreptate băi nene ăștia când ne spunea să avem grijă cu sanmarinezii. Zannoni profită de o gafă remarcabilă a fundașilor noștri centrali(între timp ieșise Popescu și intrase Ciobotariu) și dă startul carnavalului din San Marino. Din colțișorul în care mai găsiseră bilete, fanii gazdelor agitau ceva stegulețe și se îmbrățișau de parcă câștigaseră un Oscar. Asta în timp ce pe gazon era nebunie: au intrat rezervele, masorii, până și baiatul care vindea hot-dog, toți pentru a-l felicita pe marcator. Crainicul arenei era și el la un pas de infarct. N-am auzit pe nimeni să răcnească așa la un gol. După momentul lui de glorie, n-a mai scos un sunet.
Generația de suflet a copiat Generația de aur
Problema nu e că se bucurau iubitorii de fotbal din San Marino. Problema e că noi am luat gol de la practicanții de fotbal din San Marino. Și cât de important poate fi golaverajul în grupa asta. Bine, noi suntem obișnuiți cu astfel de trăsnai. Generația de aur a luat gol de la sanmarinezii chiar la meciul de debut al acestora în Europa. Și na belea că s-a încins treaba. Ăia urlă prin tribune, oamenii lui Roberto Cevoli aleargă bezmetici după minge, dar nu le mai iese nimic. Hagi ăl micu’ face 4-1 dintr-un penalty scos tot de Man, iar Alibec, intrat la cererea suporterilor, închide tabela la 5-1în prelungirile meciului. Trei puncte logice, pe care însă nu putem conta pentru că fiecare echipă din grupa noastră va pleca cu ele acasă după meciul din San Marino. D-aia insistam pe golaveraj. Poate Bosnia sau Austria vor fi ceva mai plictisite când vor juca la Serravalle.
Pedeapsa lui Mircea Lucescu
Aici există două variante: fie Mircea Lucescu, pe modelul scoateți castanele din foc, a vrut să pedepsească starurile României după înfrângerea cu Bosnia și a băgat aproape același prim unsprezece ca și pe Arena Națională, fie chiar i-a fost teamă că oamenii ceva mai proaspeți ce ar fi venit după bancă nu ar fi ajutat la golaveraj. Practic, Lucescu nu l-a mai băgat pe Tănase, accidentat contra Bosniei. Că Niță n-ar fi contat. În rest, fix aceiași oameni.
„Mă bucur că ne susțin în continuare, așa vrem să arătăm ca echipă. Da, a fost un început mai greu, dar știam că trebuie să pasăm dintr-o parte în alta și că, până la urmă, vom marca. Păcat că am pierdut cu Bosnia, mai ales că și împotriva lor am arătat bine. Chiar dacă am pierdut, am demonstrat că suntem o echipă bună. Nu ne este frică și vom încerca să câștigăm toate meciurile de acum înainte. Credem că totul depinde doar de noi.” Andrei Rațiu
Și iată ce a ieșit: posesia 75% vs 25% în favoarea noastră. La pauză era undeva la 81 de procente. Nu știu când s-a mai întâmplat asta în istoria naționalei noastre. Ocazii mari: 6-1 pentru noi, șuturi: 18-1, tot la noi. De fapt, totul e în favoarea noastră, ca să nu repet asta de fiecare dată. Lor le revine meritul de a fi avut patru intervenții de portar, dar nu prea-i ajută. Nici la capitolul pase nu am stat rău, logic pentru o asemenea posesie: 717 vs 237. Aici poate-mi explică și mie specialiștii, evident mai pricepuți decât mine în ale analizei cum de au putut scoate porumbeii ăia pe gură după meciul cu Bosnia(pe care rămân la părerea că l-am pierdut nemeritat.)
„Din păcate, am primit acel gol din cauza lipsei de concentrare. Echipa s-a dezorganizat puțin, fiind o distanță mare între atacanți și fundași. La acest nivel nu îți poți permite să pierzi concentrarea. Până la urmă am reușit să reglăm lucrurile și să mai marcăm, însă ar fi fost mult mai bine să nu primim acel gol.
Mister a vorbit despre omogenitate, iar acest lucru se reflectă în echipă. Atât Răzvan, cât și eu, am marcat, iar ceilalți au reușit la fel, ceea ce este foarte important. Nu facem calcule, trebuie doar să câștigăm meciurile. Ne simțim pregătiți și sperăm să fim cu toții apți pentru a câștiga ambele jocuri, pentru că această dublă este cu adevărat crucială”, Ianis Hagi
Strict ofensiv vorbind, meciul nu a avut istoric. 8 dintre cele 18 șuturi au fost trimise pe poartă, 14 dintre ele din interiorul careului. Au ieșit doar trei goluri pentru că noi nu am avut atacant pe teren. Cu toată simpatia pentru Drăguș, dar nu e chiar momentul perfect al carierei lui. Ce s-o fi întâmplat de la Trabzon, doar el știe. Rămân la părerea că naționala ar fi avut nevoie de Louis Munteanu ca de aer. Măcar la meciul cu Bosnia. România lui Mircea Lucescu a atins mingea de 53 de ori în careul lui Amici, iar din cele 717 pase, 649 au fost corecte! Omul meciului, fără niciun fel de emoție, Dennis Man! A scos două penalty-uri, a jucat mingea de 108 ori, procentaj de 87% în ceea ce privește pasele precise. De l-ar ține și cu Austria tot așa…
România a scos doar jumătate din punctele pe care trebuia să le ia în mod normal în prima etapă. Nu știu cât ne va costa înfrângerea cu Bosnia, sunt foarte sigur și deloc prea optimist când spun că putem bate tot în grupa asta. Nici măcar sperietoarea Austria nu-mi dă așa mari frisoane, acum că am scăpat de San Marino. Și mai cred că Bosnia se va împiedica de mai multe ori în campania asta. Cu ce rămânem după primele două meciuri? Cu un joc solid al naționalei, lipsită doar de noroc contra Bosniei și cu un număr uriași de români care încă mai cred în echipa lor. Iar contra Austriei, sunt sigur că zidul galben va fi la locul lui.
„Timp de 60 de minute, au jucat așa cum trebuiau să joace, în fața unei echipe mai mici, fără experiență, care nu putea rezista în fața unei echipe cu cunoștințele noastre, cu experiența noastră. Au debutat jucători noi și îi felicit pentru asta. Cei cu mai multă experiență trebuiau să îi ajute pe cei care au intrat. Am urmărit meciul lor cu Cipru – au câștigat greu. Ne-am pregătit bine, le-am spus ce trebuie să facă, dar am început destul de slab, cu trei mingi pierdute la adversar, ceea ce i-a încurajat.
Trebuia să facem un joc rapid, cu centrări. Nu am atacat atât de bine, iar Drăguș a lăsat de dorit – trebuia să atace colțul scurt mai eficient. Oricum, un rezultat bun. I-am felicitat pe băieți după meci, dar le-am atras atenția că, atunci când ne relaxăm, pierdem. Așa s-a întâmplat și cu Bosnia – ne-au costat trei puncte importante. Părerea mea este că sunt trei echipe care… așa cum am pierdut cu Bosnia, putem câștiga și la Viena. Trebuie să avem jucătorii pregătiți. Nu e ușor să-i recuperezi în trei zile, mai ales când pregătirea constă doar în antrenamente și nu în meciuri importante”, Mircea Lucescu
În rest, rămânem cu clasamentul. Bosnia e prima după victoria 2-1 cu Cipru, România a trecut pe poziția a doua în timp ce Austria e a patra în grupă, doar pentru că nu a fost programată, mai având ceva meciuri prin Nations League. Și dacă i-au bătut sârbii, noi de ce n-am putea să o facem? Că n-are rost să ne apucăm acum de calcule, mai bine le facem la final de iunie, întinși pe un șezlong, visând la o noi lungi nopți americane.
