Campionatului românesc îi lipsesc acut golgeterii!

În fruntea ierarhiei interne a marcatorilor se află un mijlocaș, Olaru. Cifra reușitelor sale, 14,  e modestă raportată la numărul celor 25 de etape disputate până acum. Însă nu e vina lui Darius, el și-a făcut treaba pentru FCSB cu vârf și îndesat, chiar a înscris mai mult decât o fac de obicei oamenii de mijlocul terenului. Problema este că nu prea există în Superligă acei atacanți pe golurile cărora echipele să se poată baza.

Ne bucură reușitele lui Denis Drăguș de la Gaziantep și ne gândim că în acest moment el pare o soluție viabilă pentru echipa națională. 10 goluri în 20 de apariții pentru echipa lui Șumudică (una de partea a doua a clasamentului, care nu-și prea înghesuie adversarii) înseamnă destul de mult, iar atacantul de 25 de ani își depune serios candidatura pentru tricoul cu numărul 9 al României la Euro 2024. Asta în condițiile în care de la Pușcaș, abia transferat la Bari, și de la Alibec, aflat la o echipă obscură din Qatar, veștile nu sunt cele mai bune.

Unde ne sunt numerele 9?

Dar nu stăm grozav nici în competiția internă. În fruntea goleadorilor Superligii se află un om de mijlocul terenului, Olaru, cu 14 goluri. Îl urmează extrema stângă Florinel Coman cu 10, tot atâtea cât Eduard Florescu de la Botoșani, un mijlocaș de la o echipă aflată la retrogradare. Vin apoi cu câte 9 goluri patru  atacanți, Otele, Rrahmani, Aurelian Chițu și Alexandru Pop, ultimul de la Galați. Însă doar ultimii doi joacă rolul atacantului central, și nici ei mereu, în ultima vreme Chițu fiind tot mai frecvent trimis în banda stângă a lui FCU 1948 Craiova.

Comparația, desi forțată, are totuși sens

Plus că realizările alor noștri sunt modeste raportat la cât au înscris golgeterii altor campionate. Se va spune că de fapt comparăm merele cu perele și că discuția n-are sens. Ba are! Chiar dacă diferența dintre noi și fotbalul de mare valoare e colosală, și calitatea fundașilor din fața atacanților din Superliga e mult mai scăzută decât a apărătorilor din Top 5 campionate. Și-atunci, raportarea începe să aibă sens din punct de vedere al cifrelor. 

Aveți mai jos, sub clasamentul marcatorilor din Superliga, situația în clasamentele golgeterilor din mai multe campionate. Atât cele din Top 5, apoi de la un nivel ceva mai scăzut, dar mai înalt decât la noi (Turcia), însă și din competiții comparabile valoric cu cea din România (Ungaria, Bulgaria).

România (25 de etape)

Olaru (FCSB) 14

Fl. Coman (FCSB)  10

Ed. Florescu (Botoșani)  10

Nistor (U Cluj) 10

Chițu (FCU)   9

Otele CFR 9

Pop (Oțelul)   9

Rrahmani     9

Anglia (24 de etape)

Haaland (Man City)  16

Sallah (Liverpool)   14

Solanke (Bornemouth)    13

Franța (21 de etape)

Mbappe (PSG)   20

Ben Yeder (Monaco)  11

Lacazzette (Lyon)   11

Germania (21 de etape)

Kane (Bayern)    24  

Guirassy (Stuttgart)    17

Openda    (Leipzig)   15

Italia (24 de etape)

Lautaro Martinez (Inter)    19

Vlaovic (Juvents)   12

Giroud (Milan)    11

Spania  (24 de etape)

Bellingham (Real)      16

Borja Mayoral (Getafe)    15

Dovbyk (Girona)     13

Turcia (25 de etape)

Dzeko (Fenerbahce)      17

M. Thiam (Pendikspor)     15

Icardi (Galatasaray)      13

Bulgaria (20 de etape)

Baroun (Botev)    8

Nikolov  (Hebar)   8

Ungaria (20 de etape)

Barnabas Varga   (Ferencvaros)     13

K. Kodro (Fehervar)     11

Marcatori veritabili

Vedem că aproape peste tot în Top 5 liderii au în jur de 20 de goluri sau chiar peste (Keane are chiar 24). Poate mai puțin în Anglia, dar acolo capii de listă sunt cauționați, pentru că au lipsit destul de mult, Haaland accidentat, Sallah aflat la Cupa Africii. 

Mai vedem și că nu prea dăm de mijlocași în fruntea acelor ierarhii, ci doar de atacanți veritabili. Sigur, Mbappe nu e nouar,  nici Bellingham nu e, dar Kane și Halland sunt. 

Mai vedem că turcii au scos mulți bani din buzunar ca să orneze ofensiva echipelor lor fruntașe. Veterani ca Icardi, dar mai ales ca Edin Dzeko (bosniacul bate în 38 de ani) își merită aproape fiecare liră turcească din contract.

Lipsesc ”autohtonii”!

După cum vedem, doar în Franța lider al marcatorilor e un localnic. În Germania avem un englez, ca și în Spania, în Italia e un argentinian, ca să nu mai vorbim de Turcia. De aici se pot trage două concluzii. 

Prima, că începe să devină limpede de ce valoarea reprezentativelor Germaniei, Italiei și chiar Spaniei a scăzut în ultimii ani. Pentru că acestor naționale, altădată pline de marcatori celebri, le lipsesc acut oamenii de gol. 

A doua concluzie este că echipele din aceste campionate au știut ce să aducă din străinătate. Au achiziționat golgeteri pur-sânge, au dat bani mulți pe ei, iar roadele se văd. La noi, primul străin din ierarhie, Otele, apare abia pe locuruile 5-7.

Unde valoare nu e…

Slavă Domnului, stăm ceva mai bine decât bulgarii și ungurii, dar ei au jucat cu 5 runde mai puțin decât noi. Însă și acolo cifrele sunt modeste, și nu pentru că vorbim de apărări româno-bulgaro-maghiare inexpugnabile, ci pentru că echipele, cluburile din acest colț de lume nu pot da bani pe atacanți veritabili, indigeni sau străini. Și-atunci iei ce-ți poți permite, asumându-ți să dai gol din an în Paște.

Poate că Rrahmani…

Sigur, cifrele oferite de Superliga sunt modeste, dar ierarhia de mai sus e incompletă. Trebuie băgate neapărat în seamă mai ales cele 9 goluri ale lui Rrahmani în doar 11 partide disputate de el în tricoul alb- vișiniu. A fost transferat mai târziu, a debutat abia în etapa a cincea (la Craiova, cu FCU, a intrat după pauză și a înscris de două ori în acel spectaculos 5-3),  a marcat de 6 ori în 6 apariții, apoi s-a accidentat, a stat aproape trei luni pe tușă, a revenit, a mai înscris de trei ori. Procentajul său e foarte bun, ca și al lui Borisav Burmaz, 3 goluri în primele sale 3 partide în România. 

Dar aceste constatări susțin ce-am spus mai înainte. Rapidul i-a adus cu bani mulți pe cei doi, ca să dea goluri, și iată-i că dau!

Lasă un comentariu