Zdrobitorul eșec din deplasarea la Hacken, 2-7, a lăsat urme adânci nu doar în viitorul apropiat al CFR-ului, care spune practic adio sezonului internațional, nu doar în statisticile celor mai aspre înfrângeri românești în Europa, ci și pe banca tehnică. Se știe, Petrescu a demisionat și imediat, la foc automat, de parcă mutarea era pregătită dinainte, Neluțu Varga l-a instalat pe Andrea Mandorlini pentru al treilea mandat al italianului în Ardeal.
Cauzele rușinii din Suedia sunt foarte greu de explicat. La un raport favorabil al cotelor de Transfermarkt (31 la 21 de milioane pentru CFR), la un fond lunar dublu de salarii (8 milioane contra 4 ale nordicilor) era de așteptat ca vișiniii să învingă la Goteborg. Sau măcar să facă un egal dătător de speranțe pentru retur. Sau, dacă prind cumva o zi slabă și pierd, necazul să se întâmple la o diferență recuperabilă în retur. Dar acest 2-7 nu-l întrezărea absolut nimeni!
În istoria negativă
Au mai fost echipe românești învinse în Cupele Europene la diferențe drastice, dar niciodată din postura de favorite, așa cum era CFR-ul înaintea fluierului de start cu Hacken. Iată câteva dintre aceste întâmplări (vorbim doar despre cele în care s-au încasat măcar 7 goluri):
-
1969 Legia Varșovia – UTA 8-0
-
1974 Hamburger SV – Steagul Roșu Brașov 8-0
-
1990 Sporting Lisabona – Poli Timișoara 7-0
-
1998 Celta Vigo – FC Argeș 7-0
De fiecare dată a fost vorba despre adversari puternici, chiar și Legia îi avea pe Deyna, Gadocha, frații Blaut, ulterioare „bronzuri” la Cupa Mondială. Acum însă catastrofa se petrece în fața locului 10 din campionatul Suediei (sistem primăvară-toamnă, deci aflat în a doua sa parte, cu ierarhiile conturate), o echipă al cărei antrenor a recunoscut că ai săi au probleme în întrecerea internă.
Preocupați mai mult să amâne în țară decât să joace în Europa
Poate că una dintre cauzele acestui eșec răsunător este și inversarea priorităților la CFR. De o lună încoace nu-i auzi decât opintindu-se să amâne meciurile din Liga 1. Au încercat cu Craiova și n-au reușit. Apoi au izbutit cu Csikszereda. După care s-au lovit de refuzul Oțelului, astfel că se va juca așa cum s-a stabilit, duminică la ora 16:15, în ciuda jelaniei șefilor din Gruia, ba că e cald, ba că n-au timp pentru refacere. Despre importanța partidei cu Hacken nu s-a prea vorbit, toate energiile erau canalizate spre amânarea partidei de la Galați. Acum, cu participarea internațională agățată în cui, vor avea timp suficient pentru confruntările interne.
De ce pleacă Petrescu?
Din demnitatea de a nu suporta acest dezastru. În mod normal, după un asemenea scor și în fața unui astfel de adversar, un antrenor care se respectă se dă la o parte. Reacția „Bursucului” e cât se poate de normală, însă surprinde și iese din sfera credibilului a doua parte a afirmației sale, anume aceea că ar fi renunțat oricum la CFR după retur, indiferent de deznodământul cu Hacken. N-ar fi renunțat deloc, a adăugat această afirmație (amestecată cu problemele sale de sănătate, cunoscute deja) tocmai pentru a fi melodramatic într-un moment în care doar melodrama mai lipsea!
De ce Mandorlini?
Fostul jucător important al lui Inter din anii `80 (coleg cu Rummenigge, Altobelli și alții) vine pentru a treia oară la CFR, singura sa trecere notabilă prin Gruia fiind cea din urmă cu un deceniu și jumătate, când a reușit (2010) eventul, Campionat plus Cupă. Până atunci, ca și de-atunci încoace, cariera sa de antrenor aproape că n-a existat. Vârful acesteia e o promovare cu Atalanta, cu mulți ani în urmă, urmată de ratarea unei promovări cu Udinese. În rest, echipe mici, din eșaloanele inferioare italiene. Spezia promovată din C2 în C1, Ravenna (din orașul său natal) urcată din C1 în Serie B. Plus Cremonese, Mantova, Ascoli, care pe vremea sa se aflau la nivel competițional scăzut. Plus vârsta (65 de ani împliniți recent, pe 17 iulie, care-l face cel mai în etate antrenor din campionatul nostru), plus faptul că de peste un an și jumătate, de când a fost demis tot de la CFR, n-a avut niciun fel de angajament. Plus informația, deloc neglijabilă, că întâi Neluțu Varga l-a ofertat pe Cosmin Contra, soluția Mandorlini (în curs de eternizare, din câte se vede) apărând abia după ce pretențiile financiare ale lui „Guriță” n-au putut fi satisfăcute. Mandorlini devine astfel o manta de vreme rea a CFR-ului, iar vremuri mai rele decât cele de acum sunt greu de imaginat.
