Superliga românească e campionatul ”fricii de fotbal”

Câteva dintre derbyurile noastre sunt atractive, multe dintre meciuri sunt destul de disputate, dar cifrele Ligii 1 sunt din cale afară de modeste. Goluri puține, multe rezultate de egalitate. Un echilibru pe care îl lăudăm, dar nu suntem convinși că forțele s-au echilibrat în sus. Mai degrabă valorile se egalizează în mediocritate, iar asta rezultă din faptul că echipele când intră în terem mai întâi își doresc să evite înfrângerea și abia apoi să obțină victoria.

 

În cele 9 meciuri de marți seara, din Liga Campionilor, s-au marcat 40 de goluri, adică o medie de 4,4. În cele 8 partide din ultima rundă a campionatului românesc s-a înscris doar de 15 ori, o medie de sub 2 goluri pe meci! Se va spune că actualul format al Ligii Campionilor propune multe dispute dezechilibrate și că la noi, în competiția internă, e un echilibru nemaivăzut, dovadă că primele 6 clasate sunt înșirate pe un interval de doar 4 puncte, de la U Cluj (30 p) la Petrolul (26).  Dar să vedem ce înseamnă acest echilibru, pe care-l tot trâmbițăm. Câteva repere cifrice:

Clasamentul ofensivelor:

Cele mai productive:

1-2 Craiova, CFR      28

  1. Dinamo 26
  2. U Cluj 25

 

Cele mai slabe:

  1. Buzău 16

13-14. Botoșani, UTA  15

  1. Slobozia 14
  2. Oțelul 13

Se vede limpede că maximul eficienței înseamnă 28 de goluri în 17 partide, adică 1,64/meci. Foarte modest! Liderul eficacității unui campionat trecut de jumătatea desfășurării sale ar trebui să aibă măcar două goluri pe meci, cifră de care noi suntem destul de departe. Observăm de asemenea, că aproape o treime dintre echipe n-au reușit să atingă media de măcar un gol marcat de meci. Se spune că o echipă care vrea să se salveze, ar trebui să ajungă la această cotă.

Denis Razvan Radu si Josue Francis Homawoo in meciul de fotbal dintre Petrolul Ploiesti si Dinamo Bucuresti, din cadrul Superligii Superbet, desfasurat pe Stadionul Ilie Oana din Ploiesti, duminica 24 noiembrie 2024. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Puține victorii, multe remize

Cele mai multe succese le-au obținut:

U Cluj   8

Craiova, CFR, Dinamo, FCSB și Sepsi      câte 7

Așadar, recordmena victoriilor (care e și prima în clasamentul general) n-a izbutit să-și câștige nici măcar jumătate dintre meciuri. Foarte puțin!

 

La remize situația e următoarea:

Rapid                             9

Petrolul, Oțelul            8

Craiova, CFR, Dinamo  7

Nu se câștigă, însă se remizează abundent. Rapidul termină la egalitate mai mult de jumătate dintre meciurile disputate, alte competitoare îi calcă viguros pe urme. Paradoxal, printre recordmenele egalurilor sunt multe echipe de top, ca dovadă că nici acestea nu vizează întotdeauna neapărat victoria.  Dacă atunci când se acordau două puncte la victorie, un egal mai era cum mai era, de vreo trei decenii încoace, de când se dau trei puncte, remizând cam bați pasul pe loc.

33 la sută egaluri, un procent îngrijorător

Au fost 17 etape, cu câte 8 partide în fiecare rundă. Dacă adunăm coloana remizelor, ne dă 92. Cum un egal presupune două echipe, înseamnă că s-au înregistrat nu mai puțin de 46 de egalități din totalul celor 136 de dispute. Un procent de 33 la sută, ceea ce înseamnă că o partidă din trei se încheie nedecis!

 

Competiția lui ”sub 2,5”

Facem acum alt exercițiu, adunăm golurile marcate în cele 17 etape scurse și ajungem la 320. Asta înseamnă o medie de 2,35 pe meci. Pe plan mondial media uneori se apropie de 3, dar în majoritatea situațiilor e cam între 2,7 și 2,8. Noi suntem sub aceasta cam cu o jumătate de gol pe meci. În lumea pariorilor, un meci în care se înscriu ”sub 2,5 goluri”, adică două, unul sau niciunul, se consideră un meci cu goluri puține.

Rivaldinho (Mosca Rivaldo Vitor Ferreira) in meciul de fotbal dintre Farul Constanta si Otelul Galati, contand pentru Superliga Superbet, desfasurat pe Stadionul central al Academiei Gheorghe Hagi din Ovidiu, vineri 22 noiembrie 2024. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

De ce avem aceste cifre?

Din mai multe motive, pe care le vom înșira mai jos, fără pretenția de a le fi depistat pe toate.

1.Teama de a nu pierde, prezentă mai ales la ”echipele mici”. Dacă nu pierzi, conducătorii nu sunt foc și pară, antrenorii nu riscă să fie schimbați, atmosfera de până la meciul următor, fără să fie euforică, nu e apăsătoare.

2.E mai bine să nu riști, e mai ușor să te aperi decât să ataci. Cum la început pe tabela de marcaj scrie 0-0, înseamnă că pleci din start cu un punct. E bine să joci închis ca să-l păstrezi. De ce te-ai aventura? Ca să pierzi meciul?

  1. Poate cea mai clară cauză a ineficienței e lipsa jucătorilor de valoare, care să fie capabili de pase decisive, de a scoate adversari din joc prin dribling sau prin combinații rapide, de a marca goluri. Aceștia costă, iar cluburile noastre pot trăi și cu fotbaliști mediocri, cu care să bată pasul pe loc.

Lasă un comentariu