Cu cine-și putea reveni FCSB dacă nu cu Dinamo. După un început complet șchiop de play
-off, campioana a bătut din nu rivala, după un scenariu ce pare să devină deja clasic. Câinii le dau speranțe fanilor că pot bate dușmanul, după care întreg castelul de nisip se risipește în același timp cu fiecare minut din meci. Indiferent de câte scântei sar, de câte orgolii se izbesc, Dinamo dă senzația că nu-și poate depăși complexul în fața demonului FCSB indiferent de situație. S-a întâmplat și duminică seara când oamenii lui Kopic s-au împiedicat în fața unei echipe încropite și parcă deranjată că trebuie să muncească într-o duminică seara.
Ce îmi e februarie, ce îmi e martie
Și după cum a început treaba, Dinamo nu părea că e doar în vizită prin play-off, după atâta amar de vreme. Croatul și-a montat impecabil jucătorii: răi, intrări la limita regulamentului, hotărâți să spună că seria infinită de înfrângeri în fața rivalilor se va termina aici. Dincolo, campioana parcă puțin timorată, nu știu dacă marcată de miza uriașă a meciului sau plictisită pentru că trebuie să bată din nou Dinamo. Chiricheș era să strice tradiția și să deschidă scorul, dar Politic a fost acolo, îndeajuns de „întrebuințabil” încât să-l jeneze pe veteranul campioanei. Și nu că ar fi fost vreo surpriză, dar câinii dau, din nou, gol primii. Fix ca data trecută, doar că minutul e altul. Marcatorul e tot Perica, după o fază la care cel mai bun om al câinilor duminică seara, Gnahore l-a lansat pe Politic, iar atacantul croat a pus toată frustrarea ultimelor trei înfrângeri și i-a găurit poarta lui Târnovanu.
E 1-0 pentru câini și Arena Națională e pe cale să se dărâme. Doar că temerea nu e doar în mintea fanilor. Oamenii lui Kopic au mai trăit asta în februarie și pare că n-au uitat. Nu de alta, dar imediat, parțial cel puțin, s-a aplecat terenul spre peluza câinilor. Olsen scoate reluarea lui Gheorghiță cu umărul. FCSB cere penalty, dar din camera VAR nu vine nicio veste bună pentru oamenii lui Haralambie. Nici n-ar fi avut de ce.
„Trebuie să stabilim exact locul de contact. Legile jocului ne oferă un desen, o schiță. Ne arată până unde se consideră henț. Exact până la subraț este henț. Din ce am văzut pe fază, cel mai bun ar fi un stop cadru, este undeva sus, spre umăr. Eu aș zice că nu ar fi trebuit să se acorde lovitură de la 11 metri! Sunt convins că cei din camera VAR, Cătălin Popa, a avut faza. E singurul mod în care poți determina”, Marius Avram, fost arbitru FIFA.
FCSB se întoarce în meci după specialitatea casei, cornerul. Miculescu e mai înalt decât toată defensiva câinilor, fără nicio șansă pentru Roșca. Lângă el, neputincios complet, tocmai marcatorul Perica. Dincolo de asta, de remarcat centrarea impecabilă a lui Radunovic. Mai rău de atât nici nu avea cum să pice golul lui Miculescu, pe final de repriză, într-un moment în care Dinamo părea din nou timorată de adversar. Doar de nume, că forța nu prea s-a văzut în prima repriză.
„Este un sentiment unic, n-am marcat până acum în derby. Sunt bucuros că am reușit să marchez și să câștigăm. După gol am căutat camera să mă bucur, iar arbitrul a interpretat că am vrut să mă duc în fața fanilor lui Dinamo. I-am spus la pauză că nu asta a fost intenția, am vrut să mă duc la cameră să mă bucur. Mi-a zis că trebuia să mă duc la camera din fața suporterilor mei, dar era minutul 45, nu mai făceam un sprint de 90 de metri.
Ne-au lipsit jucători și nouă, le-au lipsit și lor. Tot timpul noi am avut probleme după pauzele de națională, dar până la urmă sunt bucuros că am luat cele 3 puncte. În play-off odată ce te încurci e greu să-ți revii. Mi-am dorit foarte mult să câștigăm, să ne facem bucuroși suporterii. Am simțit presiune, tot vedeam că avem mulți accidentați. Săptămâna asta s-a tot vorbit de noi, că poate nu o să fim la fel de puternici. Fiecare jucător e la fel de important, când intrăm pe teren ne facem treaba.
Suporterii au fost la noi în cantonament, ne-au susținut, ne-au spus câteva cuvinte. Știm ce înseamnă un derby pentru ei.În două săptămâni ai timp să-ți revii. Am avut câteva zile libere în perioada cu pauza de la națională. Când jucam din 3 în 3 zile simțeam o oboseală foarte mare”, David Miculescu-FCSB
Pauza n-a ținut cu Kopic
Dinamo a ieșit rău de la cabine. Speriați rău de cum au arătat ultimele meciuri cu FCSB, băieții lui Kopic s-au retras din prima secundă a reprizei secunde. Degeaba urla croatul la ei să-i scoată din careul mare, că n-avea cu cine să se înțeleagă. Nu trecuseră nici trei minute de la reluare că Miculescu pleznea bara lui Roșca. Și cum nu era îndeajuns „tremuriciul”, Dinamo s-a trezit și lovită de ghinion. În zece minute s-a schimbat tot. Politic s-a rupt și a ieșit plângând de pe teren, mai apoi Homawoo s-a accidentat fix în același loc și a fost nevoit să iasă în afara terenului, iar la câteva secunde distanță, când toată lumea aștepta să vadă cine intră în locul lui Homawoo, se rupe și Mărginean după un contact cu Toma. Iar în ultima jumătate de oră, linia de apărători a lui Dinamo a fost Sivis, Patriche, Luna, Opruț. Bîrligea nu ajunge la centrarea lui Cisotti iar în minutul 67, Dinamo chiar putea decide meciul: Târnovanu face o gafă de zile mari, după ce scapă mingea iar Milanov îl servește impecabil pe Stipe Perica. Ce urmează de aici înainte e din alt film. Din doar doi metri, croatul o dă „în bălării” și toată banca lui Dinamo se prăbușește. La propriu!
„Poate meritam mai mult, dar am pierdut. La acea ratare, prima atingere a fost bună, apoi a venit portarul spre mine, eu am văzut doar un spațiu liber și a trebuit să trag acolo. Venea și un fundaș și am spus că trebuie să trimit în plasa laterală. Dar trebuia să marchez acolo. E un sentiment prost, nu sunt fericit nici măcar 1% că am marcat un gol, vă zic din adâncul sufletului. Nu am venit să pierdem, să ne dezamăgim fanii. Ne-am luptat, am făcut și lucruri bune. Nu am meritat să pierdem. Fiecare meci din play-off e important. Am avut și accidentări. Vom încerca să ne revenim, ne antrenăm mult, suntem prezenți pe teren și la antrenamente. Uneori ține de detalii și dacă nu marchezi te trezești că pierzi”, Stipe Perica-Dinamo
„După mine, l-aș scoate din poartă pe Târnovanu, să vedem ce zice și Pintilii. Cum să faci așa ceva? Pierzi un campionat dintr-o prostie din asta. Habar nu ai să joci cu piciorul, deci dă în minge. A făcut ca Vlad. Dacă lua golul, era «adios». Să îi mulțumească lui Dumnezeu. Dacă era gol, era «la revedere». A făcut exact ca Vlad. De ce Vlad e adio și el nu? Poate i s-a urcat la cap și vrea să facă, îi dau eu la cap și se învață minte. E mai bun ăla care nu face prostii. Zima nu face așa ceva. Te dai că ești portar de picior. Nu ești de picior, mai bine o dai în față. Dacă nu îi cerți… el aude acum. Mâine îl fac iar praf.
Să se uite să vadă dacă mai face așa ceva vreodată în viața lui. Când vede că apără de 2-3 ani numai el, a ajuns la națională, i s-a urcat la cap. Nu mă interesează ce meciuri bune a făcut el”, nea Gigi, patron-antrenor FCSB
Și asta pentru că FCSB, fără să joace ceva, a dat tot timpul senzația că nu are cum să nu câștige meciului. Iar Alhassan prinde în minutul 86 șutul carierei, e drept atent urmărit și admirat de întreaga defensivă a lui Dinamo. Gele putea să închidă meciul, dar se încurcă în minge iar încercările ofensive ale lui Dinamo sunt cumva ca mușcătura unui purice în tentativa de a răpune elefantul. S-a terminat 2-1 pentru FCSB, care pare teribil de greu de ucis. Dincolo de jocul slab, de absențe, de orice, dă o senzație de forță pe care rar o vezi în România.
„A fost un meci foarte greu, cu suporterii lui Dinamo, dar am gestionat bine. Am avut și multe probleme medicale, dar împreună am reușit să trecem peste acest moment. E cea mai importantă victorie din campionat în acest sezon. Șutul lui Baba a fost perfect. Mă bucur pentru el. Ne-a surprins pe toți, mai ales că a dat cu stângul, în vinclu. Mă bucur pentru el și pentru toată echipa. E presiune mare la noi, mereu mergem la victorie, mergem să câștigăm campionatul. Mă bucur că jucăm cu presiune, asta îmi place. Vrem să jucăm și să câștigăm din nou titlul”, Risto Radunovic-FCSB
Statistica nu e importantă, dar explică diferențele
FCSB a venit ciuruită pe Arena Națională. Fără Olaru, Șut, Tănase, Popescu, Lixandru, Dawa și cine o mai fi părea o echipă de bătut. De orice echipă din play-off. Practic, cand joci împotriva unei jumătăți de echipa trebuie să ai toate șansele. Și Kopic a înțeles asta. A trimis o echipă ultra-ofensivă, în tentativa de a deveni primul antrenor care bate FCSB de la Uhrin încoace
Doar că oamenii lui Kopic n-au acceptat deloc că pot domina rivala. Au pierdut complet posesia, 52% în favoarea oaspeților, restul de 48 de procente aparținându-le. Marile ocazii au fost tot de partea FCSB-ului: 4 vs 2 în contul câinilor. Raportul șuturilor este net favorabil trupei lui Haralambie: 15-8. Din cele 15, opt au fost pe poartă, în timp ce Dinamo a trimis doar două. FCSB e echipa care a dominat inclusiv careul lui Roșca, cu zece șuturi trimise spre poarta acestui din interiorul careului.
„Am început bine meciul, am condus cu 1-0, am câștigat multe dueluri și am consumat multă energie. Din păcate, am primit gol din corner. În a doua repriză, am avut o ocazie mare, dar, din nou, FCSB a demonstrat că are calitate, au marcat al doilea gol și pot spune că au fost mai buni. FCSB a construit această echipă de-a lungul mai multor ani, în timp ce noi, acum 7-8 luni, jucam un baraj pentru evitarea retrogradării din Superligă. FCSB are o echipă foarte bună, este superioară.
Selmani are probleme medicale, primește îngrijiri și vom vedea care este situația lui. Acesta este play-off-ul, urmează derby-ul cu Rapid. Știam că va fi foarte greu, dar vrem să dăm totul împotriva tuturor echipelor”, Zeljko Kopic, antrenor Dinamo
Păstrăm același text și pentru retur?
Pare cumva, că după fiecare Dinamo-FCSB sau FCSB-Dinamo structura textului rămâne aceeași. E drept, se mai schimbă literele, dar tot rezultatul final e cam același. Oricum o dai, ai lu’ nea Gigi pleacă cu punctele acasă. Și nu e că ne-am mira prea tare. Chiar dacă Dinamo dă gol prima, FCSB își creează infinit mai multe ocazii, inevitabil dau și mai multe goluri. Pe de altă parte, FCSB dă senzația unei echipe aproape imposibil de bătut în România. Emană forță, chiar și fără titularii de drept. Dacă nici Craiova sau CFR nu pot bate o echipă fără Olaru sau Tănase, atunci problema e mare. Nu știu dacă ai lu’ Haralmbie iau titlul și-n acest an. Deși, pare că-l cam merită. Poate la fel de mult precum îl merită Rădoi(aici discuția este exclusiv sentimentală pentru că îmi doresc tare mult ca băiatul ăsta să ajungă un antrenor mare), doar că echipa asta și mă refer aici la FCSB, pare din alt film. Indiferent cât de rău ar juca nu prea poate fi învinsă și poate că fotbalul românesc are nevoie de mentalitatea asta. De mentalitatea care ne-ar putea duce din nou la masa bogaților din Liga Campionilor. Indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla acolo.
