Pornind de la constatarea că România a arătat și în primele amicale din 2024 aceleași probleme cunoscute din anii trecuți – viteză de joc scăzută, lipsă de claritate și idei la mijlocul terenului, incapacitatea de a specula fazele fixe –, încercăm în cele ce urmează o trecere în revistă a soluțiilor pe care le poate propune campionatul intern.
Folosind datele statistice disponibile pe site-ul Sofascore.com, am căutat ce are mai bun Superliga României în materie de executanți ai loviturilor libere, de pasatori decisivi, marcatori și specialiști în transformarea penalty-urilor. Concluziile sunt de natură mai degrabă să îngrijoreze, decât să dea speranțe. Selecționerul Edward Iordănescu nu prea are ce alege. Totuși, câteva nume ar putea fi luate în seamă, dacă antrenorul tricolorilor este pragmatic și nu ia în seamă psihologica barieră a vârstei.
Executanți de lovituri libere: numai 11 goluri în aproape 250 de meciuri
România a fost, până acum vreo 10 ani, una din echipele lumii care dispunea, la fiecare generație, de cel puțin 3-4 executanți excelenți ai loviturilor libere.
În generația anilor ’70 excelau Dobrin, Radu II, Liță Dumitru, Custov, Oblemenco, Ștefănescu, Câmpeanu II, Domide, Dembrovschi.
În anii ’80, Iordănescu, Bölöni, Balaci, Rotariu și Orac se călcau pe picioare pentru a înscrie goluri care mai de care mai bune pentru generic TV.
În anii ’90, numărul executanților de lovituri libere devenise de-a dreptul inflaționist, Hagi concura cu Lupu, Dorinel Munteanu, Ilie Dumitrescu, Mateuț. Până și plutonul celor considerați din linia a doua, precum Gâlcă, Ciurea, Badea ori Costel Solomon, era absolut remarcabil.
În anii 2000, numărul specialiștilor în lovituri libere a început să scadă, dar chiar și așa Mutu, Pancu ori Claudiu Niculescu au dat iluzia că nu suntem în criză.
În acest moment, constatările sunt chiar descurajatoare. În cele 248 de meciuri jucate până acum în ediția actuală a Superligii României, doar 9 jucători au reușit să înscrie un număr de 11 goluri din lovitură liberă. Dintre aceștia, trei sunt străini.
Așadar, cum-necum – adesea dintr-un număr foarte mare de încercări –, fericiții marcatori sunt Alin Roman (două goluri din 7 lovituri libere), Florinel Coman (tot două, dar din 21 de încercări!), Borisav Burmaz (un gol din o lovitură liberă, singurul cu eficiență de 100%), Louis Munteanu (unul din trei), Adnan Aganovic (unul din cinci), Jair (unul din șase), Alexandru Pop (unul din șase), Valentin Țicu (unul din șapte) și Eduard Florescu (unul din șapte).
La o eficiență atât de scăzută, e cazul să ne întrebăm dacă nu cumva acești jucători au înscris din nimereală.
Mai avem și alții care erau considerați specialiștii României în materie de lovituri libere, dar în acest campionat au cifre efectiv rușinoase. Alexandru Miriță a bătut 20 de lovituri libere, fără să înscrie măcar o dată! Constantin Budescu are 0 goluri din 10 lovituri libere.
Fără discuție că în unele situații au fost poziții dificile ori chiar imposibile, dar totuși acest zero în dreptul unor jucători creditați cu îndemânare la loviturile libere nu lasă loc de prea multe comentarii.
Golgheterii campionatului: FC FCSB domină rubrica, dar nimeni nu strălucește
La capitolul marcatori, avem exact 10 jucători care au reușit să înscrie peste 10 goluri. Lider e Florinel Coman, de la FC FCSB, cu 15 reușite. Cam puțin, totuși, pentru un atacant care, jucând la cea mai bună echipă și având cele mai multe ocazii, are pretenția să ajungă în străinătate, iar patronul vrea să ceară sume uriașe.
Pe locul doi, cu 14 goluri, e un mijlocaș, Darius Olaru, tot de la FC FCSB. E o cifră foarte bună pentru un jucător pe postul lui.
Pe trei este kosovarul Albion Rrahmani, tot cu 14 goluri, atacant de la Rapid care-și merită banii.
Pe locul patru e alt străin, Philip Otele, din Nigeria. Atacantul de la CFR Cluj a dat 13 goluri, dar – la fel ca și Rrahmani – nu constituie o soluție pentru naționala României.
Abia pe locul cinci mai întâlnim un român, e vorba de Alexandru Mitriță, de la CSU Craiova, cu 12 goluri, același număr fiind reușit și de veteranul Dan Nistor, de la U Cluj.
În top mai sunt Marius Ștefănescu (11 goluri, Sepsi), Alexandru Pop (11 goluri, Oțelul), Eduard Florescu (10 goluri, Botoșani) și Aurelian Chițu (10 goluri, FCU Craiova).
După cum se vede, nici aici n-avem vreun vârf care să strălucească și să se impună ca o soluție puternică pentru naționala tricoloră înaintea Europenelor.
„Servanții“: specialiștii în pase decisive au realizări modeste
Odinioară, până și echipele de mâna a doua din campionatul României aveau una-două „minți limpezi“ în teren, jucători capabili să dea o pasă de gol când te așteptai mai puțin.
Azi, lucrurile sunt puțin mai complicate. Primul loc este împărțit de patru jucători – toți, cu câte 9 pase decisive: Florinel Coman (FC FCSB), Alexandru Mitriță (CSU Craiova), Dan Nistor (U Cluj) și Nicușor Bancu (CSU Craiova).
După 31 de etape consumate, nouă pase decisive nu sunt chiar multe pentru elita campionatului la această rubrică.
Pe locul 5 e un alt veteran, Ciprian Deac (CFR Cluj), cu opt pase decisive. În sfârșit, cândva strălucitorul Constantin Budescu e de găsit pe locul 6, cu șapte „assist“-uri.
Urmează un pluton de 7 jucători cu câte șase pase decisive. Dintre aceștia, patru sunt stranieri, deci nu ne ajută în discuția despre soluțiile pentru Iordănescu jr.
Nivelul cantitativ e modest. Sigur că e meritul lui Coman, Mitriță și Nistor că se regăsesc în top atât la marcatori, cât și la golgheteri. Dar asta nu salvează impresia generală de sărăcie valorică în fotbalul intern.
Decisivii de la 11 metri: veteranul Dan Nistor conduce topul
Una dintre cele mai subestimate specializări e cea de marcator din penalty. De valoarea unor astfel de jucători în echipă nu-ți dai seama decât când ai lovitură de la 11 metri în ultimele minute și nu găsești pe nimeni dispus să-și asume răspunderea. Sau când un meci de calificare ajunge la penalty-uri de departajare și constați că nu găsești 5 jucători pe care să te bazezi. Naționala României are multe experiențe urâte de acest fel – la turneele finale ale Mondialelor din 1990 și 1994 a ratat calificarea în „sferturi“ și, respectiv, semifinale pentru că n-a avut suficienți băieți cu sânge rece.
În campionatul actual, liderul oamenilor cu nervii tari este același veteran Dan Nistor, „creierul“ celor de la U Cluj – a înscris 6 goluri din 7 penalty-uri, un randament aproape perfect.
Pe locul doi e fundașul Ionuț Larie, de la Farul, cu 5 goluri din 5 lovituri.
Pe trei, din nou cu randament 100%, e Darius Olaru, de la FC FCSB – 4 din 4.
Urmează pe locurile 4-6 doi străini și un român, Panagiotis Tachtsidis (CFR), Andrej Fabry (UTA) și Alexandru Pop (Oțelul) – toți, cu câte 3 din 3.
Cu 3 goluri din 4 încercări îl găsim, pe locul 7, și pe Florinel Coman, de la FC FCSB. Absolut remarcabilă este prezența, și în acest top, a lui Eduard Florescu, de la FC Botoșani, care are de asemenea 3 goluri din 4 penalty-uri bătute.
Concluzie: Superliga României n-are forța de a oferi soluții competitive pentru națională
Sunt câteva concluzii pe care le putem trage. Campionatul intern duce lipsă de „vârfuri“. FC FCSB pompează cât se poate în Florinel Coman, care reușește să domine clasamentul golgheterilor și al pasatorilor, iar la lovituri libere să fie unul din cei doi jucători care au reușit să înscrie de câte două ori. Este bine și se poate ca, la finalul acestui sezon, Becali să reușească să-l „mărite“ prin străinătate. Dar e clar că atacantul nu este în niciun caz vreun Mutu ori Pancu în ultimele lor sezoane din Divizia A înainte de a pleca în străinătate.
Unii dintre jucătorii care domină topurile sunt prezenți și în naționala lui Iordănescu jr. Îi avem pe Coman, Olaru și Bancu.
Lipsesc însă – și poate că selecționerul ar trebui să-i ia în calcul, dacă n-are prejudecăți ori resentimente – veteranul Dan Nistor, de la U Cluj, și încă tânărul Alexandru Mitriță, de la CSU Craiova. În mod absolut remarcabil, mijlocașul de 36 de ani din Cluj reușește să fie omul-orchestră la „Șepcile roșii“, iar din postura de component al unei echipe totuși modeste, de play-out, prinde top 10 la golgheteri, pasatori decisivi și executanți de penalty-uri. Până la urmă, un turneu final poate fi încununarea unei cariere pentru fotbalist, iar forma și performanțele sale din acest sezon arată că Iordănescu nu i-ar face un cadou dacă l-ar convoca în următoarele amicale, ca să-i dea ocazia să demonstreze ce știe și poate.
Și Mitriță merită o nouă șansă. E pe locul 2 în clasamentul cumulat al jucătorilor care au dat goluri și pase de gol, cu 21 astfel de reușite, după Coman (care are 24). Craioveanul are 29 de ani și cifrele arată că e printre primii.
În ansamblu, însă, Superliga României dă impresia aceleiași sărăcii de soluții, idei și valoare ca și naționala. Pare că trebuie să ne resemnăm, deocamdată, cu această idee. Competiția internă n-are forța de a oferi soluții competitive la lotul reprezentativ, mai ales pentru un turneu final.
