Șumudică e rege!, Șumudică îi învață fotbal pe turci!, Șumudică e pe trendsetter în Turcia! Tind să cred că așa ar trebui să arate titlurile din presa românească în viziunea antrenorului de la Gaziantep. Șumudică are carismă, asta nu o neagă nimeni. Se pricepe să facă echipele să funcționeze, nici asta nu o putem nega vreodată. Și exact în momentul în care pare că e pe drumul cel bun, o dă de gard. Startul l-a dat la finalul săptămânii trecute, când s-a întors în România și a dat peste ziariștii care-l așteptau la aeroport. Și care știau exact când va veni, tot de la el. Reacția?
„Mă întrebați niște tâmpenii, mi-e și scârbă să mai vorbesc”
Marius Șumudică, antrenor Gaziantep
Oamenii se treziseră dis de dimineață, tocmai pentru a sta de vorbă cu antrenorul român al momentului. Că doar avea cinci victorii în Turcia. Și au primit „aroganța” asta. Aroganța omului care nu știe să fie umil, fix atunci când ar trebui să fie. Când vii și le spui astfel de vorbe tocmai celor pe care tu i-ai anunțat la ce oră aterizezi, înseamnă că ai premeditat totul. Și că ai vrut să-ți urli frustrarea ca să știe toată lumea. Problema e că Șumudică face asta doar când e la mare căutare. Aproape de fiecare dată a făcut-o. La prima descălecare la Gaziantep a făcut fix la fel. Tocmi când dusese echipa sus de tot, a încercat să le forțeze mâna „bașkanilor” să-i ofere un contract mai bănos. Turcii s-au simțit jigniți după ce antrenorul român ar fi spus că îi va cere soției să îi trimită bani.
L-au dat afară în ciuda încercărilor puerile de redresare: ba că a fost o glumă, ba că avea ceva discuții prin Golf și nu știa în ce direcție să o apuce. Și-a pus cenușă în cap cât pentru două generații. Plecat cu coada între picioare din Turcia, Șumudică a fost cel mai amabil om la interviuri. N-a refuzat pe nimeni și nu i-a mai fost deloc scârbă.
Din 2003 până astăzi, Șumudică a antrenat 20 de cluburi. Statisticienii ar spune că o medie de 1 an la fiecare club, n-ar fi chiar rău. Problema e că nu prea e așa. Șumudică n-a reușit să ducă un sezon de la un capăt la celălalt aproape nicăieri. Transfermarkt ne spune că „s-a plictisit” repede cam peste tot: la CFR Cluj a stat 87 de zile și a plecat neînvins, la Rizespor, doar 38, la Kavala doar 26. Recordul e de departe de doar 6 zile, petrecute la U Cluj. Sigur, există și excepții: precedentul mandat la Gaziantep și anul în care a câștigat cel mai important trofeu din cariera de antrenor: titlul cu Astra Giurgiu.
Șumudică nu a fost dat afară pentru că ar fi un antrenor slab. Șumudică chiar e antrenor. Șumudică a fost dat afară pentru că atunci când e pe val, nu a știut să lase capul jos și să facă ce știe mai bine: să antreneze. L-ați văzut pe Klopp sau pe Guardiola să aibă reacțiile românului? Și nu, nu mi se par deplasate comparațiile. pentru că cei doi au fost făcuți mari de jucători uriași și de sume enorme de bani. Condiții pe care Șumudică nu le are și probabil nu le va avea niciodată. Dar toți trei au în comun un singur lucru: carisma uriașă.
Antrenorul lui Gaziantep nu a zis nici „pâs” în fața jurnaliștilor turci când aceștia au inventat o știre și au spus că urmează să fie demis. Dar e cocoș în fața alor săi, care doar au preluat știrea. FĂRĂ SĂ O INVENTEZE. Aroganțele nu se opresc aici:
„În România am văzut că scrieți că am dansat, că m-am îmbrăcat cu hanorac de 1.000 de euro… Dar voi calculaserăți doar mânecile și fermoarul. Că am pantofi roșii, de parcă culoarea roșie nu mai există. Dar asta e, asta scrieți voi în România”
Marius Șumudică, antrenor Gaziantep
Tot turcii au scris și asta, dar acolo e mielușel. Că și-a învățat lecția de data trecută. Țipă la ai lui. La fel cum a țipat și la șefii Rapidului când nu l-au pus antrenor în vară. La fel cum s-a rugat de prietenul Gigi Becali să-l pună la FCSB, la fel cum s-a autopropus și la Craiova lui Rotaru, atunci când nu avea de lucru. Atunci au fost buni jurnaliștii, Șumi? Nu-ți mai era scârbă să vorbești cu ei? Era bine când mesajele tale ajungeau unde trebuie? Poate data viitoare, după alte 5 victorii cu Gaziantep, îi chemi din nou la aeroport pe oamenii care te-au făcut mare și le ceri scuze. Fără ei, ai fi fost infinit mai mic. Tu ai spus-o, nu eu!
