Răbdare cu Ianis, că el ne-a calificat!

Știrile momentului sunt două. Prima, că Hagi junior joacă destul de slăbuț la Alaves, a doua, că pe moment nu se mai întoarce la Rangers, de unde e împrumutat în Țara Bascilor. Se pare că nu-l dorește Philippe Clement, noul antrenor al scoțienilor.

N-au trecut nici două luni de la 18 noiembrie, de când golul său decisiv parafa, la Felcsut, victoria cu Israelul și, implicit, calificarea matematică a României la Euro 2024.

L-am lăudat un pic atunci, mai mult pentru că n-aveam încotro, apoi am observat că la club evoluțiile sale sunt cam străvezii, și cu toate acestea îndrăznește să se bucure după victoriile lui Alaves, cum a fost recent, la succesul din Copa del Rey contra lui Betis. Păi se poate? Ai ieșit după 65 de minute, ai cifrele cele mai neconcludente de la ai tăi și tu te bucuri? Ar trebui să bagi capul în pământ și să mulțumești Proniei că ești de aceeași parte a Ecuatorului cu niște colegi care de fapt ei au facilitat această victorie, nu tu!

Chestiune de moștenire

Se pare că reacția de respingere față de orice face Ianis, bine sau rău, se leagă și de un anumit sentiment nutrit față de tatăl său. De fapt, nu neapărat față de persoana lui Gică Hagi, ci față de faptul că și fiul său încearcă să fie un fotbalist mare. Nu așa mare ca Gică, nu mai are cum să-l ajungă pe taică-său, Ianis are deja 25 de ani, etate la care seniorul pășea pe poarta lui Real Madrid și bifase deja, cu naționala României, un Campionat European (Franța 1984) și o Cupă Mondială (Italia 1990).

I-a scăzut valoarea la jumătate

La 25 de ani, Ianis valorează, conform Transfermarkt, 3,5 milioane de euro. Cota sa e într-o evidentă scădere, maximum fusese de 7 milioane, acum fix doi ani, când bifa la Rangers cam tot atâtea minute cât adună acum la Alaves, și marca la fel de puțin. 

A urmat apoi acea accidentare, indisponibilitatea de 13-14 luni, revenirea anevoioasă, împrumutul din Scoția, de la o echipă care se bate la titlu, în Spania, la una care se luptă să scape de retrogradare. Dar la fel de adevărat că până la vârsta lui, socotită a se afla încă în prima parte a carierei, pe transferurile sale s-au plătit în total 13,1 milioane de euro. O sumă destul de semnificativă.

Sumele de transfer ale lui Ianis Hagi

2016 Viitorul – Fiorentina 2 mil

2017 Fiorentina – Viitorul 2,8 mil

2019 Viitorul – Genk 4,8 mil

2020 Genk – Rangers 3,5 mil

TOTAL 13,1 milioane de euro

Cifrele lui Ianis la Alaves

Campionat 14j 0 g

Cupă 3j 2g

Total minute 698

Minute/meci 41

Nu face un sezon grozav

Sigur că numărul 14 al reprezentativei României și numărul 10 al lui Alaves nu face un sezon grozav la Vitoria-Gasteiz. Uneori e titular, alteori nu. Numărul de minute per meci, 41, definesc mai degrabă o rezervă care intră pe parcurs decât un titular. 

În La Liga încă n-a înscris, a făcut-o doar în Cupă. Dar echipa în care evoluează e destul de modestă, locul 15, 17 puncte, doar două deasupra liniei roșii a retrogradării. Atacul bascilor e și el în suferință, doar 15 reușite, penultimul loc din acest punct de vedere. Doar Cadiz a marcat mai puțin, 14 goluri. 

Un rol ingrat

La plusuri se încadrează ideea că, oricât ar fi de modestă Alaves, se confruntă totuși cu granzii Barcelona, Real, Atletico. În astfel de meciuri crești. Dacă ar fi rămas la Rangers, în afara ”Old Firm”-urilor cu Celtic, ar fi întâlnit doar echipe modeste. 

Apoi, într-o trupă ca Alaves, care de obicei se apără, pentru că atât îi permite valoarea, un jucător ca Ianis, cu profil de decar, cu rol mai mult ofensiv, își găsește mai greu locul, se preferă fotbaliști capabili de dublu aport, apărare-atac.

Vedem doar anumite lucruri

De-aici însă, de la aceste cifre, nu foarte bune, dar nici din cale-afară de slabe, până la demantelarea efectivă a lui Hagi junior mai este cale lungă. Ba că s-a bucurat prea mult de victorie, ba că e praf ca fotbalist, ba că a fost la chef cu manele după calificarea echipei naționale și a dat lăutarilor niște bancnote, probabil nefiscalizate. Unde am fi vrut să meargă? La Ateneu? Eventual cu POS-ul după el, pentru onorariul kapellmaistrului…

Să nu uităm…

Uităm un lucru. Că România a câștigat neînvinsă grupa preliminară, că a învins în ultimul meci Elveția, pentru că a jucat știindu-se deja calificată, eliberată de spectrul eșecului. Iar faptul că am fost calificați încă de la meciul cu Israel i se datorează atât de criticatului Ianis Hagi.

 

 

Lasă un comentariu