Din capul locului vreau să spun că e cel mai mincinos rezultat pe care l-am văzut în viața asta. Dincolo de cifre, acest 1-1 dintre FCSB și Hermannstadt este, fără îndoială, una dintre marile păcăleli ale fotbalului. Mă rog, impropriu zis fotbal. A unei întâlniri între 22 de băieți, dintre care 11 au mimat meseria. Sigur, scopul scuză mijloacele însă „bădărănia” fotbalistică a oamenilor lui Măldărășanu este motivul perfect pentru care nu prea ai de ce să plătești bilet ca să vezi fotbal pe stadion în Liga 1.
Răzbunarea lui Ianis
Intențiile lui Măldărășanu erau clare. N-a venit nicio secundă la București cu gândul să bată campioana. Cel mult să smulgă un egal. Betonați bine în defensivă cu trei fundași centrali și o linie de mijloc mai aglomerată decât metroul de la Victoriei pe la șase seara, ardelenii i-au lăsat doar pe Ianis Stoica și pe Aurelian Chițu pribegi printre fundașii celor de la FCSB. Tănase îl ia la țintă pe Căbuz, apoi șutul lui Miculescu este scos de pe linia porții. Părea că meciul nu va avea vreun istoric și nici nea Gigi vreo emoție, acum în plină sesiune parlamentară. Dar socoteala nu prea s-a potrivit. Chițu îi încurcă puțin gândurile lui Dawa și fatidicul minut 13 îi îngheață și mai tare pe cei 5000 de zgribuliți care au îndrăznit să vină pe Arena Națională. E 1-0 pentru Sibiu, dar absolut nimeni nu are vreo emoție că e loc de vreo surpriză.
„La meciurile următoare, trebuie să avem mai multă grijă și să ne fructificăm șansele. Așa a fost să fie, ne pare rău, cred că meritam cele trei puncte. Am început meciul în stânga, apoi am trecut în centru, așa s-a decis. Am jucat unde mi s-a cerut. Cisotti a intrat bine, este un jucător de valoare, sperăm să ne ajute și să avem rezultate bune.” Florin Tănase, FCSB
FCSB fără Olaru e ca nunta fără lăutari
Și cum Olaru nu e să inventeze ceva, întreg jocul campioanei e un fiasco total. Jenant pentru fotbaliști care visează la națională sau la echipe mari din Europa. Tănase habar nu are pe ce post joacă, Miculescu a dispărut după ocazia din startul meciului iar Bîrligea se zbate undeva între mijlocul terenului și careul de 16 metri. Ce-o căuta acolo, doar Haralambie știe. Puștiul Toma ratează și el ocazie unei pase decisive și se termină prima repriză. Zgribuliții din tribună, tot optimiști.
La pauză se mută din telecomandă. De data asta complet logic. Edjouma și Miculescu, mâini moarte 45 de minute, înlocuiți cu Cisotti și Băluță. Și de aici încep serenadele la poarta lui Căbuz. Orice pas dincolo de care era o realizare măreață a Sibiului. Măldărășanu i-a așezat pe toți, pe două linii, în fața porții, mai rău decât o făcea Cîrțu pe vremuri. Și a ieșit cam așa: ăia de la FCSB au plimbat-o de-a latul terenului că nu prea aveau pe unde să intre, fazele fixe n-au adus nimic în plus. Ștefănescu a inventat o pasă pentru Băluță dar n-a fost să fie, oaspeții au mai scos o dată de pe linia porții iar șutul lui Bîrligea s-a opintit în spatele lui Stoica și s-a dus în corner. Noroc cu Crețu, cel care a reușit șutul carierei, culmea, cu stângul și a salvat situația. S-a mai ratat de vreo patru ori în cele 10 minute ce mai rămăseseră, dar n-a mai contat. Măldărășanu rămâne neînvins în acest sezon în fața campioanei României iar FCSB stă, măcar pentru o noapte pe primul loc în campionat.
Măcelul cifrelor
Nițel mai sus vă spuneam că e cel mai mincinos scor pe care l-am văzut eu. Nițel mai jos vă las cifrele acestui, hai să-i spunem meci. Și nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre o statistică seacă la un meci de fotbal. Dar asta de azi, spune foarte multe despre calitatea jocului la români. Posesia nu surprinde așa tare: 69 de procente în dreptul gazdelor, 31 în dreptul Sibiului. Mai departe lucrurile arată cam așa: FCSB a tras de 24 de ori la poarta lui Căbuz, 20 dintre ele fiind din interiorul careului. Opt au fost pe poartă, restul pe unde s-au dus ele. Mingea a lovit bara o singură dată, evident tot bara lui Căbuz. Ai lui Haralambie au jucat minge de 64!!!(da ați citit bine), de ori în interiorul suprafeței de pedeapsă. Dincolo, un singur șut. Ăla cu golul. Ce-i drept, Sibiul stă bine la capitolul ieșiri din apărare: 50 la număr. Ca să înțelegem dimensiunea, FCSB s-a întrebuințat de doar cinci ori la acest capitol. Și a mai bătut un record Marius Măldărășanu: Hermannstadt e printre puținele echipe care nu reușesc 200 de pase precise într-un meci. S-au oprit la 193! Ai lui Pintilii și Haralambie au reușit de trei ori mai multe.
„Să ai 70% posesie, 24 șuturi pe poartă, iar ei unul singur, care să fie și gol… Asta este. Jocul nu m-a dezamăgit, ținând cont de posesia și ocaziile pe care le-am avut. Am fost lipsiți de șansă. În prima repriză, Edjouma nu a contat, toate baloanele au fost la adversar. Miculescu s-a ferit de joc, drept dovadă a fost și schimbat. E adevărat că a existat neșansă, însă dacă toată echipa joacă cu dăruire, le dai trei goluri, dacă iei unul. Edjouma a pierdut toate baloanele, de la Miculescu nu am văzut nimic. Nu mă interesează că a fost convocat la națională, mă interesează ce fac eu la FCSB, nu ce face Mircea Lucescu.
Miculescu e jucător care să se apere cu echipele mari, însă să marcheze cu echipele mici nu. Va juca cu Qarabag și Manchester United, nu știe să dea gol. El e atacant, câte goluri a dat el?!”, nea Gigi, patron-antrenor FCSB
Dincolo de tot ce ați văzut aici, FCSB a avut cinci mari ocazii de a înscrie, Sibiul doar una singur(aia din care s-a și marcat). Iar „bravul” Căbuz(asta e vorba lui Teoharie Coca-Cozma) s-a întrebuințat în cele cinci rânduri ca să nu plece cu tolba plină spre casă.
„Am început bine, am avut câteva ocazii dar din păcate au marcat cei de la Hermannstadt și a devenit meciul din ce în ce mai greu. Ei joacă cu 5 fundași, se apără bine. Am marcat târziu din păcate, am avut multe ocazii pe final, dar n-am reușit să câștigăm.
Simțeam după golul meu că putem câștiga. Am marcat primul gol și nu am câștigat, sunt jumătate trist, jumătate bucuros. Sunt trist că nu am câștigat, ne-am pregătit foarte bine în Antalya și trebuia să câștigăm astăzi.
Întotdeauna primul meci oficial după o pauză e greu, dar am jucat acasă și trebuia să câștigăm. Fotbalul te pedepsește. Ne-am pierdut și căpitanul, s-a simțit lipsa lui, s-a simțit și lipsa lui Chiri, avem mulți jucători accidentați.” Valentin Crețu, FCSB
De ce echipe precum Hermannstadt îndepărtează lumea de stadioane
5404 oameni au fost vineri seară la stadion. Pe un frig teribil, oamenii și-au răpit câteva ore din viața lor pentru că le era dor de fotbal. Pe care nu l-au primit, deși au dat banii pe bilet. Eu înțeleg statutul de echipă mică, venită la ciupit. Ba chiar l-am văzut de atâtea ori în umila mea existență. Dar să refuzi cu atâta ardoare să joci fotbal, rar mi-a fost dat să vad. Să dai in minge la disperare ca să scapi de ea n-are nicio legătură cu ideea pentru care s-a inventat sportul ăsta. Pot pricepe ca joci pe contra-atac. Și e firesc să faci asta. Da’ măcar încearcă să o faci! Să aduci puțină culoare, ceva emoție în meciul ăsta. Nu tată! Băieții lui Măldărășanu nici măcar atâta lucru n-au încercat să mimeze. Întinși pe gazon la fiecare duel, țipete și vaiete demne de un film dintr-ăla imbecil de acțiune marca Jean-Claude Van Damme și bubuială tată, bubuială cât cuprinde. În speranța că o merge mocangeala asta și de data asta. Și cu un bulan teribil, a mers. Știu, sunt cuvinte de frustrare. Nu le neg. Dar sunt convins că nu e doar frustrarea mea. În goana noastră teribilă de zi cu zi, într-o țară măcinată de scandaluri, ne mai rămăsese bucuria unei seri pe stadion. Pe care abia o așteptam și pe care o plănuisem de săptămâni bune. Doar că bucuria asta ne-o fură strategi precum Măldărășanu sau Cîrțu, „tehnicieni” fini ai unei lumi bolnave. Și te mai întrebi de ce ți-ai duce copilul la stadion? Ce să-i răspunzi când, la final, te întreabă de ce echipa cealaltă nu a vrut să ajungă la poartă?
