Învingătorii Austriei

După unii, niciunul dintre învingătorii Austriei n-ar fi trebuit să joace!

Vorbim despre cel mai bun meci și cel mai valoros rezultat al României din ultima vreme.
Obținut de un selecționer contestat cu o vehemență năucitoare și de niște fotbaliști criticați recent pentru episoade negative din carierele lor.

Multă lume ar fi fost fericită dacă selecționerul ar fi fost altcineva, iar fotbaliștii, cu totul alții.
Dar acest 1–0 cu Austria le-a închis gura tuturor.

Un rezultat care rivalizează cu Euro 2024

Acest 1–0 cu Austria poate rivaliza cu acel 3–0 cu Ucraina de la Euro 2024 și, din ce am trăit în ultimii ani, se mai apropie doar de victoria cu 1–0 asupra Elveției, la finalul preliminariilor trecute.

Dar succesul de aseară are argumentele sale de a se așeza singur în fruntea ierarhiei:
– Ucraina, deși cu individualități remarcabile, venea dintr-o țară marcată de război.
– Cu Elveția, miza era doar orgoliul – România se calificase deja la Euro 2024.

Cu Austria, însă, s-a jucat totul.

Contraargumentele – fiecare avea „un defect”

Dacă ar fi să ne luăm după „gura lumii”, împotriva fiecăruia dintre cei 11 titulari s-ar fi găsit argumente pentru a nu fi folosit.

  • Radu – e cam arogant, a greșit cu Moldova.

  • Rațiu – mai slab ca anul trecut, afectat că n-a putut pleca de la Rayo.

  • Burcă – în vârstă, joacă în China, la o echipă modestă.

  • M. Popescu – sezon slab la FCSB, multe greșeli.

  • Chipciu – 36 de ani? Să fim serioși!

  • M. Marin – poate Screciu era mai în formă?

  • Dragomir – joacă în Champions League, dar la Pafos, în Cipru…

  • Ianis Hagi – puține meciuri, Alanyaspor nu spune mare lucru, plus „băiatul lui tata”.

  • Denis Man – perioadă slabă la PSV, greșeală la golul 2 din Cipru.

  • Bîrligea – când joacă, când nu. Mai mult la Belgrad, la Marijana.

  • Mihăilă – Rizespor? Ce-o mai fi și aia? Cum să pleci din Serie A?! Plus jumătate de an accidentat.

Și totuși, toți acești „problemați” au făcut cel mai solid meci al României din ultimii ani.

 

Lucescu a știut două lucruri

1️⃣ Că nu prea are alte opțiuni reale, chiar dacă nume precum Târnovanu, Dobre, Miculescu, Tănase, Louis Munteanu, Moruțan, Cârjan, Baiaram ar fi putut ridica pretenții.
2️⃣ Că din neajunsurile semnalate mai sus se pot naște ambiții mari.
Și exact asta s-a întâmplat.

Cum am răspuns Bundesligii

Din cei 11 titulari ai Austriei, 8 joacă în campionatul german. Și nu oriunde:
Bayern (Laimer), Dortmund (Sabitzer), Leipzig (doi jucători), plus Real Madrid (Alaba).

România le-a răspuns cu trei categorii de fotbaliști:

🥇 1. Campionate puternice, cluburi medii

Rațiu (Rayo Vallecano), Radu (Celta Vigo), M. Marin (Pisa), Man (PSV).
Campionate solide, dar sub nivelul marilor echipe europene.

🥈 2. Campionate periferice

Burcă (Yunnan, China), Dragomir (Pafos), Mihăilă (Rizespor), Hagi (Alanyaspor), Ghiță (Hannover).
Cluburi din zone secundare ale Europei, unele chiar retrogradate în eșalonul doi.
Dar exact de aici, din „periferie”, a venit golul decisiv al lui Virgil Ghiță.

🥉 3. Liga 1 – spiritul intern

M. Popescu și Bîrligea (FCSB), Chipciu (U Cluj), L. Munteanu (CFR Cluj).
Echipe cu start slab de sezon, moral jos, dar cu jucători care au compensat prin dăruire.

Și totuși, din aceste trei lumi diferite, Lucescu a făcut o echipă care a învins locul 22 mondial, în timp ce România era pe locul 51.
Acum am urcat pe 45.

S-a început stabilizarea

La precedenta acțiune, în septembrie, 11 selecționabili (13 din lotul lărgit) își schimbaseră clubul.
Perioadă dificilă, de adaptare.

Dintre cei 13 folosiți contra Austriei, 6 au trecut printr-o astfel de tranziție:

  • Radu – Venezia → Celta Vigo

  • Burcă – Baniyas (EAU) → Yunnan (China)

  • Man – Parma → PSV Eindhoven

  • Mihăilă – Parma → Rizespor

  • I. Hagi – Rangers → Alanyaspor

  • Ghiță – Cracovia → Hannover

Acum, după câteva luni, aproape toți au devenit titulari la noile lor echipe.
Unii (Hagi, Man, Mihăilă) au și început să marcheze.
Semn că perioada de acomodare e aproape încheiată.

Concluzie

Mircea Lucescu a știut toate aceste lucruri.
A construit o echipă cu cap, cu ritm, cu ambiție.
Iar victoria cu Austria e dovada că, atunci când România joacă disciplinat și curajos, poate învinge oricând, pe oricine.

Următorul pas: Bosnia.
Dacă menținem același spirit, putem merge până la baraj.

Hai, România!

Lasă un comentariu