Serial Golazzo: România la Euro (IV). 2000: Ediția singurei noastre victorii la un turneu final european

Pare-se că tricolorilor le-au fost mereu la îndemână Mondialele decât Europenele. Acolo am bătut nume mari din afara continentului nostru, Argentina, Columbia (de două ori). La întrecerile Bătrânului Continent, nu ne-am prea simțit în largul nostru de vreme ce, din 5 participări, adică din 16 partide disputate, am obținut un singur success. La ediția din 2000, am depășit Anglia cu 3-2, calificându-ne apoi în sferturile de finală, adică între primele opt.

Spre finalul mileniului trecut, România era o adevărată forță a fotbalului mondial. Jucătorii evoluau la nivel înalt, la cluburi puternice din străinătate, locul în ierarhia FIFA era mereu foarte bun, ceea ce ne genera ipostaze favorabile la tragerile la sorți. 

La drum nou cu selecționer nou

La CM 1998, România a atins ”optimile”, a fost eliminată de o generație formidabilă a Croației, iar după acel turneu final mai degrabă nemulțumitor pentru suporteri, în locul lui Anghel Iordănescu (ajuns la final de contract și plecat la naționala Greciei), la prima noastră reprezentativă a fost adus (pe filiera reprezentativei de tineret) Victor Pițurcă. Acesta avea doar 42 de ani, nu-l mai putea folosi pe Hagi, care-și anunțase retragerea, și trăgea după sine două ”tinichele”. Prima, o condamnare penală pentru practicarea jocurilor de noroc (astăzi Codul Penal nu mai încriminează așa ceva)  suferită în regimul comunist. A doua era aceea că în calitate de antrenor al reprezentativei U21 nu făcuse niciun punct la Europenele organizate la București, clasându-se pe locul opt, ultimul.

Pițurcă, înlăturat de ”greii” echipei

Chiar și fără Hagi, s-a plecat bine la drum, mai ales prin acea victorie de pe terenul Portugaliei, 1-0, prin golul marcat de Dorinel Munteanu. Au fost momente mai grele sau mai ușoare, dar România s-a menținut mereu în fruntea clasamentului grupei. În a doua parte a campaniei de calificare (mai 1999), a revenit printre tricolori și Gică Hagi, în urma celebrului demers televizat înfăptuit de influentul pe atunci Adrian Păunescu. 

Ne-am calificat fără emoții, însă, cu toate acestea, finalul a fost tensionat. S-a iscat un conflict pe seama primelor de calificare între selecționer pe de o parte și ”greii” lotului (Hagi, Popescu, Petrescu) pe de alta. Aceștia l-au pus pe președintele FRF să aleagă, iar Mircea Sandu n-a șovăit. I-a păstrat pe jucători și l-a înlăturat pe Victor Pițurcă, desi acesta obținuse calificarea fără înfrângere.

Grupa preliminară pentru Euro 2000

1. România 24p

2. Portugalia 23p

3. Slovacia 17p

4. Ungaria 12p

5. Azerbaidjan  4p

6. Liechtenstein 4p

Cu Nea Imi spre Benelux

Multe variante de selecționer nu prea erau. Federația l-a ales pe Emeric Ienei, trecut de 60 de ani, mai ales pentru experiența acestuia, dar și pentru faptul că în toamna lui 1999 trecuse cu Steaua, în Cupa UEFA, de West Ham United.

Nea Imi a plecat din Ghencea (unde în locul său a fost adus… Pițurcă) și a acceptat echipa națională precizând apăsat că e vorba doar de acel turneu final, din Belgia și Olanda. Unde beneficia de o pleiadă de jucători excelenți, 14 din străinătate, 8 din campionatul intern. De exemplu, Adi Ilie evoluase cu o lună mai devreme pentru Valencia în finala Ligii Campionilor, împotriva lui Real Madrid, iar Hagi și Gică Popescu luaseră Cupa UEFA cu Galatasaray. Erau, practic, două generații. Cea trecută de 30 de ani, cu Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu și chiar Belodedici, readus la lot la 36 de ani. Cealaltă, a tinerilor, cu Chivu (titularizat curajos la 19 ani), Mutu, Florentin Petre și ceilalți. 

Grupa în care căzuserăm era grea. Din nou cu Portugalia, ”colega” noastră din preliminarii, apoi două superputeri precum Anglia și Germania. Mergeau mai departe primele două clasate, iar noi ne-am propus nu doar asta, ci și, la modul declarativ, să ajungem cât mai sus, ba chiar să câștigăm trofeul. 

Lotul României la Euro 2000

– Selecționer Emeric Ienei (63 de ani)

1. Bogdan Lobonț    22 de ani, Ajax

2. Dan Petrescu      32, Chelsea

3. Livu Ciubotariu   29, Standard Liege

4. Iulian Filipescu   24, Betis Sevilla

5. Constantin Gâlcă  28, Espanyol

6. Gheorghe Popescu 32, Galatasaray

7. Adrian Mutu  21, Internazionale

8. Dorinel Munteanu 32, Wolfsburg

9. Viorel Moldovan  27, Nantes

10. Gheorghe Hagi  35, Galatasaray

11. Adrian Ilie 26, Valencia

12. Bogdan Stelea 32, Salamanca

13. Cristian Chivu 19, Ajax

14. Florentin Petre 24, Dinamo

15. Ionuț Lupescu 31, Dinamo

16. Laurențiu Roșu  24, Steaua

17. Miodrag Belodedici   36, Steaua

18. Ionel Ganea  26, Stuttgart

19. Erik Lincar  21, Steaua

20. Cătălin Hâldan   24, Dinamo

21. Florin Prunea  31, U Craiova

22. Cosmin Contra   24, Alaves

Meritam să câștigăm cu nemții

Debutul l-am consemnat într-o după-amiază de luni, 12 iunie, la Liege, contra Germaniei. O mare forță a fotbalului, antrenată atunci de Erich Ribbeck și având în teren nume mari, precum Oliver Kahn, Bierhoff, Scholl, Babbel, dar mai ales pe marele Lothar Matthaus, care avea, totuși, 39 de ani. Am deschis scorul repede, prin Viorel Moldovan, în minutul 5. Apoi n-am jucat rău, păream că ținem lucrurile sub control, însă am luat gol în minutul 28 dintr-o lovitură liberă transformată de Mehmet Scholl. S-a terminat 1-1, dar senzația a fost că, dacă am mai fi forțat puțin, puteam câștiga.

Pentru noi au evoluat: Stelea – D. Petrescu (69 Contra), Ciobotariu, Gh. Popescu, Filipescu, Chivu – Hagi (73 Mutu), Gâlcă, D. Munteanu – V. Moldovan (85 Lupescu), Ad. Ilie

Costel și Costinha

Pentru partida cu portughezii, România s-a mutat în Olanda, la Arnhem. Învingători în prima partidă cu Anglia, lusitanii nu s-au repezit, au jucat la așteptare, deși aveau în teren jucători extraordinari: Vitor Baia, Couto, Figo, Rui Costa, Nuno Gomes. Nici noi nu ne-am omorât cu firea atacând, așa că a rezultat un meci nu foarte viu, ci tacticizat, fără prea multe ocazii. Însă o fază nefericită survenită în minutul al patrulea de prelungire a dus la înfrângerea noastră. La o minge înaltă, Costinha a sărit mai bine și mai sus decât Costel Gâlcă și Portugalia ne-a învins cu 1-0. Costinha, jucător devensiv, fusese introdus în teren în minutul 87 în locul dispecerului Rui Costa, mai mult pentru păstrarea rezultatului. 

Garnitura noastră a fost: Stelea – Contra, Filipescu, Gh. Popescu, Chivu – D. Petrescu (64 Fl. Petre), Gâlcă, Hagi, D. Munteanu – V. Moldovan (69 Ganea), Ad. Ilie (78 Roșu).

Tupeul Ganezului

Ne-am întors în Belgia, la Charleroi, pentru ultimul joc al grupei, împotriva Angliei, cu care ne luptam pentru ocuparea locului secund, calificant în sferturi. Englezii aveau 3 puncte, noi unul singur, așa că ne trebuia obligatoriu victoria pentru a merge mai departe. Dar auspiciile nu erau cele mai bune. Hagi, cu două avertismente primite în primele două partide, era suspendat. Apoi, la capătul primei jumătăți de oră s-a accidenta și Gică Popescu, intrând în locul său Belodedici. Noroc că o tentativă de centrare-covrig a lui Cristi Chivu (juca fundaș stânga pe atunci) l-a păcălit pe portarul Nigel Martyn și a fost 1-0 pentru noi. 

Finalul primei reprize ne-a fost însă potrivnic, golurile lui Shearer (min 41 din penalty) și Owen (45) au dus scorul la 2-1 pentru Anglia. Am egalat repede după pauză prin Dorinel Munteanu, 2-2. Dar era greu în fața unei Anglii antrenate de marele Kevin Keegan și avându-i în teren, pe lângă cei amintiți mai sus, pe frații Neville, pe Beckham, pe Scholes sau pe selecționerul de astăzi, Southgate. Însă în minutul 89 am primit penalty, iar cel care și-a asumat execuția a fost Ionel Ganea. A transformat, am învins cu 3-2, ceea ce constituie singura noastră victorie de până acum la un turneu final european.

Formula noastră a fost: fStelea – Contra, Filipescu, Gh. Popescu (32 Belodedici), Chivu – D. Petrescu, Gâlcă (68 Roșu), D. Munteanu, Mutu – V. Moldovan, Ad. Ilie (74 Ganea).

Clasamentul final al grupei A

1. Portugalia 9 p

2. România 4p

3. Anglia 3p

4. Germania 1p

Furia lui Hagi

Promovam așadar în „sferturi”, unde întâlneam Italia, la Bruxelles, pe stadiounul Roi Baudouin, sâmbătă 25 iunie 2000. Revenea Hagi, cu suspendarea ispășită, dar lipseau ambii fundași dreapta, Petrescu și Contra, acum ei suspendați. Lipsea Gică Popescu, libero era Belodedici. În prima repriză, arbitrul portughez Mello Perreira ne-a privat de un penlty, la Hagi, apoi am primit două goluri de la Totti și Pippo Inzaghi și era clar că șansele noastre s-au micșorat. În repriza a doua, Hagi a primit „roșu” pentru o intrare dură la Conte și eliminarea noastră în ”sferturi” nu mai avea cum să fie împiedicată.

Itaienii au aliniat garnitura premium, cu mari vedete, conduse de pe margine de legendarul Dino Zoff: Toldo – Iuliano, Nesta, F. Cannavaro, Maldini – Albertini, Fiore, Conte, Zambrotta – Totti, F. Inzaghi.

Emeric Ienei i-a trimis în teren pe: Stelea – Ciobotariu, Belodedici, Filipescu – Fl. Petre, Gâlcă, Hagi (eliminat în min. 59), D. Munteanu, Chivu – V. Moldovan, Ad. Ilie. Introduși pe parcurs: Lupescu și Ganea.

Lasă un comentariu