„Mi-a spus că am mână liberă, dar facem împreună transferurile și discutăm despre componența lotului și cine intră în echipă. În situația asta i-am mulțumit și ne-am văzut fiecare de drumul lui“, îmi povestea acum câțiva ani un antrenor care fusese ofertat să preia CS Universitatea Craiova cum decursese discuția cu patronul Mihai Rotaru.
De atunci, timpul a trecut pentru „echipa lui Rotaru“, dar degeaba. An după an, eterna candidată la titlu își reconfirmă statutul de regină a pierzătorilor.
Există legătură între cele două paragrafe de mai sus? Poate că da.
În fotbal sunt legi nescrise pe care cei din fenomen le cunosc. Dacă ești bun, ai bani, ai jucători de valoare, la un moment dat îți vine și ție rândul să câștigi. „N-are cum“ să se întâmple altfel. Regula o fi valabilă în fotbal, dar nu în Bănie: „Craiova lui Rotaru“ are bani, are jucători de valoare, dar nu-i vine niciodată rândul. Intră la altă categorie pe care oamenii din fotbal o știu bine: la CSU Craiova sunt ăia care „s-au născut talente și-au murit speranțe“.
De ce?
2
puncte din 15 posibile a luat CS Universitatea Craiova în ultimele 5 etape de campionat
În acest sezon, oltenii „se curățară“ mai repede ca niciodată
Merită un studiu de caz pe acest sezon. S-au jucat 23 de etape și CSU Craiova e la al patrulea antrenor. Pe Neagoe l-a dat afară după două etape, Reghecampf a plecat singur, Papură a „zburat“ după 6 etape, acum pe bancă e un bulgar, Ivailo Petev, despre care – văzând cum joacă echipa – ai fi tentat să spui că e cel mai slab dintre toți. Dar să nu ne grăbim: haideți să ne amintim de povestea antrenorului de la începutul textului.
Oltenii tocmai luară a doua bătaie acasă. Fuse 1-2 cu Farul săptămâna trecută, pe 21 ianuarie, duminică îi încinseră și FCSB-iștii lui Becali cu 3-0. Ce s-a întâmplat cu bucureștenii e năucitor. CSU Craiova a schimbat sistemul de la un meci la altul, echipa a arătat bizar, cu Bairam și Cîmpanu atacanți. Ale cui or fi fost ideile? Ale antrenorului? Ale patronului? Putem presupune că discuțiile Petev-Rotaru despre primul 11 n-or fi mers prea bine. Poate o fi fost o sincopă de comunicare.
Una peste alta, suntem abia în luna ianuarie, nici măcar de finalul sezonului regulat nu ne-am apropiat și știm deja că CSU Craiova nu va lua titlul. Anul ăsta parcă au „rezolvat-o“ mai repede decât cu alte ocazii. După 23 de etape, sunt la 16 puncte în urma liderului FCSB. Presupunând că distanța nu se mărește în cele 7 meciuri rămase până la finalul sezonului regulat, în play-off ar urma să intre (prin înjumătățirea punctajului) la 8 puncte în urma primei clasate. Adică, pe românește, caz închis cu titlul.
Dar s-ar putea să ne gândim prea departe, pentru că azi nu știm dacă oltenii prind măcar play-off-ul. S-ar putea să termine sub locul 6. Echipa n-a mai câștigat de cinci etape în Superliga României. Cu două puncte luate din 15 posibile, „rotarienii“ sunt pe ultimul loc în clasamentul formei.
0
calificări în grupele cupelor europene a reușit până acum CS Universitatea Craiova
O problemă de bani? Nu. Farul a luat titlul, sezonul trecut, având un buget cu aproape 50% mai mic decât al CSU Craiova
Cum e posibil așa ceva? Să vorbim puțin de bani. CS Universitatea Craiova este, în fiecare an, între primele 4 echipe din campionat ca buget. Ultimul făcut public la Ministerul Finanțelor ne arată că oltenii au cheltuit aproape 63,5 milioane de lei (12,7 milioane de euro) în 2022, cu aproape 50% mai mult decât cheltuise Hagi cu Farul în același an (44,4 milioane de lei, adică 8,9 milioane de euro). Diferența e că Hagi avea să iasă campion câteva luni mai târziu, în timp ce craiovenii au terminat pe eternul loc 4.
Deși a avut mereu absolut tot ce i-a trebuit – bani, jucători, stadion, public, sprijinul autorităților politice –, CS Universitatea Craiova n-a luat, de la înființare, niciodată titlul. Mai mult decât atât, n-a reușit niciodată să se califice în grupele vreunei cupe europene.
Un asemenea bilanț nu ne spune nimic despre antrenori. Au fost zeci pe bancă și niciunul n-a reușit nimic. Nu ne spune nimic nici despre jucători. Lotul a fost mereu bun. Banii au fost suficienți ca să permită păstrarea sau aducerea unor fotbaliști importanți, chiar internaționali.
12,7
milioane de euro a cheltuit CS Universitatea Craiova în 2022, al treilea cel mai mare buget din Superliga României
Momentul adevărului. E timpul ca patronul Rotaru, președintele Rotaru și antrenorul Rotaru să se așeze toți trei la aceeași masă și să ia niște decizii
Dar bilanțul de mai sus vorbește din plin despre conducere. Dacă ai tot ce-ți trebuie și în fiecare an eșuezi lamentabil, s-ar putea să fie o chestiune de competență. Poate că, pur și simplu, nu te pricepi. Astă-vară, prin iulie, patronul-antrenor l-a anunțat pe Sorin Cîrțu că s-ar autoînvesti și ca președinte. De ce nu, la urma urmei? OK, Cîrțu a plecat. Deocamdată, suntem trecuți puțin de jumătatea primului sezon cu Rotaru one man show și treaba merge prost.
Ce va face mai departe patronul Rotaru? Îl va da afară pe președintele Rotaru? Ori îl va sacrifica pe antrenorul Rotaru? Sau îi schimbă la pachet pe amândoi? E clar că niciunul dintre cei doi nu se pricepe și-i toacă banii degeaba. Niște incompetenți.
Ori, poate, le mai dă o șansă? E importantă și stabilitatea. Să se strângă toți trei la masă, patronul Rotaru, președintele Rotaru și antrenorul Rotaru, și să vadă ce e de făcut. Să-și dea toți cu părerea, să-și prezinte bilanțul, să-și facă autocritica. Să tragă linie, să pună împreună umărul, să scoată clubul din groapa de potențial.
Va fi mult de tras, dar cu efortul întregii echipe de conducere, sunt șanse să vedem la un moment dat rezultate. Până la urmă, poate că antrenorul Rotaru se va califica la locul de muncă, președintele Rotaru va învăța să renunțe la pupincuriști pentru niște colaboratori buni, iar patronul Rotaru îi va lăsa pe ceilalți doi să-și facă treaba fără să se mai bage peste ei.
